Angajarea raspunderii patrimoniale a angajatului. Conditii

In speta, s-a facut dovada ca prejudiciul suferit de reclamanta este real, cert si actual si in conditiile in care este rezultatul faptei ilicite a paratului savarsita  in exercitarea atributiilor sale de serviciu, sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului.

Prin sentinta civila nr. 1471 din 13 iunie 2013, pronuntata in dosarul nr. 8352/102/2012, Tribunalul Mures a respins actiunea civila formulata de reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul in  xxx in contradictoriu cu paratul S.D. G., prin care s-a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 21.992,88 lei in favoarea reclamantei, reprezentand valoarea pagubei produse societatii reclamante, actualizata cu coeficientul de inflatie de la data de 12.06.2012 si pana la data achitarii integrale a acestei sume.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut ca paratul S. D. G. a fost angajat la societatea reclamanta SC B. L. SRL, pe o perioada determinata de 3 luni, incepand din data de 07.05.2012, in functia de conducator auto, cu norma intreaga de munca.
S-a mai retinut ca la data de 09.05.2012,  paratul a efectuat un transport rutier de marfa cu ansamblul auto format din autotractor Renault cu semiremorca, fara a avea asigurata si fixata marfa, care a cazut pe partea carosabila, aplicandu-i-se sanctiunea amenzii contraventionale, conform  procesului-verbal de contraventie seria CP nr. 1646817 din 09.05.2012.
Instanta de fond a retinut ca din contractul de transport rutier depus la dosar lipseste mentionarea expeditorului transportului, consemnandu-se doar ca operator de transport este SC B. L. SRL,  transportul efectuandu-se pe ruta Brasov - Ludus, destinatarul acestuia fiind SC R. D. C. SRL. Marfa transportata consta  din 800 bucati bere Timisoreana de 0,5 l si 500 bucati bere Ciucas Gold de 0,5 l. S-a retinut, de asemenea, ca a fost mentionata lipsa unei cantitati de bere potrivit formularului de lipsa bere nr. 1 din 10.05.2012, insa formularul respectiv nu este semnat de sofer, fiind consemnata lipsa la destinatie a cantitatii de 325 navete + 4 sticle bere Timisoreana si 140 navete + 12 sticle bere Ciucas.
Reclamanta, prin raspunsul la interogatoriu, a incercat sa dovedeasca faptul ca SC PC I. SRL are contract de intermediere transport cu SC U. B. SA Bucuresti si raspunde de daunele produse in timpul transportului, insa nu a dovedit exact acest raport contractual. Tot prin raspunsul la interogatoriu reclamanta a sustinut ca prejudiciul a fost achitat de SC PC I. SRL catre SC U. B. SA Bucuresti, iar ulterior prin compensare de catre societatea reclamanta catre SC PC I. SRL. Pentru a dovedi compensarea sumei de 21992,88 lei, reclamanta a prezentat nota contabila nr. 31 din 31.08.2012 si ordinul de compensare seria C nr. 1065761 din data de 10.08.2012, anexand facturile cu care a sustinut ca a operat compensarea sumei respective.
Potrivit celor cuprinse in fisa postului semnata de parat, soferul are obligatia verificarii starii tehnice a autovehiculului la plecarea si sosirea din cursa si, de asemenea, are obligatia de a supraveghea dispunerea corecta a marfii pe platforma autovehiculului si de a asigura si fixa incarcatura, astfel incat transportul sa se efectueze in conditii de maxima siguranta.
Coroborand prevederile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, care instituie temeiul raspunderii patrimoniale a salariatului cu norma generala prevazuta in art. 1357 din Noul Cod civil, instanta a retinut ca pentru antrenarea raspunderii materiale a salariatului este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: calitatea de salariat, fapta ilicita a salariatului si care are legatura cu munca acestuia, prejudiciul cauzat angajatorului, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia salariatului.
Referitor la indeplinirea primei conditii, Tribunalul a constatat ca la data producerii incidentului rutier (09.05.2012), paratul avea calitate de angajat in temeiul contractului individual de munca la societatea reclamanta, paratul conducand in aceasta calitate autotractorul Renault cu semiremorca, incarcate cu marfa, iar incidentul rutier a constat din rasturnarea incarcaturii constand in navete si sticle de bere, o parte din acestea distrugandu-se. Vinovatia producerii acestui incident apartine exclusiv paratului, care avea obligatia asigurarii si sustinerii corespunzatoare a marfii la plecarea in cursa, astfel cum reiese din fisa postului, acesta fiind raspunzator pentru integritatea marfii pe parcursul cursei. In consecinta, instanta a retinut  ca fapta ilicita s-a produs, este in legatura cu munca paratului, iar vinovatia pentru aceasta apartine paratului.
In ceea ce priveste prejudiciul in valoare de 21.992,88 lei, s-a retinut ca acesta nu a fost dovedit, neindeplinind cerintele unui prejudiciu real, cert, actual si care sa fie cauzat direct angajatorului. Reclamanta nu a reusit sa dovedeasca raporturile contractuale cu expeditorul transportului, care este indicat ca fiind SC U. B. SRL, in conditiile in care factura este emisa de SC PC I. SRL, cu care de asemenea nu s-a dovedit raportul contractual, comanda de transport prezentata de reclamanta nefiind parafata si semnata, fiind astfel lipsita de efecte. In consecinta, s-a apreciat ca prejudiciul de 21.992,88 lei este doar scriptic, nefiind real.
Pe de alta parte, Tribunalul a retinut ca valoarea de 21.992,88 lei pretinsa de reclamanta cu titlu de dauna transport, nu figureaza in formularul reclamatie lipsa bere si nici  in alt inscris prezentat instantei, aceasta figurand in mod absolut arbitrar pe factura fiscala PC107001215 din 31.05.2012, nefiind mentionat modul de calcul privind valoarea respectiva. Pentru a justifica inscrierea in contabilitate a ordinului de compensare, reclamanta a prezentat nota contabila nr. 31 din 31.08.2012, fara insa a uza de procedura stabilita de HG nr. 685/1999 cu privire la aceasta operatiune, ceea ce conduce la concluzia ca pierderea invocata de reclamanta este doar scriptica, prejudiciul nefiind real.
Pentru aceste motive, Tribunalul a concluzionat ca indeplinirea partiala a conditiilor raspunderii patrimoniale de dreptul muncii reglementata de art. 254 alin. 1 din Codul muncii raportat la art. 1357 din Noul Cod Civil nu poate antrena raspunderea paratului, care nu este astfel tinut sa achite suma de 22.992,88 lei in favoarea reclamantei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul in xxx, care a solicitat, prin invocarea dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea  sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, respectiv obligarea paratului S. D. G. la plata sumei de 21.992,88 lei, reprezentand valoarea pagubei produse societatii reclamante, actualizata cu coeficientul de inflatie, calculat de la data de 12.06.2012 si pana la data achitarii integrale a acestei sume, cu cheltuieli de judecata.
Prin memoriul de recurs, reclamanta a sustinut ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, deoarece in mod gresit a retinut instanta de fond ca in cauza nu exista un prejudiciu cert si astfel nu poate fi angajata raspunderea civila a paratului.
Recurenta-reclamanta a aratat ca paratul, in calitate de angajat al sau in functia de conducator auto, in data de 10.05.2012 a efectuat un transport de bere pe ruta Brasov-Ludus, avand ca destinatar SC R. D. SRL, iar in localitatea Nades, datorita neadaptarii vitezei la conditiile de trafic, marfa nefiind bine ancorata, a intrat in  balans si s-a rasturnat pe sosea, fiind intocmit in acest sens un proces-verbal de catre Politia din localitatea Nades. Cu ocazia receptionarii marfii la destinatie, beneficiarul transportului a intocmit formulatul de reclamatie lipsa bere nr. 1/10.05.2012, pe care paratul a refuzat sa-l semneze si in aceste conditii formularul respectiv a fost semnat de alte doua persoane.
Pentru recuperarea pierderii suferite in timpul transportului, pe seama societatii reclamante s-a emis factura fiscala nr. 107001215 din 31.05.2012, pentru suma de 21.992,88 lei, cu termen de plata la 12.06.2012.
Cu  privire la operatiunea de compensare care a avut loc intre reclamanta si SC PC I. SRL, reclamanta a aratat ca a efectuat transporturi de marfa la cererea si prin comenzile de transport emise de catre SC PC I. SRL si pentru aceste transporturi s-au emis facturi ulterioare facturii nr. 1215/2012. Reclamanta a precizat ca factura respectiva a fost emisa de SC PC I. SRL pe baza calculelor primite de la destinatarul transportului, iar ea a emis si a compensat 6 facturi in valoare mai mica de 10.000 de lei fiecare.
Reclamanta a apreciat ca in conditiile in care facturile respective au fost ulterioare producerii pagubei si nu au avut scadenta depasita, avand un cuantum mai mic de 10.000 de lei, nu trebuie respectata procedura speciala prevazuta de HG nr. 685/1999.
Reclamanta a mai precizat ca a achitat aceasta paguba catre SC PC I. SRL prin  compensarea facturilor emise ulterior pentru transportul de marfa, astfel ca prejudiciul exista, este cert, este produs in patrimoniul societatii reclamante si este produs de salariatul sau in exercitarea atributiilor de serviciu.
Intimatul S. D. G. a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca instanta de fond in mod just a conchis ca prejudiciul nu a fost dovedit sub aspectul niciunuia din caracterele sale esentiale.
Paratul a sustinut ca practic motivarea criticata de reclamanta vizand necesitatea utilizarii procedurii reglementate de dispozitiile art. 3 din HG nr. 685/1999 constituie doar un argument suplimentar in sensul inexistentei unei pagube in patrimoniul reclamantei, argument care trebuie coroborat cu lipsa celorlalte cerinte imperative.
Sub acest aspect s-a sustinut ca in mod judicios s-a retinut ca prejudiciul invocat de reclamanta este doar scriptic, nefiind real, reclamanta nefacand dovada raporturilor contractuale dintre ea si SC PC I. SRL, care este emitenta facturii fiscale nr. PC 107001215/31.05.2012, iar pretinsa comanda de transport de care s-a prevalat reclamanta nu a fost insusita de parti prin semnare si stampilare, fiind in atare situatie lipsita de orice efecte juridice. De asemenea, prejudiciul invocat de reclamanta nu este unul cert in lipsa modalitatii de calcul a sumelor pretinse.
Paratul a mai invocat faptul ca argumentele reclamantei in sensul ca in privinta operatiunii de compensare de care s-a prevalat, ei nu i-ar fi incumbat obligatia de a respecta procedura speciala prevazuta de HG nr. 685/1999 sunt nefondate.
Examinand recursul dedus judecatii, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 din Codul de procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea introductiva reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul in Bogata a solicitat obligarea paratului S. D. G. la plata sumei de 21.992,88 lei, reprezentand contravaloarea pagubei suferite de reclamanta, actualizata cu coeficientul de inflatie.
In ceea ce priveste prejudiciul invocat de reclamanta s-a aratat ca in data de 10.05.2012, paratul, care era angajatul reclamantei in functia de sofer, a efectuat un transport de bere pe ruta Brasov-Ludus, avand ca destinatar SC RO D. SRL, iar in localitatea Nades o parte din marfa transportata s-a rasturnat pe carosabil, fiind distruse mai multe navete si sticle de bere.
Reclamanta a aratat ca a achitat catre SC PC I. SRL, cu sediul in Cluj-Napoca, la cererea careia a fost efectuat transportul de marfa, suma de 21.992,98 lei, reprezentand contravaloarea marfii distruse, sustinand ca in conditiile in care paratul este raspunzator de producerea pagubei trebuie sa o despagubeasca pe reclamanta cu suma respectiva.
Pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatilor, reglementata de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, astfel cum a retinut si instanta de fond, trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii, respectiv calitatea de salariat; fapta ilicita a salariatului,  savarsita in legatura cu munca acestuia; existenta prejudiciului material cauzat angajatorului; legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia salariatului.
Instanta de fond a retinut ca in speta sunt indeplinite doar partial conditiile sus-mentionate, in privinta prejudiciului nefiind intrunite cerintele pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pentru antrenarea raspunderii angajatului.
In ceea ce priveste prejudiciul invocat de reclamanta trebuie avut in vedere faptul ca factura in valoare de 21.992,88 lei, invocata de reclamanta a fost emisa de SC PC I. SRL, intrucat transportul de marfa a fost efectuat de reclamanta la cererea acestei societati in baza comenzii de transport nr. 1516/09.05.2012. Instanta de fond a apreciat ca aceasta comanda de transport nu poate fi luata in considerare, intrucat nu este parafata si semnata, insa in recurs a fost depus de catre reclamanta un exemplar al respectivei comenzi de transport, care este semnata de reprezentantii celor doua societati comerciale si pe care sunt aplicate stampilele societatilor respective (filele 21-22 dosar recurs). In atare situatie, instanta de recurs apreciaza ca respectivul  inscris trebuie avut in vedere la analizarea indeplinirii conditiilor prejudiciului si ca nu se poate retine ca inscrisul mentionat este lipsit de efecte.
Pe de alta parte, in recurs au fost clarificate si raporturile contractuale cu expeditorul transportului, la solicitarea instantei fiind depus la dosar contractul de transport nr. 9712/4/2012, incheiat intre SC PC I. SRL, in calitate de transportator si SC U. B. SA, in calitate de expeditor (filele 30-51 dosar recurs). Astfel in conditiile existentei acestui contract, SC PC I. SRL a emis comanda de transport sus-mentionata catre reclamanta SC B. L. SRL si in baza comenzii respective s-a efectuat transportul de marfa din data de 10.05.2012.
In ceea ce priveste marfa distrusa in urma incidentului rutier din 10.05.2012, aceasta este consemnata in formularul denumit "reclamatie lipsa bere" nr. 1/10.05.2012, pe care paratul a refuzat sa il semneze si in atare situatie acesta a fost semnat de alte doua persoane.
Avand in vedere cantitatea de marfa distrusa in urma rasturnarii incarcaturii, precum si raporturile contractuale stabilite intre societatile mentionate in baza actelor la care s-a facut referire mai sus, SC U. B. SA a emis pe seama SC PC I. SRL factura nr. 90722440/28.05.2012, pentru suma de 21.992,88 lei, reprezentand contravaloare daune transport. Aceasta factura a fost achitata de SC PC I. SRL, conform ordinului de plata nr. 1303/15.06.2012. Totodata, avand in vedere ca transportul marfii a fost efectuat de reclamanta, pentru aceeasi suma, SC PC I. SRL, care a intermediat transportul, a emis pe seama reclamantei factura nr. PCI07001215/31.05.2012.
Reclamanta a invocat faptul ca in conditiile in care ulterior datei de 10.05.2012 a efectuat pentru SC PC I. SRL, la cererea acesteia, mai multe transporturi de marfa s-a procedat la compensarea sumei de 21.992,88 lei cu sumele datorate reclamantei de respectiva societate si pentru care au fost emise facturi ulterioare emiterii facturii in discutie.
Desi s-a sustinut ca pierderea invocata de reclamanta este doar scriptica, trebuie avut in vedere faptul ca in jurnalul de deconturi apartinand societatii reclamante (fila 92 dosar fond) suma de 21.992,88 lei a fost inregistrata ca fiind platita catre SC PC I. SRL.
In privinta operatiunii de compensare, corespondenta intre cele doua societati a fost initiata din data de 05.08.2012 (fila 17 dosar recurs), deci anterior ordinului de compensare din 10.08.2012 invocat de reclamanta. Pe de alta parte, desi s-a invocat faptul ca operatiunea de compensare s-ar fi realizat cu nerespectarea prevederilor HG nr. 685/1999 trebuie precizat ca obiectul cauzei nu l-a constituit analizarea respectarii procedurii speciale reglementate de actul normativ mentionat si de altfel acest aspect a fost invocat, dupa cum s-a aratat si pe parcursul judecarii cauzei, doar ca un argument suplimentar pentru a sustine inexistenta pagubei in patrimoniul reclamantei.
Dupa cum s-a mai precizat, prin sentinta atacata s-a retinut vinovatia paratului in privinta incidentului rutier din 10.05.2012, in urma caruia o parte din marfa transportata a fost distrusa, acest aspect nemaiputand fi pus in discutie in cadrul prezentei cai de atac, din moment ce paratul nu a declarat recurs impotriva sentintei instantei de fond.
In ceea ce priveste prejudiciul, in formularul denumit "reclamatie lipsa bere" s-a consemnat cantitatea de marfa care a fost distrusa, iar valoarea acesteia a fost stabilita conform facturii emise de SC U. B. SA, in calitate de expeditor. Totodata trebuie avut in vedere ca suma stabilita a fost achitata de societatea care a intermediat transportul catre expeditor, iar reclamanta la randul sau a achitat, prin compensare, suma respectiva catre SC PC I. SRL.
Ca atare, Curtea a retinut ca in speta s-a facut dovada ca prejudiciul suferit de reclamanta este real, cert si actual si in conditiile in care este rezultatul faptei ilicite a paratului savarsita  in exercitarea atributiilor sale de serviciu, sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, astfel ca pretentiile reclamantei sunt fondate.
Prin urmare, instanta de fond in mod gresit a retinut ca nu sunt intrunite in cauza cerintele prevazute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, ceea ce atrage incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat sentinta atacata si in consecinta a admis in parte actiunea introductiva si a obligat paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 21.992,88 lei, reprezentand valoarea pagubei suferite de reclamanta. In temeiul art. 1535 din Noul Cod civil suma mentionata va fi actualizata cu coeficientul de inflatie calculat de la data introducerii cererii de chemare in judecata (19.11.2012) si pana la achitarea integrala a sumei datorate. Reclamanta a solicitat actualizarea sumei pretinse de la parat incepand cu data de 12.06.2012, insa pretentiile aferente perioadei 12.06.2012-19.11.2012 vor fi respinse, avand in vedere ca paratul nu a fost pus in intarziere anterior cererii de chemare in judecata.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila paratul a fost obligat la plata in favoarea reclamantei a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocatial.