Angajati C.F.R. Spor de munca prestata in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale. Spor pentru conditii speciale de munca

Munca prestata pe timp de noapte intr-o zi de repaus sau de sarbatoare se va plati cu spor de 100%, la care se aplica sporul pentru orele lucrate in timpul noptii - spor care, potrivit art. 42 alin. 1 lit. e) din  contractul colectiv de munca, este de 25% din salariul de baza.
Sporul  de 25% pentru conditii speciale de munca, prevazut de art. 42 alin. 1 lit. a)  din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, este un spor distinct de sporurile de care beneficiaza reclamantii pentru conditii grele de munca - 15%, pentru conditii nocive - 10% si pentru conditii periculoase - 15%.
Prin sentinta civila nr. 1810/10 septembrie 2013, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a Sindicatului Liber Independent al Mecanicilor de Locomotiva din Remiza Sighisoara, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fondul cauzei, a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamantul Sindicatul Liber Independent al Mecanicilor de Locomotiva din Remiza Sighisoara, in numele membrilor de sindicat B. I., C. I., P. G., M. L., S. F., J. C., D. B., L. D., G. I., V. A., G. O., S. N., I. G., P. I., B. I., M. R., S. K., N. I., S. D., S. A., N. A., A. I. si C. V. (indicati in tabelul de la filele 7-8 din dosarul cauzei, file care fac parte integranta din hotarare), in contradictoriu cu parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "C.F.R. M." S.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a Sindicatului Liber Independent al Mecanicilor de Locomotiva din Remiza Sighisoara este neintemeiata prin prisma dispozitiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, in conformitate cu care organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in cazul in care formuleaza actiune in justitie in numele membrilor lor, cum este cazul din speta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a Cabinetului Individual de Avocatura "M. D.", instanta a apreciat ca si aceasta este nefondata, fiind depusa la dosar imputernicirea avocatiala seria MD 68/2013.
Relativ la exceptia prescriptiei extinctive, Tribunalul a retinut ca in speta sunt aplicabile prevederile art. 166 alin. 1 (art. 171 in actuala numerotare) din Codul muncii ("dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate"),  dispozitii care au caracter special fata de prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii - invocate de catre parata si care reglementeaza un termen de prescriptie de 6 luni, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
De asemenea, s-a apreciat ca este nefondata si exceptia inadmisibilitatii actiunii, intrucat sesizarea comisiei mixte patronat - sindicate nu este o procedura prealabila prevazuta de lege, in sensul art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a retinut ca reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi salariale  calculate prin raportare la salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei si sumele efectiv primite pe perioada 01.01.2011 - 31.12.2011, la plata sporului de 25%  la salariul de baza pentru munca prestata in conditii speciale de munca, aferent perioadei 15.04.2010 - 31.12.2011 si la plata diferentei de spor de 25% la salariul de baza pentru lucrul prestat in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale, aferent perioadei 15.04.2010 - 31.12.2011, drepturi asupra carora sa se aplice actualizarea cu rata inflatiei si dobanda legala, respectiv obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Verificand pretentiile reclamantilor sub aspectul diferentelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2011 - 31.12.2011, Tribunalul a retinut ca acestea sunt intemeiate pe dispozitiile art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, a carui valabilitate nu a fost prelungita si pentru anul 2011, deoarece Confederatia Nationala a Patronatului Roman, parte semnatara a contractului amintit, a notificat denuntarea acestuia conform prevederilor art. 4 alin. 2 din contract, respectiv cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata sporului de 25% pentru munca prestata in conditii speciale, aferent perioadei 15.04.2010 - 31.12.2011 (cerere intemeiata pe prevederile art. 42 alin. 1 lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010), instanta a retinut ca incadrarea activitatii reclamantilor in conditii speciale de munca nu a fost contestata de catre parata, insa acestia au beneficiat de sporurile prevazute de Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, respectiv de spor conditii munca grea de 15%, spor conditii nocive de 10% si spor conditii periculoase de 15%, iar aceste sporuri recompenseaza, prin cumul, si activitatea desfasurata in conditii de activitate similare cu cele pentru care reclamantii au fost indreptatiti la incadrarea in conditii speciale de munca, regimul remunerator prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de unitate fiind mai favorabil.
Referitor la cererea de obligare a paratei la plata diferentei de spor de 25% pentru lucrul prestat in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale, aferent perioadei 15.04.2010 - 31.12.2011 (cerere intemeiata pe prevederile art. 42 alin. 1 lit. g) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010), Tribunalul a retinut ca potrivit art. 27 alin. 1 pct. VI din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate si fata de datele inscrise in statele de plata si actele aditionale la contractele individuale de munca ale reclamantilor, acestia  au beneficiat in perioada din litigiu de spor pentru lucrul in timpul noptii de 25% si de spor pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal (sambata si duminica) sau de sarbatoare legala, de 100%, parata facand o corecta aplicare a dispozitiilor privind acordarea respectivelor sporuri.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat apel reclamantul Sindicatul Liber Independent al Mecanicilor de Locomotiva din Remiza Sighisoara, in numele membrilor de sindicat indicati in fata primei instante (tabelul de la filele 7-8 din dosarul de fond), solicitand, prin invocarea prevederilor art. 480 din Noul Cod de procedura civila, schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii formulate.
Prin intermediul memoriului de apel, reclamantul a sustinut ca prima instanta a retinut in mod gresit ca perioada de valabilitate a Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010 nu s-ar fi prelungit si pentru anul 2011, intemeindu-si  aceasta concluzie pe Adresa nr. 141/DSS/10.03.2011, emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
In acest sens, reclamantul a aratat ca pentru a nu fi operat prelungirea tacita prevazuta de art. 4 alin. 2 din contract, era absolut necesar  sa existe un act scris de denuntare, care sa provina de la una dintre parti,  sa fie inregistrat la toate celelalte parti si la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale cel tarziu cu 30 de zile inainte de data expirarii contractului si sa fie publicat in Monitorul Oficial al Romaniei de catre Ministerul  Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, pentru a deveni opozabil salariatilor si unitatilor din ramura transporturi.
Sub acelasi aspect, s-a mai sustinut ca in lipsa unei hotarari a Comisiei paritare la nivel de ramura transporturi, care sa fi interpretat prevederile contractului colectiv de munca mentionat, nu se poate aprecia ca acesta a expirat la data de 31.12.2010.
Pe de alta parte, chiar constatata fiind incetarea contractului colectiv de munca amintit la data mentionata, in mod gresit instanta de fond nu a acordat pentru anul 2011 diferentele de drepturi salariale calculate prin raportare la valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, stabilita prin art. 41 alin. 3 lit. a) din contract, in conditiile in care prin sentinta civila nr. 652/M/08.05.2012 a Tribunalului Brasov s-a constatat nulitatea absoluta a Anexei nr. 1 la Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010, astfel ca parata nu putea sa acorde angajatilor sai, incepand cu 01.01.2011, salarii calculate prin luarea in considerare  a salariului de baza minim brut de 600 lei, intrucat s-ar ajunge la situatia paradoxala ca acestia sa aiba salarii mai mici in anul 2011 decat in anii 2009 si 2010.
In ceea ce priveste sporul de 25% pentru conditii speciale de munca, reclamantul a aratat ca solutia primei instante este gresita din perspectiva faptului ca acest spor, astfel cum este reglementat de art. 42 alin. 1 lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, este unul distinct fata de celelalte sporuri de care beneficiaza reclamantii, fiind acordat doar mecanicilor de locomotiva-automotor, mecanic ajutor locomotiva-automotor si mecanic instructor, neavand legatura cu sporurile prevazute de Contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
Relativ la diferenta de spor de 25% pentru lucrul prestat in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale, s-a aratat ca acesta este conferit de prevederile art. 42 alin. 1 lit. g) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, reclamantii beneficiind doar de un spor de 25%, desi potrivit normei contractuale amintite li se cuvenea un spor de 50%.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a solicitat respingerea apelului, sustinand ca prima instanta a apreciat in mod corect asupra netemeiniciei pretentiilor reclamantilor.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate si in limitele efectului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin prevederile art. 4 alin. 1 din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi in litigiu, perioada de valabilitate a acestuia a fost limitata la intervalul 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 inclusiv, la alineatul 2 prevazandu-se ca, daca niciuna dintre parti nu denunta contractul cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pana la incheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu inca un an calendaristic.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 33 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 130/1996 (in vigoare la acea data) contractul colectiv de munca inceteaza la implinirea termenului pentru care a fost incheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia, iar conform prevederilor alin. 4 al aceluiasi articol, incetarea contractului colectiv de munca va fi notificata, in termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru inregistrare.
Din perspectiva dispozitiilor legale si contractuale amintite, Curtea a constatat ca prima instanta a apreciat in mod corect ca valabilitatea contractului amintit nu s-a prelungit si pentru anul 2011, deoarece in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din contract, Confederatia Nationala a Patronatului Roman (parte semnatara) a notificat denuntarea acestuia prin adresa nr. 284/16.11.2010, inaintata Conventiei Sindicale Nationale a Transportatorilor din Romania, respectiv  prin adresa nr. 283/16.11.2010, inaintata Aliantei Sindicatelor Transportatorilor din Romania, aspect ce rezulta din adresele nr. 140/DDS/08.03.2011 si nr. 141/DDS/10.03.2011, emise de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si din adresa nr. 307/02.02.2011, comunicata acestuia de Confederatia Nationala a Patronatului Roman si inregistrata la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 77/02.03.2011 (filele 51, 180-181 dosar fond).
Prin urmare, fiind denuntat in conditii de legalitate, Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi in litigiu si-a incetat aplicabilitatea la data de 31.12.2010, astfel ca, tinand cont de faptul ca pretentiile reclamantului cu privire la obligarea paratei la plata diferentelor salariale calculate prin raportare la salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei sunt aferente perioadei 01.01.2011 - 31.12.2011 si ca aceste pretentii sunt intemeiate pe dispozitiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de munca amintit, Curtea a constatat ca solutia primei instante este corecta sub acest aspect, nefiind intemeiata sustinerea potrivit careia numai o Comisie paritara, imputernicita sa interpreteze prevederile contractului, ar fi putut stabili daca intr-adevar acesta a fost legal denuntat.
De asemenea, nici argumentele referitoare la faptul ca ar fi nepotrivit ca in 2011 salariul sa fie mai mic decat cel din anul 2010 nu sunt de natura a justifica acordarea unor drepturi salariale in temeiul unui contract care si-a incetat valabilitatea, iar existenta hotararii judecatoresti la care s-a facut trimitere in cuprinsul memoriului de apel nu poate sa conduca la o alta concluzie, intrucat a avut ca obiect cenzurarea legalitatii unui alt contract.
In ceea ce priveste critica vizand rezolvarea data cererii avand ca obiect obligarea paratei la plata unei diferente de 25% spor pentru lucrul prestat in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale, pentru perioada 15.04.2010 - 31.12.2011, Curtea a constatat ca si sub acest aspect solutia primei instante este legala.
Astfel, se observa ca reclamantul a invocat in sustinerea respectivei pretentii prevederile art. 42 alin. 1 lit. g) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, prevederi potrivit carora munca prestata pe timp de noapte intr-o zi de repaus sau de sarbatoare se va plati cu spor de 100%, la care se aplica sporul pentru orele lucrate in timpul noptii - spor care, potrivit art. 42 alin. 1 lit. e) din acelasi contract colectiv, este de 25% din salariul de baza.
Rezulta, deci, ca pentru munca prestata in conditiile de mai sus, angajatului i se cuvenea un spor de 125%, iar nu de 150%, cum gresit pretinde reclamantul si dat fiind faptul ca in anul 2010 parata a acordat salariatilor drepturile  respective astfel cum acestea erau reglementate de norma contractuala invocata, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat in cauza, Curtea constata ca prima instanta a respins in mod corect o atare solicitare, neputand fi acceptata opinia cumularii sporurilor prin aplicare de spor la spor, in sensul ca munca prestata pe timp de noapte in zilele considerate libere din punct de vedere legal ar trebui recompensata cu un spor de 50%, iar nu de 25%, pe langa cel de 100%.
In plus, aceeasi pretentie este neintemeiata pentru anul 2011 si din perspectiva iesirii din vigoare a normei contractuale invocate in sustinerea acesteia.
Examinand in continuare critica referitoare la solutia adoptata in privinta sporului de 25%  pentru conditii speciale de munca, drept reglementat pentru perioada 15.04.2010 - 31.12.2010 de prevederile art. 42 alin. 1 lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, Curtea a constatat ca argumentele reclamantului sunt intemeiate.
Astfel, se observa ca salariatii reprezentati in cauza de sindicatul-reclamant indeplinesc in cadrul unitatii-parate functiile de mecanic locomotiva, mecanic locomotiva automotor, mecanic ajutor locomotiva si mecanic instructor, iar potrivit actelor aditionale la contractele individuale de munca beneficiaza de spor pentru conditii grele de munca - 15%, spor pentru conditii nocive - 10% si spor pentru conditii periculoase - 15% (filele 82-154 dosar fond).
Conform prevederilor art. 42 alin. 1 lit. a) si b)  din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, sporurile minime ce se acorda in conditiile acestui contract la salariul de baza minim brut al salariatilor sunt:
a) pentru conditii deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de baza minim brut al salariatului, iar pentru conditii speciale 25%;
b) pentru conditii nocive de munca, 10% din salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, incepand cu data de 1 aprilie 2001, locurile de munca ocupate de reclamanti au fost incadrate in conditii speciale.
Astfel, in Anexa nr. 1 la actul normativ mentionat, la pozitia 7 se arata ca activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei, care indeplineste functia de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor se incadreaza in conditii speciale. De asemenea, in anexa nr. 2 sunt prevazute unitatile care au obtinut avizul pentru indeplinirea procedurilor si criteriilor de incadrare in conditii speciale, la pozitia 18 figurand Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "C.F.R. M." S.A.
Legea nr. 226/2006 a fost abrogata prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, insa acest din urma act normativ prevede in continuare, in Anexa nr. 2 - pct. 7, incadrarea locurilor de munca ale mecanicilor de locomotiva ca fiind in conditii speciale, iar in Anexa nr. 3 - pozitia 18, este mentionata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "C.F.R. M." S.A., ca fiind unitate care a obtinut avizul pentru indeplinirea procedurilor si criteriilor de incadrare in conditii speciale.
De asemenea, incadrarea functiilor ocupate de reclamanti in conditii speciale de munca s-a facut in baza Avizului nr. 12/30.11.2004, emis in baza H.G. nr. 1025/2003 de Comisia pentru acordarea avizelor de incadrare in conditii speciale, aviz care a fost mentinut prin Hotararea nr. 34/15.10.2012, emisa in baza H.G. nr. 1284/2011 de Comisia pentru reevaluarea locurilor de munca in conditii speciale .
Fata de cele anterior retinute, Curtea a constatat ca este evident faptul ca sporul  de 25% pentru conditii speciale de munca, prevazut de art. 42 alin. 1 lit. a)  din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, este un spor distinct de sporurile de care beneficiaza reclamantii pentru conditii grele de munca - 15%, pentru conditii nocive - 10% si pentru conditii periculoase - 15%, astfel ca prin neacordarea acestuia in favoarea reclamantilor pentru perioada de valabilitate a contractului colectiv de munca amintit, parata a incalcat dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, cauzand reclamantilor un prejudiciu material care trebuie acoperit in conditiile art. 253 alin. 1 din Codul muncii, deoarece respectivul contract ii era aplicabil, conform enumerarii din Anexa nr. 5.
In schimb, nu este intemeiata aceeasi pretentie si pentru anul 2011, deoarece, astfel cum s-a mai aratat, contractul colectiv de munca invocat in sustinerea cererii a expirat la data de 31.12.2010.
Prin urmare, constatand ca sub aspectul mentionat hotararea primei instante este partial afectata de nelegalitate, Curtea, in temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, a admis apelul dedus judecatii si va schimba in parte sentinta civila atacata, in sensul ca, urmare a admiterii in parte a actiunii, a obligat parata la plata in favoarea reclamantilor a sporului de 25% pentru munca prestata in conditii speciale in perioada 15.04.2010 - 31.12.2010, aplicat asupra salariului de baza minim brut al fiecaruia, drepturi care vor fi actualizate in functie de rata inflatiei incepand cu data scadentei lunare si pana la achitarea integrala a debitului.
De asemenea, in aplicarea prevederilor art. 1084 din Codul civil de la 1864 (aplicabil pentru perioada din litigiu), care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului (pierderea efectiv suferita si beneficiul nerealizat), parata a fost obligata si la plata dobanzii legale aferente drepturilor mai sus mentionate, incepand cu data introducerii actiunii - 17 aprilie 2013, retinand sub acest ultim aspect incidenta prevederilor art. 1088 din acelasi cod si faptul ca parata nu a fost pusa in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Totodata, raportat la analiza anterior expusa, au fost respinse celelalte pretentii ale reclamantilor si au fost mentinute restul dispozitiilor hotararii atacate, parata nedeclarand apel sub aspectul rezolvarii date exceptiilor invocate in cauza.