Potrivit art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995 (republicata), membrii organelor de conducere ai debitoarei - persoana juridica, pot fi obligati sa suporte o parte din pasivul debitoarei. Stabilirea cuantumului prejudiciului presupune, pe de o part...

Prin sentinta civila nr.  226/06 iulie 2006, pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 102/F/2005 al Tribunalului Vrancea, s-a admis cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. Vrancea.
In temeiul art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicata a dispus angajarea raspunderii personale a administratorului debitoarei S.C. Rotextil S.R.L. Marasesti, Roman Cristian, pentru suma de 80.309 RON.
Conform art. 139 din lege, a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor administratorului, prin executorul judecatoresc.
Pentru a hotari astfel, a retinut ca, prin sentinta civila nr. 375/24.11.2005, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva debitoarei S.C. Rotextil S.R.L. Marasesti, la cererea creditoarei D.G.F.P. Vrancea.
Prin incheierea din 30.03.2006, s-a dispus intrarea in faliment a societatii debitoare.
A constatat ca, potrivit rapoartelor depuse de lichidatorul judiciar S.C. S & V Consult Expert S.R.L. Focsani la termenul din 16.03.2006 si 27.04.2006, vinovat de ajungerea societatii in stare de insolventa se face administratorul societatii, care a desfasurat un management defectuos si a ridicat din casieria societatii suma de 77.785 RON, pe care nu a returnat-o si nici nu a justificat-o prin acte.
Fata de aceasta situatie, creditoarea D.G.F.P. Vrancea a formulat cerere de angajare a raspunderii personale a administratorului societatii debitoare pentru suma de 77.785 RON, la care se adauga T.V.A. in suma de 2518 RON.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea cererii, sustinand ca, prin valorificarea bunurilor societatii, exista posibilitatea acoperirii intregului pasiv si ca suma reprezentand T.V.A. este deja in posesia creditoarei, existand posibilitatea compensarii acesteia.
Judecatorul sindic a retinut ca administratorul parat si-a insusit sume de bani, pe care le-a folosit in interes propriu, si ca pasivul debitoarei nu poate fi acoperit prin vanzarea activelor, asa cum se sustine in intampinare.
Ca atare, a constatat savarsirea faptei prevazute de art. 137 lit. a din Legea nr. 64/1995 republicata.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs paratul Roman Cristian, fost administrator al debitoarei S.C. Rotextil S.R.L. Marasesti, inregistrat sub nr. 2346/44/2006 pe rolul Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala.
Sentinta recurata a fost criticata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, pentru urmatoarele motive:
Conform rapoartelor lichidatorului, societatea debitoare are bunuri in valoare de 22.000 lei care, potrivit expertizei efectuate in cauza, pot fi valorificate la concurenta sumei de 4.985 lei. De asemenea, societatea are de recuperat creante in valoare de 98.290 lei, printre care si suma de 22 milioane lei de la D.G.F.P. Vrancea, ca T.V.A. de rambursat.
Ca atare, exista posibilitatea acoperirii intregului pasiv al debitoarei, care este in suma totala de 70.406,89 lei.
In mod gresit se solicita antrenarea raspunderii administratorului pentru suma ce reprezinta T.V.A.  de rambursat, atata vreme cat ar putea opera compensarea de drept cu creanta pretinsa de D.G.F.P. Vrancea, potrivit art. 1143, 1144, 1145, 1146 si urmatoarele Cod civil.
A mai sustinut recurentul ca suma pentru care ar trebui sa raspunda nu este certa, atata vreme cat pasivul social poate fi acoperit din valorificarea bunurilor debitoarei si din recuperarea creantelor acesteia.
Un alt motiv de recurs vizeaza nelegalitatea hotararii in raport de dispozitiile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicata, atata vreme cat a fost obligat la plata sumei de 80.309 lei, suma mai mare decat intregul pasiv al societatii, in suma de 80.309 lei.
Mai mult, nu s-a dovedit existenta unei legaturi de cauzalitate intre nejustificarea unor sume luate ca avans si ajungerea societatii in stare de insolventa.
Curtea de Apel a admis recursul, a casat sentinta civila recurata si a dispus trimiterea cauzei, spre  rejudecare, la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, a  retinut urmatoarele:
In mod cert, fapta administratorului debitoarei de a-si insusi sume de bani din casieria societatii, a caror justificare cu acte contabile nu s-a facut, deci pe care le-a folosit in interes propriu, intruneste elementele constitutive ale faptei prevazute de art. 137 alin. 1 lit. a din Legea nr. 64/1995 republicata.
De asemenea, averea debitoarei a suferit un prejudiciu, a carui existenta s-a stabilit prin constatarea de catre judecatorul sindic a faptului ca persoana juridica a ajuns in incetare de plati.
Ceea ce judecatorul sindic nu a stabilit a fost existenta certa si cuantumul prejudiciului, in conditiile in care nu a stabilit masura in care obligatiile debitoarei fata de creditori nu pot fi platite din averea debitoarei.
Astfel, din raportul depus la dosar comunicat in extras, rezulta ca in patrimoniul debitoarei sunt bunuri de valorificat (masini specifice activitatii de confectii si mobilier - valoare de inventar ramasa in suma de 22.141 RON si obiecte de inventar - valoare de evidenta de 4985 RON). Aceste bunuri fac obiectul procedurii de valorificare prin licitatie publica, potrivit raportului lichidatorului din 14.09.2006.
Mai mult, in patrimoniul debitoarei sunt evidentiate creante de recuperat (clienti de incasat, furnizori debitori) si sunt in curs de desfasurare proceduri judiciare  (rapoarte din 27.04.2006 si din 14.09.2006).
Este adevarat ca sustinerile din recurs, potrivit carora cuantumul creantelor debitoarei ar fi in suma totala de 98.290 lei nu pot fi primite, in conditiile in care suma de 77.785 RON reprezinta chiar suma ridicata fara drept de administrator de la societate.
Nici motivul de recurs potrivit caruia ar putea opera compensarea de drept a sumei de 2518 RON, reprezentand T.V.A. de recuperat, cu creanta pretinsa de D.G.F.P. Vrancea, nu poate fi primit.
Este adevarat ca fostul administrator al debitoarei avea obligatia de a solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, potrivit art. 149 alin. 5 din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003. Insa, prin nesolicitarea rambursarii T.V.A. nu s-a dovedit crearea unui prejudiciu cert societatii debitoare, in conditiile in care nu s-a dovedit ca administratorul/lichidatorul judiciar, in calitate de reprezentant al debitoarei - persoana impozabila inregistrata ca platitor de T.V.A., nu poate formula el insusi o atare cerere.
Este intemeiat si motivul de recurs potrivit caruia suma pentru care s-a antrenat raspunderea paratului (80.309 RON) depaseste intregul pasiv al societatii debitoare.
Astfel, potrivit art. 137 alin. 1, membrii organelor de conducere pot fi obligati sa suporte, personal, "o parte a pasivului debitorului", prin aceasta neintelegandu-se ca nu s-ar putea dispune obligarea la plata intregului pasiv. In speta insa, potrivit tabelului definitiv consolidat, masa pasiva totala este de 70.406 lei. Este adevarat ca, la pasivul astfel stabilit, se pot adauga cheltuielile de procedura, insa, in speta, nu s-a dovedit ca suma totala a creantelor admise, plus cheltuielile de procedura, ar insuma 80.309 RON.
Prin urmare, judecatorul sindic, prin sentinta recurata, a incalcat prevederile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicata.
Fata de considerentele ce preced, constata ca judecatorul sindic, fara a stabili prejudiciul cert cauzat prin fapta culpabila a paratului, a pronuntat o hotarare nelegala.
In consecinta, potrivit art. 312 alin. 5 raportat la art. 3041 C. pr. civ., a admis recursul, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta.