Infractiuni de viol si perversiuni sexuale

Prin decizia penala nr. 42/R din 22 ianuarie 2004 a Curtii de Apel Galati s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si inculpatii
V. C., F.C.C. si S.G.R., s-a casat in parte decizia penala nr. 1139/2 octombrie 2003 a Tribunalului Galati si sentinta penala nr. 930/20 martie 2003 a Judecatoriei Galati numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei si in rejudecare;
In conformitate cu disp. art. 334 Cod procedura penala a dispus schimbarea calificarii juridice a infractiunii de viol comisa de inculpatii V.C., F.C.C. si S.G.R. din art. 197 alin. 1 si 2 lit. a din Codul penal, retinuta in actul de sesizare a instantei, in art. 197 alin. 1 si 2 lit. a cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal.
A recunoscut in favoarea celor trei inculpati circumstanta legala atenuanta prevazuta de disp. art. 74 lit. a in ref. la art. 76 lit. b  din Codul penal.
A condamnat pe inculpatii V.C., F.C.C. si S.G.R. la cate 4 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de viol prevazuta de disp. art. 197 alin. 1 si 2 lit. a cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal si art. 74 lit. a in referire la art. 76 lit. b din Codul penal si la cate 2 ani pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a si b Cod penal dupa executarea pedepsei principale.
A mentinut celelalte dispozitii ale hotararilor, cu exceptia celor vizand latura penala a cauzei.
A dedus din pedepsele aplicate inculpatilor durata arestarii preventive de la 30 august 2001 si pana la punerea efectiva in libertate, si anume : inculpatul F.C. C. - 29 octombrie 2003 si inculpatii V.C. si S.G.R. - 29 decembrie 2003.
Pentru a dispune astfel, Curtea examinand motivele de recurs invocate, cat si din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala combinat cu art. 3856 alin. 2 si art. 3857 alin. 1 Cod procedura penala  a constatat ca, asa cum s-a retinut in actul de sesizare a instantei, faptele savarsite de inculpati, in ansamblul lor contin numai actele materiale caracteristice infractiunii de viol.
In mod gresit si, in baza unei motivari nejuridice, prima instanta a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice, formulata de procurorul de sedinta si a dispus condamnarea inculpatilor pentru doua infractiuni distincte respectiv viol si perversiuni sexuale, solutie mentinuta gresit si de instanta de apel.
In realitate, asa cum corect a sustinut reprezentantul parchetului in recurs este vorba de acte sexuale repetate de orice natura (normale, anale si orale) - asa cum prevede textul art. 197 Cod penal - situatie ce confera caracter continuat infractiunii de viol.
Este evident ca, facandu-se dovada existentei unor raporturi sexuale normale, orale si anale, actele sexuale au fost repetate si era obligatia instantelor de fond si apel sa retina incidenta prevederilor art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal.
Cu privire la retinerea circumstantelor atenuante personale, Curtea a apreciat ca, in lipsa unor limitari din partea legiuitorului, instanta este suverana in a aprecia daca acestea pot sau nu pot fi retinute in favoarea inculpatilor, pe baza propriilor convingeri si in limitele dispozitiilor art. 74 Cod penal.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa excepteze aplicarea art. 74 Cod penal in cazul unor infractiuni cu un potential de periculozitate sociala mai mare, ar fi aratat expres acest lucru, ceea ce nu s-a intamplat in realitate.
Aspectul de netemeinicie rezida insa din eficienta data, potrivit art. 76 Cod penal acestor circumstante personale atenuante, in sensul ca, atat instanta de fond, cat si cea de apel au individualizat gresit sanctiunile, coborand nepermis de mult sub limita prevazuta de textul sanctionator.
In consecinta s-a impus reindividualizarea pedepselor, astfel incat acestea, chiar in conditiile mentinerii dispozitiilor art. 74 si art. 76 Cod penal, sa exprime corect gradul de pericol social al faptelor inculpatilor si sa asigure resocializarea acestora.
Cu privire la recursurile inculpatilor, Curtea constata ca, din probele administrate in cauza nu rezulta existenta acordului partii vatamate la intretinerea de raporturi intime cu acestia, ci dimpotriva, ca inculpatii au profit de naivitatea partii vatamate si au atras-o intr-un apartament, sub un pretext aproximativ verosimil, respectiv de a contacta, prin intermediul ei, pe o fosta colega comuna de scoala.
Abia dupa ce s-au asigurat ca partea vatamata nu mai poate parasi apartamentul, inculpatii si-au manifestat adevaratele intentii si, ignorand opozitia manifestata de partea vatamata, au intretinut cu acesta acte sexuale firesti si nefiresti.
Nu poate fi confundat acordul partii vatamate de a insoti pe unul din inculpati la o anumita adresa, cu acordul de a participa la o orgie sexuala, planuita si organizata de cei trei inculpati.
Ca recursul inculpatilor a fost admis insa doar pentru motivul insusit din expunerea procurorului de sedinta, privind incadrarea juridica gresita a faptelor in doua infractiuni distincte de viol si perversiuni sexuale.