Aspecte legate de aplicarea prevederilor art. 138 din Legea insolventei; angajarea raspunderii materiale personale. Necesitatea indeplinirii conditiilor esentiale. Art. 138 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006 rep

• Legea  nr.85/2006 rep.
Prin Sentinta civila nr.1254 din 09 aprilie 2012, Tribunalul  Harghita a admis actiunea formulata de  administratorul judiciar L. F. IPURL, si in baza art.138 alin.1 lit.a,d si e din Legea nr.85/2006, a obligat administratorul G. M. sa plateasca in contul de faliment al debitoarei SC P.-L. T. SRL suma de 74.837 lei reprezentand totalul datoriilor debitoarei astfel cum este reflectat de tabelul definitiv.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca la data de 15.01.2009, au fost predate lichidatorului judiciar balantele de verificare si bilanturile contabile din perioada octombrie 2006 - decembrie 2008, precum si o parte din actele de infiintare a societatii, administratorul G. M. neconformandu-se obligatiei de a preda si celelalte documente prevazute de lege. In baza analizei actelor existente, lichidatorul debitoarei S.C. P.-L.T. S.R.L. a intocmit raportul privind cauzele si imprejurarile care au generat starea de insolventa, din care rezulta ca aceste cauze decurg din lipsa preocuparii conducerii societatii in a asigura integralitatea patrimoniului si din faptul ca s-a tinut o contabilitate fictiva, fara documente justificative, care nu reflecta patrimoniul si starea financiara reala.
Cu ocazia compararii situatiei scriptice cu situatia faptica, lichidatorul a constat lipsuri din conturile de trezorerie in valoare totala de 425,13 lei (cont curent bancar - 340,63 lei, cont bancar in valuta - 62,25 lei si disponibilitati din casierie - 22,25 lei), bunuri care nu au fost predate cu ocazia efectuarii inventarului.
          In lipsa unor dovezi contrare, situatia descrisa mai sus creeaza prezumtia ca administratorul a folosit aceste sume de bani in interesul propriu, fiind astfel incidente dispozitiile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 modificata.
       Judecatorul sindic a apreciat ca actiunea este intemeiata si in ceea ce priveste stabilirea raspunderii in baza art.138 lit.e din Legea nr.85/2006 modificata, argumentele fiind urmatoarele:
Potrivit acestui text de lege, administratorii raspund cu averea proprie daca "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia".
Lichidatorul judiciar arata ca, din informatiile cuprinse in bilanturile contabile, rezulta ca patrimoniul societatii era la data de 31.12.2005 in valoare de 1.560.224,73 lei. Acesta a fost lichidat pana la data de 31.12.2008 prin operatii contabile nepermise de Legea contabilitatii, astfel cum reiese din registrele-jurnal aferente lunilor noiembrie 2006 si ianuarie 2007. La 31.12.2008, valoarea ramasa a patrimoniului era de 425,13 lei, constand in soldul lichiditatilor banesti ce ar fi trebuit sa existe in conturile de trezorerie si la care s-a facut referire mai sus.
In maniera aratata, judecatorul sindic a apreciat ca administratorul debitoarei a ascuns practic tot activul persoanei juridice, cu scopul prezumat de a-l sustrage de la urmarirea creditorilor si de a le frauda interesele legitime.
Savarsirea faptei prevazute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 modificata consta, in primul rand, din aceea ca administratorul nu a predat documente contabile esentiale, a caror analiza sa permita stabilirea cauzelor concrete care au generat insolventa, precum si identificarea elementelor patrimoniale in individualitatea lor sau a creantelor societatii falite.
In al doilea rand, paratul a inregistrat operatii contabile de compensare a creantelor de recuperat in valoare de 48.860,60 lei cu datoriile societatii, fara documente justificative. Tot fara acte doveditoare sau cu acte neconforme cu legea, au fost facute inregistrari contabile in registrul jurnal din luna noiembrie 2006, astfel: -se lichideaza soldul "avansurilor acordate pentru imobilizari corporale" (cont 232) in valoare de 165.056,50 lei, precum si soldul "imobilizarilor corporale in curs de executie" (cont231) in valoare de 26.867,59 lei, prin diminuarea in mod ilegal a "altor rezerve (cont 1068); -pe seama "altor rezerve" se soldeaza "avansurile de trezorerie ridicate si nedecontate (cont 542) in valoare de 78.251,89 lei si "clienti - facturi de intocmit" (cont 418( in valoare de 227.857 lei. Totodata, se lichideaza partial soldul clientilor nerecuperati in valoare totala de 257.945,09 lei.
Fata de aceste modalitati nelegale de tinere a contabilitatii, paratul nu a adus niciun contraargument.
In contextul prezentat, motivele invocate in aparare si care tin de existenta dosarului nr.319/268/2009 al Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, sunt irelevante sub aspectul solutiei care se impune. In schimb, modul in care debitoarea a fost implicata in tranzactionarea unor terenuri, intareste convingerea instantei sub aspectul aplicabilitatii art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 modificata, astfel:
S.C. P.-L. T. S.R.L. a achizitionat trei terenuri neintabulate de la trei persoane fizice, pretul fiind achitat de cumparatoare si incasat de vanzatori. Prin conventiile incheiate, persoanele care au instrainat imobilele s-au obligat sa se prezinte la notar pentru perfectarea contractelor, dupa intabularea in CF, insa acest lucru nu s-a mai realizat. Intre timp, terenurile au fost vandute la 27.08.2004 catre S.C. P. E. S.R.L. la pretul de 11.487 lei, insa veridicitatea acestei tranzactii si a incasarii pretului, nu a putut fi stabilita de lichidator din cauza lipsei documentelor contabile. Pe de alta parte, din cartile funciare in care s-a inscris dreptul de proprietate al celor trei persoane fizice, rezulta ca noul proprietar este G. M., in baza contractelor de vanzare-cumparare autentificate de B.N.P. Ferencz Iosif sub nr.4448/2006, nr.4446/2006 si nr.4847/2006. Ca atare, prin intermediul S.C. P. E. S.R.L., care a cumparat imobilele de la societatea debitoare si ulterior le-a vandut administratorului G. M., acesta din urma a devenit proprietar, insa fara a se cunoaste pretul tranzactiilor din cauza lipsei actelor contabile, pentru a se putea compara cu pretul de piata. De subliniat este faptul ca, anterior actiunilor intreprinse pentru a intabula cele trei terenuri pe numele sau, paratul s-a angajat ca reprezentat al societatii debitoare sa transfere proprietatea imobilelor pe seama S.C. W. S.R.L., prin semnarea contractului nr.1093 din 19.06.2003 si care a generat litigiile existente pe rolul Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
Fata de cele aratate, judecatorul sindic s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs G. M. in calitate de fost administrator al debitoarei,  solicitand  admiterea caii de atac si pe cale de consecinta, respingerea actiunii formulate de administratorul judiciar L. F. IPURL.
In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca, singura creanta inscrisa in tabelul de creanta al debitoarei este cea a DGFP Harghita in cuantum de 68.887 lei reprezentand penalitati de intarziere, pentru neplata in termen a TVA, care a fost achitata la 23.04.2008.
De altfel,  singurul motiv pentru care i s-a atras raspunderea conform art.138 lit.a din Legea  nr.85/2006 este lipsa disponibilitatilor din conturile bancare a sumei de 440 lei asa incat, in opinia recurentului, atragerea raspunderii patrimoniale trebuia sa fie dispusa doar pana la concurenta acestui sume si nu pentru intregul pasiv, nu exista nici un raport de cauzalitate intre lipsa celor 440 lei si plata TVA la factura respectiva.
Recurentul mai arata ca i s-a retinut in sarcina sa  si dispozitiile aert.138 lit.d din Legea nr.85/2006 in sensul ca nu ar fi condus evidenta contabila in conformitate cu legea, insa dovada ca nu a desfasurat o contabilitate fictiva o reprezinta insasi faptul ca la masa credata s-a inscris doar un singur creditor si acesta doar cu majorari de intarziere pentru neplata la termen a TVA.
In ceea ce priveste neoperarea actelor contabile pe care i le-a solicitat administratorul judiciar, recurentul arata ca, conform celor doua procese verbale de predare primire, a predat lichidatorului toate actele contabile pe care acesta i le-a solicitat. De altfel, judecatorul sindic se contrazice afirmand la pagina 2 ca s-au depus actele contabile din perioada 2006 - decembrie 2008 pentru ca la pagina 3 sa retina ca administratorul nu a predat documente contabile esentiale  a caror analiza sa permita stabilirea cauzelor concrete care au generat insolventa.
O alta critica vizeaza faptul ca desi s-a retinut in sarcina sa si fapta prevazuta la lit.e din art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, lichidatorul ar trebui sa arate unde sunt acele active si care sunt acestea. De altfel, intregul raport privind cauzele si imprejurarile care au generat starea de insolventa a debitoarei contine doar elemente la modul general fara aratarea in concret in ce consta fapta materiala generatoare de prejudicii.
Recurentul sustine ca pentru achitarea datoriei societatii, respectiv a TVA-ului a fost nevoit sa faca un credit personal la banca intrucat vanzarea terenului nu a mai avut loc, acesta revenind in proprietatea sa. Nu se considera vinovat de niciuna din faptele care i-au fost imputate.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Procedura instituita de Legea nr. 85/2006 s-a deschis fata de debitoarea SC P. - L. T. SRL la data de 24.11.2008 prin sentinta nr. 2699, la cererea creditoarei DGFP Harghita, acesta fiind si singura inscrisa in tabelul definitiv de creante a debitoarei cu suma de 66.344 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente TVA. Desi initial in cererea de deschidere a procedurii datoria  debitoarei fata de aceasta creditoare era de 158.858, pana la data de 24.11.2008, administratorul debitoarei a facut dovada  ca la data de 23.04.2008 achitase suma de 92.514 reprezentand TVA, prin contractarea unui credit personal. Prin notificarea din 18.12.2008, recurentului i s-a pus in vedere sa predea lichidatorului actele si documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, acte predate de acesta conform proceselor verbale din. 15.01.2009 si 10.03.2010. Dupa aceasta ultima data, lichidatorul judiciar nu si-a mai precizat cererea de angajare a raspunderii (formulata  la data de 26.10.2009), in sensul de a indica expres care dintre documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu au mai fost predate si care este raportul de cauzalitate intre aceasta fapta si intrarea debitoarei in stare de insolventa. Pe de alta parte, chiar daca au fost efectuate inregistrari contabile fara documente justificative, aceste nereguli nu pot fi asimilate unei contabilitati fictive sau de ascundere a activului  debitoarei, cu atat mai mult  cu cat, lichidatorul nu a aratat ce active au fost ascunse, daca au fost acte frauduloase a caror anulare se impune si nici nu s-a dovedit intentia directa a recurentului in savarsirea faptelor precum si a raportului de cauzalitate.  Pe de alta parte, asa cum se poate constata din actele si lucrarile dosarului, creanta DGFP provine dintr-o singura factura (de altfel, nemaiconcrectizandu-se obiectul contractului aferent asa cum rezulta din hotararile depuse la dosar, pretul nu a mai fost platit, insa recurentul trebuia sa achite TVA), nefacandu-se vreo dovada ca datorita neachitarii TVA la termen, societatea a intrat in star de insolventa.
In analizarea vinovatiei administratorului pentru insolventa societatii, Curtea a apreciat ca nu se poate face abstractie de originea creantei pentru care s-a deschis procedura, asa cum s-a aratat mai sus, vinovatia si raportul  de cauzalitate fiind conditii esentiale ale angajarii raspunderii, conditii care trebuie dovedite.
Cel mult, in speta, recurentului i se poate reprosa lipsa din casierie a unor lichiditati in cuantum de 440 lei insa nu s-a facut, asa cum s-a aratat mai sus, dovada existentei unui raport de cauzalitate intre aceasta fapta si intrarea debitoarei in insolventa.
Fata de aceste considerente, Curtea a apreciat recursul ca fiind fondat, urmand a-l admite, sentinta atacata fiind  modificata in sensul respingerii cererii lichidatorului de stabilire a raspunderii materiale a administratorului G. M.