Dispozitia de intrare in faliment. Conditii legale

• Legea nr. 85/2006 rep.  - art. 107 alin. 1 lit. c)
                                       - art. 101
Dispozitia de intrare in faliment pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare, presupune o analiza profunda a modului de derulare a planului si sansele reale de redresare a societatii, deoarece scopul procedurii de insolventa nu este cel al falimentului ci acela de redresare economica, tinandu-se cont de datele concrete ale cauzei.
In speta, pana la data solutionarii recursului, planul de reorganizare era indeplinit in proportie de 100%.
Prin Sentinta nr.393 din 20 martie 2013, Tribunalul Specializat Mures, in baza art.107 alin.1 lit.C din Legea nr.85/2006, a dispus intrarea in faliment si dizolvarea societatii debitoare SC F. SRL, cu toate consecintele ce decurg din aceasta masura.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin  incheierea nr. 401/C/28.02.2012 a Tribunalului Specializat Mures judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea  SC F.  SRL, desemnand in calitate de administrator judiciar SCPI C. C. IPURL.
Prin sentinta nr. 948/03.07.2012 s-a confirmat planul de reorganizare, propus de debitoarea SC F.  SRL.
Prin  raportul inregistrat la data de 20.03.2013, administratorul judiciar invedereaza ca dupa confirmarea planului debitoarea nu si-a indeplinit obligatia asumata prin programul de plati, aferente primelor doua trimestre, motiv pentru care, comitetul creditorilor, intrunita la 19.03.2013 au votat pentru deschiderea procedurii falimentului
Avand in vedere concluziile administratorului judiciar s-a constatat ca  in cadrul procedurii de reorganizare obligatiile de plata asumate prin planul confirmat nu au fost indeplinite si debitoarea inregistreaza pierderi in desfasurarea activitatii.
Fata de cele retinute, constatand ca sunt indeplinite conditiile deschiderii procedurii falimentului, potrivit art. 107 alin.1 lit. C si  alin.2 din Legea nr. 85/2006,  ca unica solutie pentru indestularea creantelor creditorilor, s-a dispune intrarea debitoarei in faliment si dizolvarea acesteia.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus numirea in calitate de lichidator a fostului administrator judiciar, Societatea Profesionala de Insolventa SCPI C. C. IPURL, fixandu-i remuneratia, in mod provizoriu, pana la  confirmarea adunarii creditorilor.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs SC F. SRL, solicitand modificarea in intregime a hotararii atacate, ca fiind nelegala si nefondata, si pe cale de consecinta suspendarea acestei hotarari pana la solutionarea prezentului recurs.
In motivare se arata ca in cauza sunt incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct.9, C.pr.civ., pentru urmatoarele considerente:
In cauza judecatorul sindic a dispus intrarea in faliment a societatii cu incalcarea dispozitiilor art.105 si art.107 alin.1 din Legea nr.85/2006, cele doua texte legale constituind sediul materiei intrarii in procedura falimentului ulterior aprobarii unui plan de reorganizare instituind doua ipoteze distincte: ipoteza in care debitoarea nu respecta programul de plati stabilit prin planul de reorganizare si ipoteza in care se cumuleaza pierderi in etapa reorganizarii judiciare.
In ceea ce priveste prima ipoteza debitoarea arata ca sustinerile creditoarei sunt nereale deoarece platile au fost efectuate conform planului de reorganizare pentru lunile de aplicare a acestuia.
Pana in prezent debitoare a reusit sa-si onoreze obligatiile de plata asumate prin programul de plati pentru trimestrul I, in proportie de 84,33% si pe trimestrul II de 56,38%. Rezulta astfel ca debitoarea si-a onorat obligatiile asumate in proportie de 70,35% la nivelul celor doua trimestre ale planului de reorganizare.
Planul de reorganizare are sanse mari de viabilitate si in continuare plata creditorilor urmand a se realiza intr-un grafic pe care recurenta il poate sustine cu contracte ferme care au fost depuse la dosarul cauzei. De altfel, si in raportul sau  din 28.02.2013, administratorul judiciar, invedereaza faptul ca opinia sa este de a se continua acest plan, debitoarea avand resursele necesare sustinerii acestuia.
Simplu fapt ca nu au fost achitate integral obligatiile asumate prin program (faptul datorandu-se neincasari de lichiditati de la proprii creditori), nu poate conduce la concluzia ca debitoarea nu poate face fata platilor asumate prin planul de reorganizare.
Recurenta debitoare sustine ca este in masura sa-si redreseze activitatea  si sa indestuleze in proportie de 100% creditorii in perioada celor 36 de luni si sa ramana pe piata ca un agent economic viabil si fezabil.
Efectele nocive ale falimentului nu vine in interesul niciunui creditor deoarece in ipoteza falimentului prin instrainarea bunurilor societatii se va indestula numai categoria creantelor garantate, Banpost, celelalte creante, respectiv creantele bugetare si chirografare nu vor foi indestulate deloc.
Deschiderea procedurii ar avea efecte grave si asupra angajatilor societatii carora le vor fi incetate contractele individuale de munca si, de asemenea, efectele negative se vor rasfrange si in planul raporturilor contractuale, societatea avand perfectate contracte in curs de derulare, toate inserate in planul de reorganizare.
In ceea ce priveste cea de a doua ipoteza vizand cumularea de pierderi in etapa reorganizarii, recurenta arata ca  s-a reusit a se face plata datoriilor derivand din activitatea curenta iar sumele la care face referire creditoarea au fost achitate, la acest moment societatea nemaiinregistrand nicio pierdere in cadrul etapei reorganizarii judiciare.
In final, recurenta mai arata ca neconformarea debitorului la planul de reorganizare trebuie apreciata in raport de gravitatea abaterilor la plan si de rezultatele inregistrate in redresarea activitatii acesteia. Intrucat legiuitorul nu a indicat circumstantele, criteriile in functie de care judecatorul sindic sa poata aprecia asupra oportunitatii intrarii in faliment, in baza rolului sau activ acesta avea obligatia de a aprecia daca se impune sau nu intrarea in faliment.
Pentru aceste considerente arata ca nu se poate justifica o sanctiune atat de drastica ca cea intrarii in faliment pe considerentul ca nu a fost achitata o suma atat de mica in raport cu totalul creantelor inserate in planul de reorganizare.
In ceea ce priveste petitul de suspendare recurenta arata ca se impune suspendarea executarii sentintei atacate avand in vedere ca in cursul procedurii falimentului ar putea fi efectuate acte si s-ar aduce prejudicii reparabile societatii.
Prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 06.06.2013, administratorul judiciar apreciaza ca dupa data la care Comitetul creditorilor au solicitat deschiderea procedurii falimentului, printr-o mobilizare semnificativa a administratorului special, au fost gasite resursele financiare necesare pentru plata integrala a angajamentelor asumate pentru trimestrele I si II. Singurele cheltuieli care nu au fost achitate sunt cele de administrare judiciara intrucat s-a considerat de comun acord ca acestea vor fi achitate dupa plata creantelor planificate in programul de plati.
De asemenea, au fost achitate inclusiv obligatii curente nascute dupa deschiderea procedurii insolventei, respectiv pe perioada derularii planului de reorganizare.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Fata de cererea de suspendare a executarii sentintei atacate instanta apreciaza ca aceasta este ramasa fara obiect intrucat la primul termen stabilit in cauza s-a si ramas in pronuntare asupra recursului insasi.
In ceea ce priveste fondul cauzei, intr-adevar potrivit art. 107 alin. 1 lit. C, "judecatorul-sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art. 32, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:__ obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale__.".
Cu toate acestea, Curtea nu poate face abstractie de faptul ca scopul principal insasi  al unei proceduri de insolventa nu este acela al falimentului,  de a desfiinta societati comerciale, de  asanare a mediului comercial de acele societasi comerciale care intampina dificultati in derularea raporturilor comerciale la un moment dat, ci redresarea economica a acestora prin depasirea momentelor economice dificile, inerente, de altfel, perioadelor de criza financiara generalizata.
Pornind de la aceasta premiza, intr-adevar adunarea creditorilor a votat intrarea debitoarei in procedura falimentului, insa, spre deosebire de alte hotarari ale adunarii creditorilor care pot fi atacate decat doar de persoanele indreptatite prevazute de lege, judecatorul sindic fiind doar obligat sa le confirme, in situatia de fata, Curtea a apreciat ca judecatorul sindic si, implicit, instanta de recurs, poate proceda la o verificare a indeplinire a conditiilor art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006, ca de altfel  si in situatia prevazuta de art. 101 din lege.
In speta, nu se poate ignora superficialitatea cu care judecatorul sindic a motivat sentinta atacata bazandu-se doar pe afirmatiile administratorului judiciar, fara o analiza mai profunda a modului in care s-a derulat planul de reorganizare pe parcursul celor 2 trimestre.
Astfe, in aceasta cale de atac, avand in vedere atat sustinerile debitoarei cat si ale administratorului judiciar, precum si inscrisurile anexate,  Curtea a constatat ca pana la inregistrarea caii de atac, 08.04.2013, planul de reorganizare era  indeplinit in proportie de 70,35% iar pana la data solutionarii recursului, in proportie de 100%. In aceste conditii, chiar daca s-au intarziat unele plati, nu se poate sustine ca planul de reorganizare a esuat. Dimpotriva, in opinia Curtii, debitoarea, prin efortul administratorului special, a facut dovada ca are sanse reale de redresare, motiv pentru care planul de reorganizare poate continua.
Fata de toate acestea, Curtea a admis recursul formulat de debitoare, a modificat integral sentinta atacata in sensul ca a respins sesizarea administratorului judiciar de deschidere a procedurii falimentului debitoarei.