Taxa judiciara de timbru. Obiectul cererii de reexaminare

Potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata, iar impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru  partea poate face cerere de reexaminare, care se solutioneaza de un alt complet de judecata prin incheiere irevocabila.
Reclamanta a formulat o astfel de cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru de catre prima instanta, invocand in cuprinsul acesteia gresita calificare a primului capat de cerere ca fiind un partaj in loc de cerere privind modalitatea de folosinta a imobilului de catre coproprietari.
Judecatoria a respins cererea de reexaminare formulata de reclamanta, retinand ca actiunea acesteia a fost corect calificata si taxa de timbru a fost legal stabilita, subliniind ca legiuitorul nu a inteles sa faca, in legea taxelor de timbru, nicio distinctie cu privire la partajul propriu-zis si partajul de folosinta, nefiind avuta in vedere finalitatea petitului de partaj la stabilirea taxei de timbru datorate.
Cererea de reexaminare prevazuta de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, partile interesate neavand un drept de optiune intre a formula o cerere de reexaminare si a exercita apel sau recurs, dupa caz. Argumentele recurentei in sensul ca gresita calificare a cererii nu ar face obiectul cererii de reexaminare nu poate fi primit, fiind imposibil a stabili taxa judiciara de timbru in lipsa calificarii obiectului cererii in raport de care se determina prevederea legala aplicabila privind stabilirea taxei datorate. Modul de stabilire a taxei de timbru ce face obiectul cererii de reexaminare are in vedere calificarea prealabila a actiunii din punct de vedere juridic si apoi stabilirea taxei de timbru datorate.

Legea nr. 146/1997: art. 18 alin. 3 si 4.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 126 din 20.03.2014 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 13462/320/2012 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. J. impotriva sentintei civile nr. 7559 din 20.11.2013 pronuntate de Judecatoria Tg.-Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca aspectul privitor la determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate de reclamanta a fost transat irevocabil in fata primei instante, prin respingerea cererii de reexaminare.
Instanta a subliniat faptul ca impotriva incheierii pronuntate de prima instanta partea nu are deschisa calea de atac a apelului, fata de dispozitiile art. 18 alin. 3 din legea nr. 146/1997, conform carora incheierea este una irevocabila.
Tribunalul  a mai aratat ca textul legal mentionat include in operatiunea de stabilire a taxei de timbru si calificarea din punct de vedere juridic a actiunii, intrucat altfel nu se poate stabili taxa datorata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 7559 din 20.11.2013 si anularea acesteia cu consecinta trimiterii cauzei pentru rejudecare in fond la Judecatoria Tg.-Mures.
In sustinerea caii de atac promovate, reclamanta a aratat ca nu este in discutie modul de stabilire a taxei de timbru sub aspectul calculului ei, ci imprejurarea ca instanta de fond a dat o calificare gresita naturii primului capat de cerere al actiunii introductive in raport de care s-a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. c liniuta 4 din Legea nr. 146/1997.
Recurenta a aratat ca cererea de reexaminare prev. la art. 18 alin. 4 din Legea nr. 146/1997, fiind lipsita de complexitate si de contradictorialitate, poate viza doar situatiile in care natura cererii taxabile si norma legala aplicabila este corect determinata de instanta care fixeaza taxa de timbru, dar calcularea este gresita, aspect care rezulta si din interpretarea alin. 4 al art. 18. S-a mai aratat ca independent de faptul ca s-a urmat calea reexaminarii, instanta de control judiciar este indreptatita si trebuie sa cerceteze legalitatea solutiei atacate si in privinta corectei sau incorectei stabiliri a naturii cererii taxabile si a aplicarii dispozitiilor Legii nr. 146/1997, intrucat aceasta constituie o chestiune de fond si se circumscrie motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila.
S-a mai aratat ca taxa a fost stabilita in mod gresit, prin aplicarea altei norme legale decat cea care trebuia sa fie aplicata, fiind evident ca primul capat de cerere nu este un partaj in sensul art. 669-686 din Codul civil, intrucat prin cerere s-a solicitat doar stabilirea modului de folosinta intre coproprietari cu privire la imobilul situat in Miercurea Nirajului, str. Santana nr. 71. In realitate finalitatea cererii sale este identica cu cea a unei cereri de natura celei prevazute la art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997, cu privire la dreptul de folosinta al locuintelor sau al unor incaperi.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 din Codul de procedura civila.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata, iar impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru  partea poate face cerere de reexaminare, care se solutioneaza de un alt complet de judecata prin incheiere irevocabila.
In cauza, reclamanta a formulat o astfel de cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru de catre prima instanta, invocand in cuprinsul acesteia gresita calificare a primului capat de cerere ca fiind un partaj in loc de cerere privind modalitatea de folosinta a imobilului de catre coproprietari.
Prin Incheierea din data de 04.11.2013, Judecatoria Tg.-Mures a respins cererea de reexaminare formulata de reclamanta, retinand ca actiunea acesteia a fost corect calificata si taxa de timbru a fost legal stabilita, subliniind ca legiuitorul nu a inteles sa faca, in legea taxelor de timbru, nicio distinctie cu privire la partajul propriu-zis si partajul de folosinta, nefiind avuta in vedere finalitatea petitului de partaj la stabilirea taxei de timbru datorate.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca prin incheierea pronuntata instanta care a solutionat cererea de reexaminare a analizat aceleasi critici pe care reclamanta le-a invocat prin caile de atac promovate impotriva sentintei pronuntate de judecatorie, stabilind ca primul capat de cerere din actiunea introductiva a fost corect calificat juridic ca partaj de folosinta si ca taxa de timbru a fost corect stabilita.
Cererea de reexaminare prevazuta de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, partile interesate neavand un drept de optiune intre a formula o cerere de reexaminare si a exercita apel sau recurs, dupa caz. Argumentele recurentei in sensul ca gresita calificare a cererii nu ar face obiectul cererii de reexaminare nu poate fi primit, fiind imposibil a stabili taxa judiciara de timbru in lipsa calificarii obiectului cererii in raport de care se determina prevederea legala aplicabila privind stabilirea taxei datorate. Aceste doua operatiuni sunt strans legate intre ele, instanta neputand fixa taxa de timbru fara a stabili in prealabil obiectul cererii.  Prin urmare, modul de stabilire a taxei de timbru ce face obiectul cererii de reexaminare are in vedere calificarea prealabila a actiunii din punct de vedere juridic si apoi stabilirea taxei de timbru datorate, iar dispozitiile alin. 4 al art. 18 din Legea nr. 146/1997 nu sunt de natura a determina o alta interpretare.
Prin urmare, in contextul in care legea pune la indemna partii o cale de atac clara, precisa si previzibila, exclusiva pentru solutionarea acestor incidente procedurale, astfel de critici vizand existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei de timbru nu mai pot fi sustinute prin intermediul cailor de atac. Incheierea pronuntata in solutionarea cererii de reexaminare este irevocabila, astfel ca potrivit art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedura civila nu mai poate fi atacata, iar cele statuate in cuprinsul acesteia nu mai pot fi repuse in discutie. Prin urmare, prin motivele de apel sau recurs, dupa caz, nu pot fi invocate decat aspecte de ordin formal privind solutionarea exceptiei de netimbrare, cum ar fi faptul ca dovada achitarii taxei de timbru se afla la dosar, iar instanta nu a observat-o.
Curtea a subliniat ca prin dispozitiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 legiuitorul a stabilit o cale de atac, in fata unui alt complet al aceleiasi instante, ceea ce nu este de natura a afecta caracterul echitabil al procedurii, in conditiile in care partea poate supune contestatia sa unui tribunal independent si impartial, care nu trebuie sa functioneze neaparat la nivelul unei jurisdictii superioare celei care a adoptat solutia, avand in vedere ca art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu garanteaza dreptul la un dublu grad de jurisdictie.
Fata de considerentele expuse, Curtea a constatat ca nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de catre instanta de fond, astfel ca este de prisos a mai analiza celelalte aspecte invocate in memoriul de recurs.
In consecinta, constatand ca nu este incident in cauza nici un motiv de nelegalitate prev. de art. 304 din Codul de procedura civila, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1 din  Codul de procedura civila, s-a respins ca nefondat recursul promovat in cauza.