Cheltuieli de judecata. Punerea in intarziere. Procedura prealabila a concilierii directe nu echivaleaza cu notificarea prevazuta de art.1079 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 2669/2005 a Judecatoriei Braila a fost admisa in parte actiunea formulata de recurenta SC D.SRL Braila impotriva paratei SC N. SRL Tulcea, a fost obligata parata la plata sumei de 92.034.282 lei c/val. servicii si a fost respins capatul de cerere privind cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca intre parti s-au derulat relatii comerciale concretizate prin efectuarea de servicii de catre reclamanta la barja nr. 15319 apartinand paratei, servicii solicitate de aceasta prin bonul de comanda nr. 262/06.03.2003. Ulterior s-au intocmit devizul antecalcul si procesele verbale prin care stabilit lucrarile  care trebuiau executate si contravaloarea acestora iar reclamanta le-a efectuat si a emis facturile fiscale comunicate paratei pentru suma totala de 248.124.752 lei. Din aceasta valoare, parata a achitat suma de 156.090.500 lei si a ramas in debit cu 92.034.252 lei.
Reclamanta a notificat parata pentru ca aceasta sa efectueze plata  prin notificarea nr. 1173/08.12.2004 iar pentru solutionarea pe cale amiabila a litigiului a convocat-o la conciliere directa potrivit dispozitiilor art. 7201 al.1 Cod civil  insa aceasta nu s-a prezentat.
Instanta a avut in vedere si faptul ca parata a recunoscut in totalitate debitul in cuantum de 92.034.252 lei.
In drept, art. 969 din Codul civil prevede "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" iar art. 1073 din acelasi cod arata  "creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in  caz contrar, are dreptul la dezdaunare".
Avand in vedere considerentele expuse mai sus si dispozitiile legale mentionate instanta a apreciat ca primul capat de cerere  al actiunii introductive este fondat si l-a admis ca atare. Pe cale de consecinta a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 92.034.252 lei reprezentand  contravaloare servicii prestate.
Referitor la cererea reclamantei ce vizeaza obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta a apreciat ca aceasta este  nefondata pentru urmatoarele considerente :
Potrivit prevederilor art. 275 Cod procedura civila  "paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la  plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata".
In cauza, instanta a  constatat ca parata nu a fost pusa in intarziere inainte de chemarea in judecata intrucat notificarea depusa la dosar nu intruneste conditiile  prevazute de lege, respectiv art. 1079 din Codul civil care impun comunicarea  acesteia prin intermediul unui executor judecatoresc iar procedura prealabila de conciliere nu reprezinta o forma de punere in intarziere, scopul sau fiind cu totul altul. Totodata, instanta a observat ca in acest caz parata nu este considerata de drept in intarziere potrivit legii. Instanta a apreciat sub un alt aspect ca, desi in materie comerciala dobanzile curg de drept fara sa mai fie necesara punerea in intarziere, acest fapt nu produce consecinte si asupra cheltuielilor de judecata cand este  necesar, conform art. 275 Cod procedura civila  ca paratul sa fie pus in intarziere anterior introducerii actiunii.
In aceste conditii, instanta a respins ca nefondat capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a sustinut, conform motivelor  de recurs ca era indreptatita si la plata  de catre intimata, a cheltuielilor de judecata - taxa de timbru si onorariu avocat- ca desi notificata asupra sumelor datorate nu a raspuns concilierii determinand pe recurenta sa initieze proces civil cu cheltuielile aferente.
Prin hotararea instantei de fond s-a  raspuns insa motivat, temeinic si legal acestor pretentii in sensul ca ele - cheltuielile de judecata- nu sunt datorate. Pe de o parte pentru ca intimata nu a fost pusa in intarziere potrivit art. 1079 cod civil iar pe de alta parte intrucat intimata a recunoscut la fond, la prima zi de infatisare, pretentiile recurentei-reclamante, devenind astfel incidente dispozitiile art. 275 Cod procedura civila.
Ca urmare, conform art. 312 Cod procedura civila  tribunalul a respins ca nefondat recursul.