Recurs. Cale extraordinara de atac. Motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Limite

Recursul este o cale de atac extraordinara ce poate fi primita doar pentru motive de nelegalitate strict in raport cu prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila. Asadar, in calea de atac a recursului, instanta este chemata sa analizeze nelegalitatea unei hotarari judecatoresti si nu netemeinicia acesteia.
Prin cererea inregistrata la data de 16.06.2009, reclamantii K. I., K. A., L. D., L. M. au chemat in judecata paratii B. C., M. J., V. S. si B. I. solicitand instantei obligarea paratilor sa ridice garajele construite abuziv pe terenul proprietatea reclamantilor, teren situat in xxx si inscris in CF 92903/N, nr. cadastral 3797/32 (2043), iar, in caz contrar, sa indreptateasca reclamantii sa efectueze lucrarea pe cheltuiala paratilor. Totodata, reclamantii au solicitat instantei obligarea paratilor B. C. si M. J. la plata contravalorii impozitului pe garaje pe ultimii trei ani.
  In motivarea cererii de chemare in judecata reclamantii au aratat ca sunt proprietarii imobilului situat in xxx si pe acest teren paratii au ridicat fara autorizatie si fara acordul proprietarilor garaje din caramida sau demontabile. Desi paratii au fost notificati in nenumarate randuri sa-si ridice constructiile, paratii nu au actionat in consecinta.
  In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1073, 1074 Cod civil, art. 480 si urmatoarele Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.
  Judecatoria Targu-Mures, prin sentinta civila nr. 1889 din 09.03.2012, a respins ca neintemeiata cererea reclamantilor, pe care i-a obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
  In motivarea hotararii s-au aratat urmatoarele:
  Reclamantii sunt proprietari ai imobilului situat in xxx, imobil compus din casa de locuit si teren aferent in suprafata de 461 mp. In apropierea intersectiei dintre str. Predeal si str. Stejeris au fost edificate de catre parati, in perioada 1976 - 1981, patru garaje cu suprafata totala de 61 mp, pe terenul aflat la acea data in proprietatea Statului Roman, cu consimtamantul autoritatilor administrative locale de la acea vreme.
  Rapoartele de expertiza efectuate in cauza au dovedit faptul ca terenul identificat are o suprafata mai mare decat terenul proprietatea reclamantilor si ca garajele se afla in afara perimetrului acestuia.
  Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel reclamantii, solicitand desfiintarea hotararii atacate si, pe fond, admiterea actiunii asa cum a fost formulata. De asemenea, reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
  In motivarea apelului s-au aratat urmatoarele:
  Hotararea instantei de fond este eronata si se bazeaza pe inlaturarea pur si simplu a concluziilor din unul dintre rapoartele de expertiza, cel efectuat de domnul R. M.
  Instanta de fond a dat o dezlegare gresita pricinii si pentru ca se intemeiaza pe raspunsurile la interogatorii, raspunsuri de unde ar rezulta ca aceste garaje au fost construite pe proprietatea statului si cu consimtamantul autoritatilor locale. Nu exista nicio alta proba care sa confirme acest aspect si, mai mult, din adresa nr. 8627/2010 a Municipiului Targu-Mures rezulta fara dubiu ca aceste garaje au fost construite fara autorizatie.
  Cu ocazia judecatii de fond a cauzei au fost efectuate doua rapoarte de expertiza, in ambele s-au facut masuratori la fata locului, insa raportul intocmit de catre domnul R. M. este foarte bine documentat si tine cont de forma terenului, asa cum apare pe harta. In acest raport se arata ca garajele construite de parati ocupa o parte din terenul proprietatea reclamantilor.
  Tribunalul Mures, dupa administrarea unei completari la raportul de expertiza, a respins, prin decizia civila nr. 98 din 14.05.2013, apelul reclamantilor ca nefondat, obligandu-i pe acestia la plata cheltuielilor de judecata suportate de parati in apel.
  In motivarea hotararii Tribunalul Mures a retinut urmatoarele:
  Reclamantii au solicitat obligarea paratilor sa ridice mai multe constructii despre care au afirmat ca se afla pe proprietatea reclamantilor, teren in suprafata de 461 mp.
  Cu ocazia judecatii de fond au fost efectuate doua expertize, concluziile acestora fiind diferite. Expertul M. M. a concluzionat ca garajele nu se afla pe terenul proprietatea reclamantilor, ci pe terenul proprietatea Statului Roman, in suprafata de 136 mp. In urma examinarii celor doua rapoarte de expertiza efectuate in cauza, se constata ca in mod legal si temeinic s-a dat eficienta celor cuprinse in raportul intocmit de catre expertul M. M.
  Concluziile acestui expert se impun si prin prisma faptului ca, in chiar cuprinsul expertizei contrarii, s-a precizat faptul ca forma si dimensiunile parcelei proprietatea reclamantilor sunt diferite fata de cele din planul de carte funciara veche, iar suprafata de teren determinata prin masuratori este mai mare cu 100,55 mp. Ca urmare, avand in vedere ca forma si dimensiunea parcelei de teren a suferit modificari in momentul in care s-a facut inscrierea in CF 92903/N nou infiintata, in mod temeinic prima instanta a dat valoare probatorie documentatiei cadastrale initiale, din care rezulta ca garajele paratilor nu se suprapun pe terenul proprietatea reclamantilor.
  Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii, solicitand admiterea acestuia si modificarea deciziei atacate in sensul admiterii actiunii civile, asa cum a fost ea formulata.
  In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:
  Instanta de fond a constatat ca in cele doua expertize topografice s-a ajuns la concluzii diferite si s-a dat eficienta raportului de expertiza efectuat de domnul M. M. avand in vedere si faptul ca Statul Roman este proprietar asupra unui teren in suprafata de 136 mp., teren inscris in cartea funciara.
  Cu toate acestea, se poate observa ca expertiza efectuata de domnul R. M. a avut la baza planul de carte funciara vechi, planul topografic, ortoplanul si planul de situatie intocmite cu ocazia masuratorilor. Se poate observa faptul ca parcela cu nr. topografic 3797/32 are o forma dreptunghiulara, forma de care a tinut cont expertul R. M. si ignorata de catre expertul M. M.
  Expertul R. M. a aratat de ce cele doua documentatii difera si a masurat terenul aflat in litigiu tinand cont de planul de carte funciara vechi, de planul topografic, ortoplanul si planul de situatie
  In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
  Paratii au formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
  In esenta, paratii au aratat ca hotararea Tribunalului Mures este legala si temeinica si se bazeaza pe probele administrate in cauza, probe care dovedesc ca reclamantii detin doar o parte din terenul inscris in cartea funciara, respectiv suprafata de 461mp., restul terenului aflandu-se in proprietatea Statului Roman.
  Verificand hotararea atacata, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
  Potrivit art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, recursul este o cale de atac extraordinara ce poate fi primita doar pentru motive de nelegalitate strict in raport cu prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila. Asadar, in calea de atac a recursului, instanta este chemata sa analizeze nelegalitatea unei hotarari judecatoresti si nu netemeinicia acesteia.
  In cuprinsul memoriului de recurs, desi reclamantii fac trimitere la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - pronuntarea unei hotarari lipsita de temei legal sau care a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii -, in dezvoltarea criticilor de nelegalitate reclamantii apreciaza ca instanta de fond si instanta de apel au retinut o stare de fapt gresita. Reclamantii nu au aratat in ce masura sau sub ce aspect s-a aplicat gresit legea de catre instanta de fond si cea de apel, ci s-au limitat doar a arata ca, din punctul lor de vedere, unul dintre rapoartele de expertiza reflecta fidel starea de fapt.
  Din continutul deciziei Tribunalului Mures rezulta care sunt argumentele pe care instanta le-a avut in vedere atunci cand, analizand temeinicia hotararii instantei de fond, a apreciat ca apelul este nefondat.  In concluzie, retinand ca recursul nu este o cale de atac devolutiva si ca, in cauza, nu au fost relevate aspecte care sa dovedeasca nelegalitatea hotararii date de instanta de apel, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
  De asemenea, in baza art. 274 Cod procedura civila, reclamantii urmeaza sa fie obligati la plata cheltuielilor de judecata suportate de parati in calea de atac a recursului, constand in onorariu avocatial, dovedit conform chitantei nr. 32 din 07.01.2014, aflata la fila 32 din dosar.