Neachitarea taxei judiciare de timbru. Cale de atac

Instanta de control judiciar nu mai este in masura sa cenzureze aspectele de stabilire a taxei de timbru aferenta cererii de chemare in judecata.
Doar  partea interesata respectiv reclamantul avea deschisa calea cererii de reexaminare,  a ori a cererii de ajutor public judiciar, de care nu a uzat.

Prin sentinta civila nr. 117 din data de 21.02.2013, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 3999/289/2011, s-a admis exceptia insuficientei timbrari a cererii de chemare in judecata, invocata de instanta din oficiu si s-a anulat ca insuficient timbrata cererea formulata de reclamantul B. J. I. L., in contradictoriu cu parata R.N.P. - R. prin Directia Silvica Tg.-Mures, si chematele in garantie Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata Mure? si Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Rastolita.
Prin decizia civila nr. 247/22 octombrie 2013   pronuntata de Tribunalul  Mures, s-a respins apelul declarat de apelantul B. I. I. L. impotriva sentintei civile nr. 117 din 21.02.2013, pronuntata de Judecatoria Reghin, ca nefondat.
In considerentele hotararii instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar art. 18 alin. 1, 2 si 3 din acelasi act normativ, stipuleaza ca determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata in cazul actiunilor in justitie, iar impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila. Pe cale de consecinta, activitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru beneficiaza de o procedura separata, care se soldeaza in cele din urma cu pronuntarea unei incheieri irevocabile, ceea ce inseamna ca ea nu va mai putea fi pusa in discutie nici in cadrul unei cai de atac cum este apelul. Desigur ca, pentru identitate de ratiune, in cazul in care impotriva dispozitiei prin care s-a stabilit taxa judiciara de timbru, partea indatorata nu exercita calea speciala de atac a cererii de reexaminare, atunci insasi dispozitia prin care a fost stabilita aceasta taxa devine irevocabila, ea nemaiputand fi criticata de parte in cadrul unei eventuale cai de atac ordinare.
Tot astfel, dupa stabilirea irevocabila a taxei judiciare de timbru, partea indatorata sa o plateasca poate beneficia de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari, in conditiile O.U.G. nr. 51/2008. Aceste drepturi sunt recunoscute in cuprinsul antementionatei ordonante de urgenta a guvernului, precum si in cuprinsul dispozitiilor art. 21-21^2 din Legea nr. 146/1997. Aceste norme juridice reglementeaza si procedura de urmat, stabilind la art. 21^1 alin. 2, 3 si 4 din Legea nr. 146/1997 ca asupra cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru instanta se pronunta fara citare, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. Incheierea se comunica solicitantului si partii adverse, daca este cazul. Impotriva incheierii, partile interesate pot formula cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii. Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se prin incheiere irevocabila. Rezulta asadar, ca si in cadrul acestei proceduri conexe taxei judiciare de timbru exista reguli suficient de clare si cai de atac distincte, in final pronuntandu-se o incheiere irevocabila, deci care nu poate nici ea sa fie cenzurata in calea de atac a apelului.
Instanta de apel a retinut  ca, in mod corect s-a stabilit ca apelantul reclamant a trebuit  sa plateasca suma de 22.296,60 lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru si suma de 5 lei cu titlu de timbru judiciar, dar nu s-a conformat acestei  obligatii nici pana la termenul de judecata stabilit de instanta, astfel ca solutia primei instante, de anulare a cererii ca insuficient timbrata, este corecta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, care a solicitat  modificarea in tot a deciziei atacate, in sensul  constatarii ca actiunea ce face obiectul cauzei este scutita de  taxa judiciara de timbru, casarea integrala a deciziei atacate si a sentintei instantei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta pentru continuarea judecatii.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat in esenta ca, instanta de fond a facut o gresita aplicare a prevederilor legale, actiunea formulata de reclamant fiind scutita de  taxa de timbru conform prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr.  146/1997, art. 42 din Legea nr. 1/2000, art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului  si art. 1 din  Primul Protocol aditional la Conventie. Instanta de fond a considerat ca obiectul cererii se refera la simple pretentii banesti pe care reclamantul le-a formulat impotriva paratei, sens in care ar fi supuse regimului de drept comun in aceasta materie. In aceasta ordine de idei,  s-au apreciat ca fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru, numai cererile vizand dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de catre statul comunist, potrivit regimului instituit prin Legile fondului funciar, nu si cererile vizand accesoriile acestui drept.
Recurentul  a mai aratat ca cererea principala este o cerere formulata in temeiul legilor fondului funciar, prin care se valorifica drepturi ale persoanelor indreptatite, purtand asupra suprafetelor care fac obiectul legii reparatorii.
Faptul ca o astfel de solicitare la obligarea platii profitului realizat nu putea fi efectuata anterior solutionarii plangerii impotriva hotararii Comisiei judetene de invalidare a cererii de revendicare, prin solutie irevocabila, o interpretare contrara ar fi fost neproducatoare de efecte in contextul in care intinderea dreptului nu era stabilita anterior.
Cu privire la fondul cauzei, s-a precizat ca, potrivit reglementarilor referitoare la constituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor  preluate in mod abuziv, persoanelor indreptatite la  restituirea terenurilor cu vegetatie forestiera li se cuvin si sumele reprezentand profiturile realizate din valorificarea de catre R.N.P. R. a masei lemnoase aferente  amplasamentelor revendicate.
Considera ca in speta sunt aplicabile prevederile  OG nr. 96/1998, dreptul de creanta al reclamantului luand nastere in momentul inregistrarii cererii de restituire a terenurilor, asadar la data  de 24.11.2005, sub conditia suspensiva a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Acest drept este unul castigat, neputand fi aplicate in mod retroactiv prevederile Codului silvic, o asemenea interpretare contravenind art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
Prin  intampinarea  formulata  de  parata  R.N.P. R., s-a solicitat, in principal,  a se constata nulitatea recursului declarat de reclamant, acest nefiind motivat in drept, iar in subsidiar, respingerea integrala a recursului ca neintemeiat si mentinerea  deciziei atacate ca legala si temeinica, in sensul de a se constata ca actiunea reclamantului nu este scutita de  taxa judiciara de timbru si ca este supusa timbrajului.  Totodata, solicita a se respinge petitul privind casarea integrala a deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului la prima instanta.
Prin intampinarea formulata de parata Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mures, s-a solicitat respingerea recursului reclamantului si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei  atacate.
Examinand lucrarile dosarului  prin raportare la motivele invocate de recurenti prin recursurile formulate, precum si din oficiu, Curtea a constatat ca recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
  Prin actiunea formulata de reclamantul B. I. I. L.,  s-a solicitat in contradictoriu cu parata Regia Nationala a Padurilor Romsilva - Directia Silvica Mures, obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a sumelor reprezentand profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase incerpand cu data de 24 noiembrie 2005 pana la momentul efectuarii expertizei de evaluare ce se va efectua in cauza si in continuare pana la momentul punerii in posesie a reclamantului, pentru suprafetele de padure retzrocedate pe vechiul amplasament in suprafata de 1.825 ha, aflate in raza Ocolului Silvic Rastolita:I) UP IV Mijlocu : u.a. 32 (16,5 ha), 43-84 (1087 ha), 85 (33,6 ha), 86-90 (193,2 ha), 91, 236-245 (315,2 ha), 248 (10,8 ha);II) UP II Bistra Stegea: u.a.31-35 (168,7 ha); si obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a sumelor reprezentand profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase incepand cu data de 24 noiembrie pana la momentul efectuarii expertizei de evaluare ce se va efectua in cauza si in continuare si pana la momentul punerii in posesie a acestuia, pentru suprafetele de padure retrocedate pe amplasamente echivalente invecinate celor vechi, in suprafata de 435,81 ha, aflate in raza Ocolului Silvic Rastolita: III) UP IV Secu Mijlocu : u.a. 121.132 (345,2 ha), u.a. % 96-100 (90,61 ha), % 96 cu 16,01 ha; si obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, in cuantumul si specificatia pe care o va preciza ulterior, in temeiul art. 274 Cod procedura civila.
Din lucrarile dosarului rezulta ca atat  hotararea instantei de fond,  cat si de apel sunt legale si temeinice, avand in vedere  dispozitiile prevazute in art. 2 din Legea nr. 146/1997 , respectiv,  actiunile si cererile evaluabile in bani, se taxeaza in raport de valoarea acestora. 
Prin urmare fata de obiectul actiunii formulate de reclamanta, enuntat mai sus, rezulta ca este evaluabila in bani  si  astfel sunt aplicabile prevederile anterior enuntate.
In raport cu art. 20 alin.1 Legea nr.146/1997, taxele de timbru se platesc anticipat, sub sanctiunea anularii cererii, prevazuta de alin. 3 al aceluiasi text legal, iar in cazul in care  se efectueaza o evaluare printr-o expertiza ( , taxa se calculeaza la valoarea rezultata din expertiza, astfel cum prevad Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
De asemenea precizam, tot din lucrarile dosarului rezulta ca  actiunea  se  intemeiaza  pe  prevederile pe dispozitii din Codul Civil, OG. 96/1998 din Legea nr. 46/1998 ,Constitutia Romaniei  si  nu  pe  Legea nr. 1/2000  si   pe Legea  nr. 247/2005.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozitiile cuprinse in ;   art. 42 din Legea  nr.1/2000 care arata ca "cererile sau actiunile in justitie, cererile accesorii si incidente, precum si intabularea  titlurilor de proprietate  rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991 republicata , cu modificarile  si completarile ulterioare si a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru si de timbru judiciar",   precum si dispozitiile art.15 alin.r. din Legea nr.146/1997, care scutesc taxa de timbru pentru  cererile  de chemare in judecata ce se intemeiaza pe prevederile Legii nr.1/2000 si pe Legea nr.247/2005 .
Fata de prevederile mai sus aratate, s-a admis exceptia netimbrarii actiunii si pe cale de consecinta s-a anulat ca insuficient timbrata actiunea formulata de reclamant.
Astfel,  instanta de control judiciar nu mai era in masura sa cenzureze aspectele de stabilire a taxei de timbru aferenta cererii de chemare in judecata.
 Doar  partea interesata respectiv reclamantul avea calea deschisa de reexaminare,  a ori a cererii de ajutor public judiciar, de care nu a uzat decat partial , deci  reclamantul  putea sa beneficieze de scutiri, amanari ale taxei judiciare de timbru  in conditiile prevazute de   OUG nr.51/2008. 
In mod irevocabil s-a stabilit ca reclamantul trebuia sa plateasca cu titlu de taxa  judiciara de timbru suma de 22,296,60 lei si timbru judiciar  de 5 lei , dar reclamantul nu a achitat aceasta obligatie,  pana la termenul de judecata acordat si  astfel s-a constatat ca cererea sa a fost anulata ca insuficient timbrata.
Totodata, se retine ca tot in faza procesului reclamantul a inteles ca trebuie sa achite aceasta  taxa de timbru, dar dupa efectuarea expertizei de stabilire a valorii profitului.  Stabilita astfel taxa,   reclamantul a refuzat sa o continue, respectiv sa  indeplineasca obligatia procesuala stabilita de instanta.  
 Astfel, argumentele infatisate de recurent in legatura cu taxa judiciara de timbru, prin care a sustinut ca nu datoreaza aceasta taxa, ori ca aceasta taxa ii incalca dreptul la liberul acces la justitie, sunt neadevarate.  Intrucat pentru a-si afirma aceste drepturi, reclamantul avea deschisa calea cererii de reexaminare, ori a cererii de ajutor public judiciar, dar  acesta nu a uzat decat partial, in context ce problemele cu pricina au fost transate in mod irevocabil.
In concluzie, reclamantul nu s-a conformat dispozitiilor instantei, de a achita suma de 22.296,60 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru si suma de 5 lei cu titlu de timbru judiciar,  pana la termenul de judecata fixat de instanta, astfel ca solutia primei instante este corecta,  fiind intitulata o actiune in pretentii intemeiata pe dispozitiile art.550 din vechiul Codului civil .
 Prin urmare,   raportat la  art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar  art. 18 alin. 1, 2 si 3 din acelasi act normativ, stipuleaza ca determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata in cazul actiunilor in justitie.
Avand in vedere faptul ca reclamantul  nu s-a conformat dispozitiei instantei, dispozitie care are ca temei legal art.2, alin.2 din Legea nr.146/1997 modificata si completata,  iar cererea de chemare in judecata ce formeaza prezentul dosar nu se intemeiaza pe prevederile Legii nr.1/2000 si nici pe Legea nr.247/2005,  Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul  B. I. I. L.,   impotriva deciziei civile nr. 247 din 22 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Mures.