Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Nulitate decizie

Desfiintarea postului reclamantei din cadrul uneia si aceleiasi structuri a persoanei juridice, in care mai exista un post similar si concedierea reclamantei fara respectarea criteriilor de performanta potrivit art. 69 lit. d Codul muncii republicat nu a avut un caracter efectiv si nu este legala.
Prin cererea introdusa la Tribunalul Harghita sub nr. 4214/96/2012 din 27.11.2012, reclamanta C. A. M. a chemat in judecata parata S.C. G. R. A. - R. S.A., solicitand anularea deciziei de concediere nr. 589/09.10.2012 emisa de parata, reintegrarea in functia detinuta anterior si obligarea acesteia la plata drepturilor salariale de care a fost lipsita in urma concedierii. Reclamanta a mai solicitat obligarea paratei la efectuarea mentiunilor cuvenite in carnetul de munca, dar si obligarea acesteia la plata unor daune morale in suma de 10.000 lei.
Prin sentinta civila nr. 4003 din 19 septembrie 2013 Tribunalul Harghita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a parintilor reclamantei in ceea ce priveste obligarea paratei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, invocata de catre parata; a respins actiunea reclamantei Cotoi Aneta Maria impotriva paratei S.C. G. R. A.- R. S.A, cu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:        
Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a parintilor reclamantei in ceea ce priveste obligarea paratei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, retinand ca parintii susnumitei nu au fost parte a relatiilor de munca stabilite intre parti. In acest context, nu se pot solicita pe seama parintilor reclamantei daune morale pentru concedierea susnumitei.  
Potrivit contractului individual de munca depus la dosar,   reclamanta a fost angajata la S.C. A. R. ARDAF S.A. in functia de director adjunct asigurari, pana la concedierea sa, dispusa prin Decizia nr. 589/09.10.2012, ce are la baza prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, postul pe care il ocupa fiind desfiintat. Aceasta decizie de concediere a fost comunicata reclamantei prin intermediul executorului judecatoresc, o modalitate legala de comunicare a unor acte de asemenea natura, in pofida aprecierilor facute de catre susnumita.
         In urma fuziunii dintre S.C. A. R. A. S.A. si S.C. G.A. S.A., care a fost societatea absorbita, s-a creat S.C. G. R. A. R. S.A., parata depunand la dosar documente in acest sens.
         In urma procesului de fuziune, noua societate creata a initiat un amplu proces de restructurare, care s-a discutat si cu sindicatele din unitate.
         Astfel, prin hotararea directoratului din data de 06.09.2012 si in baza referatului din data de 31.08.2012 s-a decis inchiderea mai multor sucursale ale S.C. G. R. A. R. S.A., printre care si Sucursala Transilvania Est, cu sediul in xxx, in fapt, locul de munca unde si-a desfasurat activitatea reclamanta. Din documentele depuse rezulta ca in urma acestei inchideri, la nivelul judetului Harghita nu s-a dispus infiintarea vreunei noi structuri.
In acest context, instanta a apreciat ca desfiintarea postului ocupat de reclamanta, in contextul desfiintarii efective a intregii sucursale, este perfect justificata, neputandu-se cenzura dreptul unitatii parate de a-si reorganiza activitatea.
Art. 65 pct. 1 din Codul muncii reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului si care reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. La pct. 2 al aceluiasi articol se arata ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, respectiv nu se permite incetarea contractului individual de munca prin vointa unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel incat prin asemenea masuri sa poata fi ingradit exercitiul dreptului la munca.
         In acest sens desfiintarea este efectiva, atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acesteia ori in statul de functii.
         De asemenea, cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice etc., independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului si este serioasa, cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
         Legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului sa faca selectia acelor posturi pe care sa le desfiinteze, in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii. Instanta nu poate decat sa verifice daca desfiintarea locului de munca este efectiva iar dificultatile economice invocate ca temei al concedierii impun cu adevarat reducerea respectivului loc de munca.
         Parata a depus la dosar  organigrama din care rezulta desfiintarea efectiva a Sucursalei Transilvania Est si implicit a postului pe care l-a ocupat reclamanta, dar si numeroase documente, inclusiv bilanturi contabile, din care rezulta problemele financiare deosebite cu care s-a confruntat si care au condus la o scadere a cifrei de afaceri.
         Totodata, instanta a apreciat ca neintemeiate si sustinerile reclamantei privind neoferirea de catre parata a unui loc de munca. Astfel, obligatia angajatorului de a oferi un loc de munca vacant corespunzator, instituita de art. 64 din Codul muncii, nu vizeaza si concedierea in baza prevederilor art. 65, pct.1 din Codul muncii.   
         De asemenea, instanta a apreciat ca in contextul desfiintarii efective a Sucursalei Transilvania Est si implicit a singurului post de director adjunct ocupat de reclamanta, nu se putea pune problema departajarii unor posturi printr-o evaluare profesionala.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs reclamanta C. A. M..
Recurenta a criticat hotararea atacata prin prisma gresitei aplicari a prevederilor art. 65 din Codul muncii. In esenta, aceasta a aratat ca la momentul fuziunii dintre SC A. R. A. SA si SC G. A. SA din data de 1.09.2011 a luat nastere o singura entitate juridica ce si-a pastrat structurile teritoriale provenite din Ardaf si Generali. Aceste structuri au existat in paralel pana la data de 31.08.2012, cand prin hotararea directoratului a fost inchisa una din structurile functionale la nivelul judetului Harghita. Instanta de fond nu a retinut corect decizia de desfiintare a sucursalei, intelegand ca prin aceasta decizie directoratul nu a mai pastrat vreo structura Generali in Harghita si, implicit, nu a mai pastrat nici postul de director adjunct.
Instanta a retinut gresit faptul ca nu era necesara evaluarea angajatului, intrucat postul de director adjunct asigurari era unic. La data comunicarii deciziei de concediere, fuziunea dintre cei doi asiguratori era deja efectuata, iar in cadrul noii companii infiintate, "G. R. A. R. SA", in structura teritoriala Harghita isi desfasurau activitatea doua persoane angajate in functia de director adjunct.
Desi i s-a solicitat paratei sa depuna organigramele celor doua structuri inainte de fuziune, aceasta a depus doar o parte din actele solicitate. Instanta a fost chemata sa verifice daca desfiintarea locului de munca este una efectiva, reala si serioasa. Aceasta verificare ar fi fost posibila doar daca parata dovedea cu acte existenta unui program de restructurare, a unui proiect de concediere colectiva, organigramele si statelor de functii ale unitatilor, anterioare si ulterioare concedierii. Intrucat parata nu a dovedit aceste aspecte, este un argument in plus ca sustinerile reclamantei recurente sunt reale.
Cu referire la daunele morale solicitate, reclamanta a aratat ca modalitatea in care societatea parata a inteles sa inceteze raporturile de munca i-au produs un puternic soc emotional.
Recurenta a mai invocat practica Tribunalului Timis si a Curtii de Apel Timisoara.
In fine, recurenta a mai aratat ca din sentinta civila atacata lipseste consemnarea opiniei asistentului judiciar V. M., fiind consemnata doar opinia separata a asistentului judiciar A. S. Potrivit art. 55 alin. 2 din Legea 304/2004, asistentii judiciari participa la deliberari si semneaza hotararile pronuntate, opinia acestora consemnandu-se in hotarare, iar opinia separata se motiveaza. Lipsa opiniei asistentilor judiciari sau a mentiunii exprese ca acestia au participat la deliberare si achieseaza la opinia magistratului judecator echivaleaza cu lipsa oricarei probatiuni in legatura cu respectarea normei speciale privind compunerea completului de judecata in etapa deliberarii.
Intimata parata SC G. R. A. R. SA a formulat intampinare, solicitand respingerea ca nefondat a recursului declarat.
In esenta, intimata parata a aratat ca masurile de eficientizare a activitatii entitatii create prin fuziune prin absorbtie la 1.09.2011 au presupus remodelarea strategiei de vanzari si implementarea unui model performant de vanzari si de organizare, axat pe dizolvarea sucursalelor existente sau transformarea lor in agentii. Implementarea acestor strategii a presupus desfiintarea posturilor redundante din organigrama sucursalelor, desfiintare care a fost adusa la indeplinire prin concediere colectiva.
In opinia paratei, sustinerile recurentei potrivit carora la nivelul angajatorului exista si functioneaza in continuare o structura, iar in organigrama acelei structuri exista postul de director adjunct sunt irelevante in cauza, atat timp cat structura in care reclamanta functiona efectiv a fost desfiintata, iar postul de director adjunct nu mai putea exista. Intimata parata a procedat la radierea Sucursalei Transilvania Est Miercurea Ciuc atat din evidentele ORC, cat si din evidentele CSA. Din actele dosarului rezulta ca in acelasi mod intimata parata a procedat cu 31 sucursale din intreaga tara.
La desfiintarea sucursalelor si a posturilor de directori nu au fost avute in vedere nici rezultatele financiare ale acestora si nici performanta directorilor, ci numai interesul societatii de a-si reduce costurile si de a eficientiza activitatea din punct de vedere financiare.
Cu referire la critica vizand aplicarea dispozitiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii, intimata a aratat ca in cauza a probat seriozitatea si realitatea masurii prin inscrisurile depuse in instanta de fond.
In ceea ce priveste necesitatea evaluarii profesionale prealabile a salariatului, intimata parata a aratat ca avand in vedere unicitatea postului desfiintat, aceasta evaluare nu era necesara.
Pe de alta parte, decizia de concediere nu a vizat in mod neaparat persoana reclamantei sau postul acesteia, ci a avut ca punct de plecare hotararea directoratului de a desfiinta intreaga sucursala Transilvania Est Miercurea Ciuc.
Cu referire la daunele morale, intimata parata a aratat ca documentele depuse de reclamanta sunt obtinute in conditii extrajudiciare si nu sunt sustinute de alte dovezi, nefiind invocate de aceasta in concluziile orale.
Cu referire la neconsemnarea opiniei asistentului judiciar, intimata a aratat ca opinia asistentului judiciar V. M., semnatar al hotararii este unanima cu opinia magistratului judecator. Neconsemnarea de catre instanta in mod expres in considerentele sentintei a opiniei unui asistent judiciar nu poate atrage sanctiunea nulitatii sentintei, atata timp cat considerentele hotararii sunt insusite prin semnatura olografa aplicata pe hotarare. Nu in ultimul rand, s-a mai aratat ca participarea asistentilor judiciari si natura votului - deliberativ - nu sunt in masura sa produca vreo vatamare prin neconsemnarea opiniei acestor asistenti, atat timp cat aceste opinii nu pot influenta decizia judecatorului.
Examinand hotararea atacata instanta a retinut urmatoarele:
Cu referire la critica de nelegalitate vizand lipsa opiniei asistentului judiciar V. M., Curtea o va respinge ca neintemeiata intrucat, sub aspect formal, prin prisma dispozitiilor art. 261 coroborat cu art. 264 Cod procedura civila si art. 55 din Legea 304/2004, hotararea atacata nu este afectata de vicii ce pot atrage nulitatea acesteia. Potrivit art. 55 alin. 2 din Legea 304/2004 "opinia asistentilor judiciari se consemneaza in hotarare, iar opinia separata se motiveaza". Din economia textului de lege citat rezulta ca opinia consemnata si opinia motivata sunt distincte in ceea ce priveste continutul lor. Semnarea hotararii in integralitatea sa de catre asistentul judiciar echivaleaza cu achiesarea la argumentele de fapt si de drept aduse de judecator in motivarea hotararii. Motivarea opiniei separate presupune expunerea unor alte argumente de fapt si de drept care converg spre solutia contara celei adoptata si motivata  de judecator.
Pe fondul cauzei
Reclamanta a avut calitatea de angajat a  S.C. A. R. A. S.A. devenita in urma fuziunii prin absorbtie SC G. R. A. R. SA, in baza contractului individual de munca nr. 5164/03.12.2010, modificat prin actul aditional nr. 66/2011, indeplinind functia de director adjunct asigurari.
In primul rand, de retinut este faptul ca in cadrul noii entitati - SC G. R. A. R. SA - la nivelul judetului Harghita, respectiv la nivelul Municipiului Miercurea Ciuc, functionau doua structuri - Sucursala Transilvania Est si Agentia Generali. 
Prin hotararea directoratului s-a decis inchiderea mai multor sucursale ale S.C. G. R. A. R. S.A., printre care si Sucursala Transilvania Est, cu sediul in xxx, in cadrul careia isi desfasura activitatea si reclamanta. Aceste masuri de reorganizare, care au dus la desfiintarea Sucursalei Transilvania Est, au avut la baza deciziile directoratului prin care se evidentiaza necesitatea desfiintarii unor posturi, ca urmare a dificultatilor economice existente.
Instanta de fond a analizat cererea reclamantei pornind de la o premisa gresita, respectiv inexistenta unui alt post similar in organigrama paratei la nivelul structurilor acesteia din Municipiul Miercurea Ciuc.
Potrivit art. 287 Codul muncii republicat, sarcina probei in conflictele de  munca revine angajatorului. Societatea parata nu a combatut sustinerile reclamantei recurente potrivit carora, ulterior fuziunii prin absorbtie la nivelul judetului Harghita, respectiv in Municipiul Miercurea Ciuc au continuat sa functioneze doua structuri ale aceleiasi entitati, respectiv Sucursala Transilvania Est si Agentia Generali. Fiecare din aceste structuri avea, in mod cert, o organigrama proprie atat inainte de fuziune, cat si ulterior si, de asemenea, aveau posturi de conducere.
Reclamanta a sustinut iar parata nu a combatut prin probe imprejurarea ca functia de director adjunct exista in ambele structuri.
Inscrisul depus de parata la fila 293 dosar fond nu poarta nici o mentiune privind conformitatea si de asemenea nici o mentiune privind emitentul sau si, mai mult, prezinta o structura de personal a paratei din septembrie 2012, structura din care lipseste postul reclamantei, desi decizia de desfacere a contractului de munca a fost emisa ulterior, respectiv  la data de 9.10.2012.
Afirmativ, dovezile relevante depuse de intimata parata au vizat pe de o parte organigramele structurilor centrale/zonale, precum si felul si numarul posturilor suprimate din schema de personal la nivelul intregii tari.
Dificultatile financiare evidente si dovedite ale paratei au determinat luarea unor masuri de reconfigurare si restructurare a personalului.
Desfiintarea si mai apoi radierea de la ORC a Sucursalei Transilvania Est nu poate fi interpretata insa ca echivaland cu desfiintarea tuturor structurilor din Municipiul Miercurea Ciuc.
Intimata parata a recunoscut implicit ca, ulterior operatiunii de fuziune prin absorbtie si ulterior desfiintarii sucursalei, pe raza Municipiului Miercurea Ciuc a functionat si continua sa functioneze structura denumita "Agentie" (fila 266 dosar fond). Aceasta concluzie se desprinde si din continutul deciziei de concediere ( fila 2 din decizie ultimul alineat), potrivit caruia modelul de organizare ce va fi adoptat se bazeaza pe "agentii, puncte de lucru si puncte de vanzare", precum si din raspunsul dat de reprezentantul paratei, oral, la solicitarea instantei, in cursul dezbaterilor asupra recursului.
Prima instanta, desi a solicitat paratei sa depuna organigramele acestor structuri s-a rezumat la a aprecia ca fiind lamuritoare apararile dovedite prin depunerea organigramelor structurilor centrale ale asiguratorului.
Aceasta a constituit  premisa gresita pe care s-a fundamentat intreaga argumentatie a instantei de fond.
Prima instanta putea si trebuia sa constate ca, atat prin instiintarea premergatoare emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca, cat si prin decizie, angajatorul parat s-a obligat sa acorde prioritate criteriilor de performanta. In situatia  in care ar fi suprimat entitati unice si posturi unice nu avea nici un motiv sa insereze aspecte legate de evaluarea profesionala ca prim criteriu in adoptarea deciziei de desfacere a contractului de munca ( fila 21 si 80 dosar fond).
Astfel fiind, Curtea apreciaza ca in raport de ansamblul probelor administrate si in raport de prevederile art. 287 Codul muncii republicat, actiunea reclamantei este intemeiata.
Analizand astfel, prin prisma celor de mai sus, legalitatea deciziei de concediere, Curtea constata ca aceasta a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat.
Potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat,  "desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa". Aceste cerinte pot face obiectul controlului judecatoresc in vederea determinarii caracterului obiectiv al concedierii.
          In practica instantelor s-a statuat ca desfiintarea locului de munca este efectiva, reala si serioasa daca rezulta din urmatoarele documente: programul de restructurare si reorganizare a societatii; proiectul de concediere colectiva; tabelul nominal al personalului disponibilizat; organigramele si statele de functii ale unitatilor anterioare si ulterioare concedierii. Intrucat sarcina probatiunii incumba angajatorului, nedepunerea acestor organigrame, state de functii, tabele nominale,   coroborate cu celelalte probe administrate in cauza, poate forma convingerea instantei in sensul nelegalitatii masurii.
          Concedierea este reala si serioasa atunci cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independente de buna sau reaua credinta a angajatorului, respectiv de necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si, in procesul de selectie a personalului ce urmeaza a fi disponibilizat, "nu disimuleaza realitatea".
In ceea ce priveste caracterul efectiv al masurii, asa cum s-a aratat anterior, parata a omis cu buna stiinta sa inlature prin probe sustinerile reclamantei, limitandu-se la a aprecia ca existenta unei structuri functionale cu posturi similare la acelasi angajator "este irelevanta atat timp cat sucursala (un "punct de lucru" din cele doua) a fost desfiintata, iar postul de director adjunct nu mai putea exista."
Din aceasta perspectiva este evident ca desfiintarea postului reclamantei din cadrul uneia si aceleiasi structuri a persoanei juridice in care mai exista un post similar si concedierea reclamantei fara respectarea criteriilor de performanta potrivit art. 69 lit. d Codul muncii republicat nu a avut un caracter efectiv si nu este legala.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca actiunea reclamantei este intemeiata sub aspectul anularii deciziei de concediere, a reintegrarii si a platii drepturilor salariale cuvenite.  
Instanta a respins pretentiile reclamantei vizand modificarile in carnetul de munca si acordarea de daune morale.
 Pentru prima solicitare, Curtea a reamintit ca  Decretul 92/1076 a fost abrogat la 01.01.2011, angajatorul nemaiavand, pentru perioada in litigiu, obligatii privind pastrarea si completarea carnetelor de munca (art. 296 si 298 alin. 3 Codul muncii republicat).
In ceea ce priveste daunele morale, instanta a apreciat ca prezenta solutie este de natura a acoperi prin sine insasi prejudiciul suferit de reclamanta, prejudiciu atat de natura materiala cat si morala.
Instanta de control judiciar a mentinut dispozitiile tribunalului privitoare la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesual active a parintilor reclamantei.