Obiectul camerei preliminare. Limite

In camera preliminara, competentele judecatorului de camera preliminara se limiteaza, potrivit art. 54 C. pr. pen., la verificarea legalitatii trimiterii in judecata dispuse de procuror, a administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala. In virtutea acestor prerogative, judecatorul de camera preliminara cerceteaza, pe de o parte, regularitatea rechizitoriului, mai precis conformitatea acestuia cu prevederile art. 328 C. pr. pen. (art. 263-264 C. pr. pen. din 1969), iar, pe de alta parte, valabilitatea probelor si a actelor procesuale specifice urmaririi penale, respectiv conformitatea acestora cu principiile si normele de procedura care le trateaza.
Atributiile judecatorului de camera preliminara nu se intind asupra cercetarii temeiniciei trimiterii in judecata si a efectuarii urmaririi penale, problemele legate de temeinicia urmaririi penale si a sesizarii instantei urmand sa fie dezbatute si dezlegate de catre instanta de judecata pe parcursul fazei ulterioare -a judecatii.
C. pr. pen., art. 342
Prin incheierea penala pronuntata la data de 7 martie 2014 de catre judecatorul de camera preliminara de la tribunalul Mures in dosarul nr. 4946/102/2013, judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul Mures:
-a respins ca nefondate exceptiile invocate de inculpatii E. (C.) A. si C. S. R..
-in baza art. 346 alin. (2) Cod procedura penala a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul emis in dosarul nr. 409/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Mures privind pe inculpatii C. S. R., trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, prevazuta de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, spalare de bani prevazuta de art. 29 alin.1 lit. a,c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art.25 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si uz de fals prevazuta de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. Cod penal si E. (C.) A. trimisa in judecata pentru comiterea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, previzuta de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala.
-a dispus inceperea judecatii cauzei privind pe inculpatii C. S. R.  si E. (C.) A..
In motivarea acestei hotarari, judecatorul a retinut ca rechizitoriul intocmit in cauza de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Mures cuprinde datele referitoare la fapta, incadrarea juridica, la profilul moral si de personalitate al inculpatilor, la actele de urmarire penala efectuate, la trimiterea in judecata si cheltuielile judiciare.
Referitor la exceptiile invocate de inculpata E. (C.) A., le-a respins ca nefondate, avand in vedere faptul ca aceasta invoca chestiuni care tin de fondul cauzei, de nevinovatia sa raportat la una din faptele retinute in sarcina ei, iar aceste aspecte nu au legatura cu legalitatea administrarii probelor in faza de urmarire penala, nefiind vorba despre vreo nulitate absoluta sau relativa a vreunuia dintre aceste probe, de natura sa impuna restituirea cauzei la Parchet. Conform art.103 Cod procedura penala, probele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare cu ocazia cercetarii judecatoresti, instanta putand interpreta diferit materialul probator, in urma readministrarii sau reanalizarii acestuia, insa aceste aspecte nu tin, dupa cum am mai precizat, de legalitatea sau nelegalitatea administrarii probelor in faza de urmarire penala.
Raportat la exceptia neregularitatii rechizitoriului, invocata de inculpatul C. S. R. si aceasta a fost respinsa ca nefondata, intrucat in speta nu se poate discuta despre necompetenta materiala a organului de urmarire penala cat timp prin Legea nr.202/2010, respectiv art.XVIII pct.3, s-a introdus lit.e1 la art.27 Cod procedura penala care include in sfera de competenta materiala a tribunalului si infractiunea de spalare a banilor, iar art.209 alin.3 Cod procedura penala vechi nu mai prevede obligativitatea efectuarii  urmaririi penale si in acest caz de catre procuror. Raportat la momentul inceperii urmaririi penale fata de inculpat, pentru aceasta infractiune, apreciem ca procurorul putea sa supravegheze actele de urmarire penala efectuate de lucratorii politiei judiciare, fara a le efectua personal.

Impotriva acestei incheieri au formulat contestatie inculpatii E.(C.) A. si C.S.R.
In motivarea contestatiei, inculpata E.(C.) A.  critica temeinicia incheierii judecatorului de camera preliminara prin care i-au fost respinse ca nefondate exceptiile ridicate si s-a dispus inceperea judecatii in cauza. Mentioneaza ca in mod gresit procurorul a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea sa in judecata pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen., solutia corecta care trebuia data in cauza fiind aceea de neincepere a urmaririi penale, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni. Totodata, organele de urmarire penala nu au administrat in mod corect si complet toate probele necesare justei lamuriri a cauzei, avand in vedere ca nu au analizat situatia din speta in ansamblul ei. In consecinta, actul de sesizare este neregulat intocmit, iar procurorul nu a luat in considerare si nu a administrat toate probele in prezenta cauza penala.
In motivarea contestatiei, inculpatul C.S.R. critica legalitatea si temeinicia incheierii judecatorului de camera preliminara prin care i-au fost respinse ca nefondate exceptiile ridicate si s-a dispus inceperea judecatii in cauza. Subliniaza ca urmarirea penala a fost efectuata de catre un organ de urmarire penala necompetent material, ceea ce duce la nulitatea actelor efectuate cu nerespectarea competentei dupa materie si atrage nelegalitatea probelor obtinute in cauza de catre organul de urmarire penala necompetent.

Analizand contestatiile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4946/102/2013 al Tribunalului Mures, a motivelor invocate, a cererilor si exceptiilor formulate de catre inculpati, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, s-au retinut urmatoarele:
Dispozitiile judecatorului de camera preliminara de la Tribunalul Mures, de respingere a exceptiilor invocate de catre inculpatii E. (C.) A. si C. S. R., de constatare a legalitatii sesizarii instantei , a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si de incepere a judecatii cauzei privind pe cei doi inculpati, precum si argumentele aduse in sprijinul acestor dispozitii sunt juste si au fost emise cu respectarea stricta a legalitatii, astfel incat, in lipsa vreunui motiv de desfiintare a incheierii atacate, pe care sa-l retinem din oficiu, contestatiile promovate de inculpatii E. (C.) A. si C. S. R. impotriva incheierii penale din 7 martie 2014 sunt nefondate, urmand sa fie respinse ca atare, in baza art. 4251 alin. 7 pct. 1  lit. b cu referire la art. 347 C. pr. pen.

Asupra motivelor de contestatie invocate de inculpati, acestea nu au fost primite, pentru urmatoarele considerente:
a) Reamintim ca, in camera preliminara, competentele judecatorului de camera preliminara se limiteaza, potrivit art. 54 C. pr. pen., la verificarea legalitatii trimiterii in judecata dispuse de procuror, a administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala. In virtutea acestor prerogative, judecatorul de camera preliminara cerceteaza, pe de o parte, regularitatea rechizitoriului, mai precis conformitatea acestuia cu prevederile art. 328 C. pr. pen. (art. 263-264 C. pr. pen. din 1968), iar, pe de alta parte, valabilitatea probelor si a actelor procesuale specifice urmaririi penale, respectiv conformitatea acestora cu principiile si normele de procedura care le trateaza.
Atributiile judecatorului de camera preliminara nu se intind asupra cercetarii temeiniciei trimiterii in judecata si a efectuarii urmaririi penale, problemele legate de temeinicia urmaririi penale si a sesizarii instantei urmand sa fie dezbatute si dezlegate de catre instanta de judecata pe parcursul fazei ulterioare -a judecatii.
Inculpata E. (C.) A. isi sustine cererea sa de restituire a cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures pe de o parte pe faptul ca urmarirea penala nu este completa, intrucat procurorul nu a administrat toate probele necesare aflarii adevarului, iar pe de alta parte pe imprejurarea ca titularul rechizitoriului nu a interpretat corect dovezile instrumentate in cursul urmaririi penale, dovezi care ar fi justificat mai degraba o dispozitie de neurmarire decat cea de trimitere in judecata. Toate aceste chestiuni tin de temeinicia acuzatiei si a dispozitiei de trimitere in judecata. Nici inculpata si nici judecatorul din oficiu nu a identificat vreun viciu care sa afecteze regularitatea actului de sesizare, legalitatea sau valabilitatea probelor instrumentate in faza de urmarire penala ori a actelor specifice acesteia. In acest context, in mod corect judecatorul de camera preliminara de la tribunal a respins exceptiile invocate de catre inculpata E. (C.) A..
b) Urmarirea penala a inceput in cauza fata de cei doi inculpati la data de 28 iunie 2011 si s-a finalizat la 25 septembrie 2013. In aceasta perioada, pentru infractiunile care formeaza obiectul acuzei legea procesual penala (Codul de procedura penala din 1969 sau vreo lege speciala care sa contina si dispozitii procesual penale) nu prevedea urmarirea penala proprie a procurorului. Art. 209 alin. 3 C. pr. pen. din 1968 facea referire, intre altele, la cazurile prevazute de art. 27 pct. 1 lit. b-e C. pr. pen. din 1968. Infractiunea de spalare de bani era enumerata la art. 27 pct. 1 lit. e1 C. pr. pen. din 1968 (introdus prin Legea nr. 202/2010), or art. 209 C. pr. pen. din 1968 nu continea o dispozitie de trimitere si la art. 27 pct. 1 lit. e1 din acelasi cod.
In plus, chiar daca la momentul efectuarii urmaririi penale, vreuna din infractiuni ar fi fost de competenta procurorului, de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedura penala, necompetenta materiala a organelor de urmarire penala este abandonata din randul nulitatilor absolute si devine o nulitate relativa, pentru constatarea careia partea care o invoca trebuie sa indice si sa demonstreze vatamarea procesuala cauzata de actul anulabil. In cauza, d-l C. S. R. nu a aratat care este vatamarea procesuala pe care ar fi incercat-o in cauza prin indeplinirea de catre organele de cercetare penala ale politiei judiciare a actelor procesuale si procedurale enumerate de inculpat.
In aceste circumstante, este justa dispozitia judecatorului de camera preliminara de la tribunal, de respingere si a exceptiilor invocate de catre inculpatul C. S. R..