Angajare raspundere personala patrimoniala. Predarea documentelor contabile ale debitoarei - cu excep?ia ultimului bilan? ?i a ultimei balan?e care, de altfel, trebuiau depuse dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii generale a ins

Angajare raspundere personala patrimoniala. Predarea documentelor contabile ale debitoarei - cu excep?ia ultimului bilan? ?i a ultimei balan?e care, de altfel, trebuiau depuse dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii generale a insolven?ei -, urmata de analizarea, de catre lichidatorul judiciar, a situa?iei economico-financiare a debitoarei (din care rezulta starea de  insolven?a), fara precizarea concreta a actelor contabile care, in opinia lichidatorului judiciar, ar mai fi trebuit intocmite de debitoare si depuse la dosar pentru a se identifica sumele (creantele) de incasat, precum ?i fara precizarea unor motive concrete de recurs. - Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. 1 lit. c, d, art. 28
- Legea nr. 82/1992, rep., art. 11, 12, 37
- Legea nr. 31/1990, rep., art. 73 alin. 1 lit. c, 182 alin. 1 si art. 185 alin. 1
    
Raspunderea instituita de art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezinta o forma speciala a raspunderii juridice apreciabila in cadrul general, statornicit prin dispozitiile art. 998 Cod civ. (text de lege aplicabil raportului juridic dedus judecatii) - actualmente aceasta institutie juridica fiind prevazuta de art. 1357 Cod civ. Antrenarea unei astfel de raspunderi este de neconceput in lipsa culpei - ca element esential al raspunderii juridice, fie aceasta delictuala ori contractuala.
Lichidatorul judiciar nu a dovedit omisiunea indeplinirii, de catre fostul administrator statutar al debitoarei, a obligatiilor prevazute de normele speciale cuprinse in dispozitiile art. 37 din Legea nr. 82/1992, rep., art. 73 alin. 1 lit. c, 182 alin. 1 si art. 185 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep., art. 11, 12 din Legea nr. 82/1991, rep., cu referire la organizarea si conducerea contabilitatii in conformitate cu prevederile acestor norme legale. De asemenea, lichidatorul judiciar nu a propus ?i prezentat dovezi in sensul ca lipsa unor acte contabile ar fi dus la inexistenta unei evidente a bunurilor debitoarei, a creantelor si a datoriilor acesteia - cu evolutia lor in timp -, imprejurari care sa fi determinat aparitia starii de insolventa.
Dupa ce lichidatorul judiciar a expus motive cu caracter de generalitate referitoare la responsabilitatea civila a administratorilor statutari si la obligatia de gestionare cu atentie a patrimoniului debitoarei, respectiv la incalcarea contractului de mandat prin actiuni sau inactiuni, privite ca fapte ilicite, a invocat art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, rep. continuand, apoi, cu enun?area, tot in termeni generali ?i cu trimitere la procedura insolven?ei, a condi?iilor raspunderii civile delictuale.
Prin Sentinta nr. 866/13 martie 2014, Tribunalul Harghita a respins actiunea formulata de M. R. L. I. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC N. S. SRL, in contradictoriu cu paratul S. I..
In considerentele Sentintei, judecatorul sindic a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• paratului i se imputa savarsirea faptelor prevazute de art.138 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 85/2006; natura juridica a acestei raspunderi imprumuta cele mai multe din caracteristicile generale ale raspunderii civile delictuale, dar, cu toate acestea, este vorba despre o raspundere speciala; asumarea, de catre o persoana, a responsabilitatii de a gestiona o activitate sistematica ce presupune cunostinte de natura profesionala si prin desfasurarea careia pot fi afectate mai multe persoane, din punct de vedere patrimonial, nu poate ramane fara consecinte in planul angajarii raspunderii;
• in speta, nu s-a facut dovada ca paratul ar fi savarsit faptele care i se imputa, respectiv ca ar fi dispus, "in interes personal", continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, la incetarea de plati si ca ar fi facut sa dispara unele documente contabile sau ca nu ar fi tinut contabilitatea debitoarei in conformitate cu legea; lichidatorul judiciar nu a invocat si instanta nu a identificat, din oficiu, motive care sa faca posibila prezumarea savarsirii, de catre parat, a faptelor care i se imputa, in conditiile in care acesta a predat documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Impotriva Sentintei nr. 866/13 martie 2014 a declarat recurs reclamantul M. R. L. I. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC N. S. SRL, invocand dispozitiile art. 3041 Cod proc. civ., art. 138 alin. 1 lit. d, art. 27 din Legea nr. 85/2006, art. 73 din Legea nr. 31/1990, rep., art.10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, rep., solicitand admiterea caii de atac si modificarea hotararii, in sensul admiterii cererii de angajare a raspunderii personale a paratului. In esenta, recurentul a sustinut urmatoarele motive: incalcarea culpabila a unei obligatii din contractul de mandat conferit administratorilor statutari ai societatii atrage, in mod indubitabil, raspunderea lor patrimoniala, inclusiv in cazul inactiunilor care constituie fapte ilicite, cum este cazul nerespectarii, prin inactiune a disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, rep., cu referire la raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii; in concluzie, recurentul a apreciat ca intimatul se face vinovat de savarsirea faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 85/2006, prejudiciul creat prin acestea constand in ajungerea societatii in stare de insolventa, astfel cum este definita de art. 3 din Legea nr. 85/2006; vinovatia persoanelor invinuite de producerea starii de insolventa rezulta fara echivoc din faptele savarsite in desfasurarea activitatii in cadrul societatii, intrucat, desi aveau obligatia de a se comporta ca buni profesionisti, trebuind sa prevada semnificatia faptelor si urmarile acestora, fata de gradul de indatorare a societatii, administratorii si asociatii societatii au dat dovada de o conduita pasiva, din situatiile financiare rezultand lipsa oricaror eforturi in redresarea societatii; legatura de cauzalitate este motivata de imprejurarea ca faptele savarsite au condus la necunoasterea situatiei economice si financiare si la intrarea societatii in insolventa, raportul de cauzalitate prezumandu-se atata timp cat exista incetarea de plati si una dintre faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a  retinut urmatoarele aspecte:
Curtea a retinut ca raspunderea instituita de art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezinta o forma speciala a raspunderii juridice apreciabila in cadrul general, statornicit prin disp. art. 998 Cod civ. (text de lege aplicabil raportului juridic dedus judecatii) - actualmente aceasta institutie juridica fiind prevazuta de art. 1357 Cod civ. Insa, antrenarea unei astfel de raspunderi este de neconceput in lipsa culpei - ca element esential al raspunderii juridice, fie aceasta delictuala ori contractuala. Or, in speta, sustinerile lichidatorului judiciar cu privire la culpa paratului F. B. nu au fost probate.
Referitor la faptele prevazute de disp. art. 138 alin.1 lit. c, d din Legea nr. 85/2006, Curtea a retinut, in primul rand, faptul ca intimatul a avut calitatea de administrator al debitoarei SC N. S. SRL, incepand cu data de 31 august 1993, astfel cum rezulta din Certificatul constatator emis de O.N.R.C. - prin Sentinta nr. 4409/22 noiembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2703/96/2012 dispunandu-se deschiderea procedurii generale a insolventei, fiind desemnat, in calitate de administrator judiciar, practicianul in insolventa M. R. L. I. SPRL, iar prin Sentinta nr. 173/24 ianuarie 2013 dispunandu-se, la propunerea administratorului judiciar, deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC N. S. SRL, practicianul in insolven?a M. R. L. I. SPRL fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar.
Curtea a constatat ca in completarea la Raportul de activitate nr. 705/29 martie 2013, administratorul judiciar a mentionat expres ca, la data de 16 ianuarie 2013, reprezentantul societa?ii debitoare i-a predat o parte din documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, fiind incheiat, in acest sens, procesul verbal nr. 120/2013, fostul administrator statutar al debitoarei declarand, pe propria raspundere, ca societatea nu are ?anse de reorganizare ?i solicitand deschiderea procedurii simplificate a falimentului, adresa fiind inregistrata de administratorul judiciar sub nr. 97/14 ianuarie 2013. In Raportul de activitate nr. 705/29 martie 2013 s-a precizat ?i ca, pe baza actelor contabile predate de administratorul debitoarei, M. R. L. I. SPRL urmeaza sa completeze Raportul privind cauzele ?i imprejurarile care au dus la apari?ia starii de insolven?a a debitoarei.
Referitor la obliga?ia depunerii actelor contabile ale debitoarei, conform dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, Curtea a retinut ca, astfel cum rezulta din completarea la Raportul de activitate nr. 270/14 februarie 2014, administratorul statutar al debitoarei a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale SC N. S. SRL, pe baza carora M. R. L. I. SPRL a procedat la analiza situatiei financiar-contabile a societatii debitoare, prin adresa nr. 992/29 aprilie 2013, lichidatorul judiciar solicitand predarea a inca doua documente, ?i anume bilan?ul aferent anului 2012 ?i balan?a contabila la data de 31 decembrie 2012. Dupa ce s-a men?ionat, in Raport, ca aceste doua documente contabile nu au fost predate, s-a facut urmatoarea men?iune (fara explica?ii suplimentare): lichidatorul judiciar a apreciat, astfel, ca ajungerea societa?ii in stare de insolven?a este imputabila administratorilor statutari, incadrandu-se in condi?iile de atragere a raspunderii personale prevazute de art. 138 alin. 1lit. a, c ?i d din Legea nr. 85/2006.
Curtea a constatat ca lichidatorul judiciar nu ?i-a justificat, in mod concret, concluzia, in condi?iile predarii documentelor contabile, de catre fostul administrator statutar, cu excep?ia bilan?ului aferent anului 2012 ?i a balan?ei contabile la data de 31 decembrie 2012, cu atat mai mult cu cat, la data la care aceste din urma acte trebuiau intocmite, procedura generala a insolven?ei fusese deja deschisa (prin Sentinta nr. 4409/22 noiembrie 2012 - hotarare definitiva, conform disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006), in Raportul asupra cauzelor ?i imprejurarilor care au dus la apari?ia starii de insolven?a a debitoarei men?ionandu-se expres ca data declan?arii procedurii a fost 22.11.2012, bilan?urile aferente anilor 2008, 2010 ?i 2011 fiind analizate in Raport - iar, ulterior, administratorul statutar al debitoarei predand actele contabile.
In contextul punctual relevat, Curtea a constatat ca lichidatorul judiciar nu a dovedit omisiunea indeplinirii, de catre fostul administrator statutar al debitoarei, a obligatiilor prevazute de normele speciale cuprinse in disp. art. 37 din Legea nr. 82/1992, rep., art. 73 alin. 1 lit. c, 182 alin. 1 si art. 185 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep., art. 11, 12 din Legea nr. 82/1991, rep., cu referire la organizarea si conducerea contabilitatii in conformitate cu prevederile acestor norme legale.
Asadar, in condi?iile in care analiza economico-financiara realizata de lichidatorul judiciar cuprinde si cuantumul creantelor SC N. S. SRL (cu evolutia acestora in perioada 31 decembrie 2008 - 31 decembrie 2011), fara precizarea concreta a actelor contabile care, in opinia recurentului, ar mai fi trebuit intocmite de debitoare si depuse la dosar pentru a se identifica sumele (creantele) de incasat - cu atat mai mult cu cat a re?inut ca disponibilita?ile bane?ti ale debitoarei erau de 65 lei, la data de 31 decembrie 2011, aceasta aparand, deci, ca fiind data ajungerii debitoarei in stare de insolven?a, Curtea a retinut ca, in cauza, nu s-a facut dovada incalcarii disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, referitor la aceasta fapta, in cererea de recurs sunt cuprinse doar motive de ordin general, fara ca lichidatorul judiciar sa formuleze vreo critica punctuala cu privire la hotararea primei instante, prin raportare la fapta vizand neorganizarea si netinerea contabilitatii, in conformitate cu normele legale speciale.
De asemenea, Curtea a constatat ca lichidatorul judiciar nu a propus ?i prezentat dovezi in sensul ca lipsa unor acte contabile ar fi dus la inexistenta unei evidente a bunurilor debitoarei, a creantelor si a datoriilor acesteia - cu evolutia lor in timp -, imprejurari care sa fi determinat aparitia starii de insolventa.
In ce priveste fapta cuprinsa in art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat ca, astfel cum a retinut prima instanta, lichidatorul judiciar nu face trimitere, in cererea de angajare a raspunderii, la un motiv concret care sa fi putut constitui fundamentul analizei instantei cu privire la dovedirea, in speta, a continuarii activita?ii societatii "in interes personal" si ca, pe de alta parte, prin cererea de recurs nu s-a formulat nicio critica vizand retinerea neindeplinirii acestei conditii, de catre prima instanta si cu referire la fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
In acest sens, Curtea a constatat ca, dupa ce lichidatorul judiciar a expus motive cu caracter de generalitate referitoare la responsabilitatea civila a administratorilor statutari si la obligatia de gestionare cu atentie a patrimoniului debitoarei, respectiv la incalcarea contractului de mandat prin actiuni sau inactiuni, privite ca fapte ilicite, a invocat art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, rep. (cu referire la raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii), aratand ca in concluzie, putem aprecia ca administratorul societatii se face vinovat de savarsirea faptelor prevazute la art. 138 lit. c si d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei (f.3, dos. Curtii de Apel Targu-Mures) - continuand, apoi, cu enun?area, tot in termeni generali ?i cu trimitere la procedura insolven?ei, a condi?iilor raspunderii civile delictuale.
In consecinta, Curtea a respins recursul reclamantului - art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ.