Contestarea masurilor dispuse in temeiul prevederilor Legii nr. 94/1992 si ale Regulamentului de aplicare. Efectele intrarii in vigoare a Legii nr. 84/2012

• Legea nr. 94/1992
• Legea nr. 84/2012
Deliberand asupra recursului de fata, constata ca prin Sentinta nr. 166 din 24.1.2012 pronuntata de Tribunalul Mure?-Sec?ia contencios administrativ ?i fiscal s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul C. I. in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a Judetului Mures. In acela?i dosar, prin Incheierea din ?edin?a publica din 11.1.2012 instan?a a respins incuviin?area in principiu a cererii de interven?ie in interesul reclamantului, formulate de persoanele indicate mai sus, in partea introductiva  prezentei decizii.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a constatat ca prin Decizia nr. 987/06.07.2010 a Camerei de Conturi Mures, in urma auditului financiar asupra contului anual de executie pentru exercitiul financiar 2009 la Primaria orasului Ungheni s-a dispus:
- aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea prejudiciului in suma de 405.526 lei, creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli nelegale, reprezentand drepturi acordate salariatilor Primariei orasului Ungheni in baza contractului colectiv de munca, fara temei legal - punctul 6.
- aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea prejudiciului in suma de 77.839 lei, creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli majorate nejustificat prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli majorate nejustificat, urmare a efectuarii unor achizitii la preturi supraevaluate. - punctul 8.
- aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea prejudiciului creat bugetului local in suma totala de 301.719 lei, reprezentand plati nejustificate prin contraprestatii in suma de 188.765 si majorari de intarziere aferente in suma de 112.954, ce urmeaza a fi actualizate la data recuperarii prejudiciului efectiv - punctul 10.
- extinderea verificarilor - in cadrul termenului de prescriptie - in vederea stabilirii intinderii prejudiciilor generate de angajarea cheltuielilor mentionate la punctele 6, 8 si 10 si aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea in contul bugetului local a sumelor mentionate la aceste puncte - punctele 7, 9 si 11.
S-a constatat ca prin Incheierea nr. VI/277/16.09.2010, Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, a respins contestatia formulata de Primaria orasului Ungheni impotriva masurilor dispuse la punctele 6-11 din Decizia 987/06.07.2010 emisa de Camera de Conturi Mures.
Referitor la punctul 6 din Decizie, prima instan?a a observat ca in temeiul art. 7 ?i art. 13 din Contractul/acord colectiv de munca incheiat intre functionarii publici si personalul contractual care fac parte din aparatul propriu al Consiliului local al orasului Ungheni s-a prevazut acordarea trimestriala a unei sume de reprezentare ?i asigurarea in natura sau in echivalent a unei mese  calde pentru fiecare persoana aflata in serviciul ora?ului Ungheni.
Cu privire la legalitatea acordarii acestor sume s-a apreciat ca, fiind vorba de drepturi salariale ce se achita din bani publici, alaturi de principiul libertatii contractuale, clauzele acestui contract trebuie sa se incadreze in limitele stabilite de actele normative in vigoare, angajatorul nefiind in drept sa acorde decat acele drepturi care sunt in mod expres consfintite de lege. ?inand cont de dispozi?iile art. 31 ?i art.72 din Legea 188/1999, s-a apreciat ca nu exista posibilitatea negocierii salariilor sau acordarii unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevazute de lege pentru functionari publici, intrucat, din punctul de vedere al Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor si nu pot fi negociate.
Tribunalul a mai re?inut relevan?a art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale, potrivit caruia "Nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala" ?i a prevederilor art. 23 alin. 1 din acelasi act normativ care impune ordonatorilor de credit obligatia "de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale".
Constatand ca sumele de reprezentare si contravaloarea mesei calde sunt acordate strict in legatura cu activitatea desfasurata la locul de munca, indiferent de denumirea acestora, instanta a stabilit ca aceste sume au natura unor venituri de natura salariala. Judecatorul de fond a re?inut ca in cauza nu are relevanta faptul ca alocarea sumelor a fost facuta prin Hotararile nr. 20/2009 si 6/2010 ale Consiliului Local Ungheni ?i, cu toate ca contractul/acordul colectiv de munca a fost inregistrat la Directia Judeteana de Munca si Solidaritate Sociala, aceasta institutie nu are competenta exclusiva de a verifica legalitatea clauzelor negociate, revenindu-i doar obligatia de a verifica daca, la incheierea contractului au fost sau nu respectate dispozitiile privitoare la modul de negociere a contractului colectiv de munca si nicidecum verificarea surselor de finantare. Tribunalul a inlaturat sustinerile potrivit carora, organul de control ar fi incalcat principiile negocierii colective si cel al puterii de lege a conventiilor legal facute intre parti, subliniind ca negocierile pot fi purtate doar in limitele stabilite de legiuitor, iar angajatorii, ordonatori de credite bugetare, nu pot depasi limitele stabilite pe cale legislativa.
In ceea ce prive?te punctul 8 din Decizie, s-a reamintit ca auditorii financiari, in cap. II, pct. 2 al procesului verbal de constatare, au constatat urmatoarele achizitii efectuate la preturi considerate ca fiind supraevaluate:  500 kg cloramina de la S.C. A. G. S.R.L. in valoare totala de 33.320 lei (83,3 lei/kg) - in conditiile in care acelasi produs ar fi putut fi achizitionat de la S.C. F. T. S.R.L. CRAIOVA  pentru suma de 11.900 lei (23,8 lei/kg). Prejudiciul cauzat de achizitionarea acestui produs fiind de 21.420 lei; achizitionarea de la S.C. A. G. S.R.L. de echipamente PSI (furtun cu racord, masca, stingatoare) in valoare totala de 35.608 lei - in conditiile in care aceleasi echipamente puteau fi achizitionate de la S.C. F. E. E. S.R.L. TG. MURES la un pret total de 6.545 lei. Prejudiciul astfel cauzat fiind de 29.063 lei;  achizitionarea de la la S.C. A. G. S.R.L. a unui numar de 7 eurocontainere la pretul total de 32.000 lei (4.571,42 lei) - in conditiile in care aceleasi produse puteau fi achizitionate de la S.C. T. S.R.L. TG. MURES  la pretul de 1.824,5 lei sau de la S.C. V. C. S.R.L. la pretul de 1.911,14 lei. Prejudiciul astfel cauzat fiind de 19.228 lei; montarea unui numar de 3 usi termopan pentru care s-a platit furnizorului S.C. R. C. S.R.L.  suma de 14.340 lei - in conditiile in care acelasi prestatii puteau fi oferite de catre S.C. A. P. S.R.L. Tg. Mures la un pret total de 6.212 lei. Prejudiciul astfel cauzat a fost stabilit ca fiind de 8.128 lei.
Tribunalul a re?inut ca valoarea prejudiciului real cauzat bugetului unitatii administrativ teritoriale este determinat prin scaderea din contravaloarea sumelor efectiv platite a contravalorii reale de piata a produselor achizitionate. S-a mai constatat ca reclamantul a depus doar inscrisuri din care rezulta preturi diferite decat cele stabilite de organele de control doar pentru un numar de 5 produse, nu insa si pentru contravaloarea geamurilor termopan pentru care s-a stabilit un prejudiciu de 8.128 lei. Potrivit primei instan?e, o valoare reala a produselor achizitionate, nu putea fi obiectiv stabilita nici macar prin efectuarea unei expertize merceologice, expertiza pe care reclamantul de altfel nici nu a solicitat-o, insa avand in vedere diferentele evidente dintre sumele platite si sumele ce apar evidentiate in ofertele anexate raportului de control, s-a considerat ca sumele consemnate de catre organele de control sunt unele ce se apropie pana la confuziune cu valoarea reala a prejudiciului cauzat.
Tribunalul a inlaturat ca nerelevante ofertele de pret depuse ulterior de catre reclamant, oferte solicitate de la terte societati "pro causa" si selectate in masura a evidentia preturi maximale practicate pe piata libera. In conditiile in care expertiza merceologica nu a fost solicitata de catre reclamant, vazand gradul sporit de relativitate al concluziilor, eventualele costurile generate si durata de timp necesara efectuarii, instanta a apreciat ca nu este oportuna administrarea din oficiu a acestui mijloc de probatiune.
Tribunalul a mai re?inut ca, faptul ca, ulterior incheierii contractelor in conditii defavorabile pentru unitatea administrativ teritoriala, au fost pronuntate sentintele civile nr. 1486/01.04.2009; 1485/01.04.2009 si 1939/22.04.2009 de catre Judecatoria Caracal nu poate fi retinut ca si element exoneratoriu de raspundere, raspunderea fiind angajata pentru incheierea contractelor in conditii dezavantajoase, respectiv pentru manifestarea de vointa facuta anterior pronuntarii hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus obligarea unitatii administrative la respectarea obligatiilor contractuale asumate.
Legat de punctul 10 din Decizie, s-a re?inut ca necontestat de catre parti este faptul ca lucrarile de investitii la lucrarea "Amenajare statii de autobuz, oras Ungheni" au ramas neexecutate pana la concurenta sumei de 188.765 lei, astfel ca atata timp cat lucrari platite din bani publici au ramas neexecutate, in mod temeinic si legal auditorii Curtii de Conturi au dispus masurile prevazute la punctul 10, respectiv aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin contraprestatii in suma de 188.765 lei ?i la majorari de intarziere aferente, in temeiul art. 54 alin. 10 din Legea nr. 273/2006.
Referitor la punctele 7, 9 si 11, fa?a de dispozi?iile art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992 ?i avand in vedere ca punctele 6, 8 si 10 din Decizie au fost apreciate ca fiind legale si temeinice, instanta a constatat ca, in mod temeinic auditorii au dispus extinderea verificarilor - in cadrul termenului de prescriptie - in vederea stabilirii intinderii prejudiciilor generate de angajarea cheltuielilor mentionate la punctele 6, 8 si 10 si aplicarea masurilor care sa asigure recuperarea in contul bugetului local a sumelor mentionate la aceste puncte .
Impotriva sus-men?ionatei sentin?e a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii ac?iunii astfel cum a fost formulata. Recurs au declarat ?i intervenien?ii arata?i mai sus, solicitand modificarea Incheierii din 11.1.2012 in sensul incuviin?arii in principiu a cererii de interven?ie accesorie ?i admiterea cererii de anulare par?iala a Deciziei nr. 987/2010 pct. 6-11 din emisa de Directorul Camerei de Conturi  Mure? ?i a Incheierii nr. VI/227/2010.
In motivarea recursului declarat impotriva Incheierii din 11.1.2011 s-a aratat ca cererea de interven?ie a fost respinsa fara a fi calificata ca neintemeiata, inadmisibila, prematura ori tardiva. S-a opinat ca solu?ia instan?ei este arbitrara, fiind vorba de o simpla cerere prin care s-a urmarit sprijinirea apararii reclamantului, in condi?iile in care situa?ia intervenien?ilor ar putea justifica promovarea ?i a unei cereri de interven?ie in interes propriu. In continuare, recuren?ii au formulat aparari pe fondul cauzei.
In sus?inerea recursului, in ceea ce prive?te dezlegarea data pct. 6 din Decizie, reclamantul Primarul Comunei Ungheni a argumentat ca acordarea drepturilor retinute de catre organul de control ca fiind nelegala isi are izvorul in Contractul/Acordul colectiv de munca nr. 513/85/2006, inregistrat la Directia Judeteana de Munca si Solidaritate Sociala sub numarul 108/2006 - modificat ulterior prin actul aditional nr. 1/5969/117/2007, contract incheiat intre orasul Ungheni si functionarii publici si personalul contractual din aparatul de specialitate al Primarului orasului Ungheni. S-a opinat ca atat contravaloarea mesei calde zilnice, cat si sumele de reprezentare, nu constituie venituri de natura salariala si nici nu pot fi asimilate acestora, ci reprezinta sume platite in baza unor clauze contractuale ce au avut la baza principiul egalitatii partilor si cel al libertatii contractuale.
In acest context, recurentul a aratat ca legislatia romana nu interzice negocierea unor clauze contractuale de natura a contribui la eficientizarea activitatii angajatilor  in scopul indeplinirii obiectivelor angajatorului, al performantei la locul de munca. S-a apreciat ca in conformitate cu dispozitiile art. 26 si 27 din Legea 130/1996, singura institutie careia ii revine obligatia controlului de legalitate a clauzelor negociate este Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - prin Directiile Judetene de Munca si Solidaritate Sociala. Prin urmare, odata inregistrat, contractul/acordul colectiv de munca devine obligatoriu si isi rasfrange efectele asupra tuturor subiectilor de drept, fiind opozabil fata de autoritatile publice. Recurentul a mai precizat ca organul de control a incalcat principiile negocierii colective si cel al puterii de lege a conventiilor legal facute intre parti, masurile dispuse fiind contrare practicii na?ionale bine conturate in sensul recunoasterii drepturilor si obligatiilor izvorate din contractele/acordurile colective de munca.
Legat de cele hotarate de prima instan?a cu privire la pct. 8 din Decizie, s-a argumentat ca motivarea judecatorului de fond este contradictorie, in condi?iile in care re?ine ca achizi?iile au fost efectuate cu respectarea dispozi?iilor OUG nr. 34/2006, insa, in acela?i timp apreciaza a fi temeinice constatarile auditorilor. S-a apreciat ca in temeiul art. 19 din OUG nr. 34/2006, de esen?a achizi?iei directe este tocmai lipsa procesului de selec?ie dintre mai mul?i operatori, achizi?ia realizandu-se pe baza de document justificativ, respectiv factura, nefiind necesara existen?a altor oferte scrise.
S-a aratat ca s-a facut dovada faptului ca pre?ul de achizi?ie nu este supraevaluat, iar imprejurarea ca existau agen?i economici care practicau un pre? mai scazut nu este de natura a atrage concluzia ca pre?ul de achizi?ie a fost supraevaluat.
Recurentul a men?ionat ca nu a avut niciun motiv sa refuze ofertele de pre?, in condi?iile in care ofertele solicitate telefonic erau mult mai mari decat cele in baza carora s-a facut achizi?ia ?i ofertele nu erau inacceptabile sau neconfome in sensul art 36 alin. 2 din HG nr. 925/2006, mai mult, exista o urgen?a, intrucat incepea anul ?colar, ?i produsele trebuiau utilizate in vederea igienizarii ?i dotarii corespunzatoare a unita?ilor de inva?amant.
S-a argumentat ca instan?a nu a dat dovada de impar?ialitate, cata vreme a comparat pre?urile auditorilor din 2010 cu cele din 2008, fara a ?ine cont de contextul economic schimbat ?i scaderea puterii de cumparare. Potrivit recurentului insa?i instan?a a admis caracterul relativ al pre?ului oricarui produs ?i a omis a examina faptul ca in rela?iile cu SC A. G. SA, societate a carei oferta a fost accepta, pre?ul a fost in final platit in baza unor titluri executorii ?i a unui discount semnificativ.
Referitor la solu?ia primei instan?e privind punctul 10 din Decizie, s-a aratat ca in mod gre?it s-a re?inut ca s-ar fi acceptat ca valoarea lucrarilor neexecutate ar fi de 188.765 lei, mai ales ca, la efectuarea recep?iei in cadrul comisiei dispuse de auditorii publici nu era prezent niciun expert in construc?ii care sa poate preciza cu certitudine valoarea lucrarilor neterminate ?i daca lucrarile corespund din punct de vedere calitativ ?i cantitativ. S-a apreciat ca nu s-a luat in considerare ca primarul recurent nu avea cuno?tin?e in domeniul construc?iilor ?i ca cel responsabil de supravegherea ?i modul de executare a lucrarilor a fost dirigintele de ?antier, in temeiul clauzelor din contractul incheiat cu acesta.
S-a subliniat ca din expertiza extrajudiciara efectuata rezulta ca prejudiciul real este de 6778 lei, valoarea lucrarilor acceptate ridicandu-se la suma de 238.078,62 lei. Fa?a de aceasta constatare ?i cum nu rezulta modul de calcul al prejudiciului, recurentul a opinat ca masurile dispuse de auditori sunt nelegale. Cu privire la geamurile termopan nemontate, recurentul a precizat ca starea de fapt a fost gre?it re?inuta, intrucat, de?i nu erau montate geamurile, ele existau, astfel ca prejudiciul nu mai exista, cata vreme in prezent s-a executat lucrarea.
In ceea ce prive?te punctele 7, 9, 11 din Decizie, recurentul a men?ionat ca aceste masuri exced prevederilor legale cuprinse in art. 86 lit. b ?i art. 68 din Regulamentul privind organizarea ?i desfa?urarea activita?ilor specifice Cur?ii de Conturi, precum ?i valorificarea actelor rezultate din aceste activita?i, primarul fiind, totodata, in imposibilitatea obiectiva de a stabili ca drepturile acordate constituie prejudicii, avand in vedere conflictul de interese in care se afla.
Parata-intimata Curtea de Conturi a Romaniei nu a formulat intampinare, depunand la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a reiterat apararilor formulate ?i in fa?a instan?ei de fond ?i in cadrul concluziilor orale sus?inute in fa?a instan?ei de recurs.
Examinand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a gasit nefondate recursurile pentru considerentele care urmeaza.
In ceea ce prive?te recursul intervenien?ilor, Curtea a apreciat neintemeiata sus?inerea acestora ca instan?a nu s-a pronun?at asupra modului de respingere a cererii de interven?ie, odata cu solu?ionarea ac?iunii principale, intrucat in ?edin?a publica din 11.1.2012 judecatorul fondului a respins incuviin?area in principiu a cererii incidentale. In acela?i timp, Curtea a re?inut ca fiind pertinenta constatarea primei instan?e cu privire la lipsa dovedirii de catre intervenienti a unui interes direct si actual in temeiul art. 52 Cod procedura civila., in condi?iile in care pentru sus?inerea cererii de anulare a pct. 8, 9, 10, 11 din Decizia nr. 987/2010 intervenien?ii nu pot justifica vreo vatamare de drepturi care sa fundamenteze sprijinirea apararilor par?ii reclamante. De asemenea, in privin?a constatarilor din decizie vizand obligarea reclamantului la recuperarea drepturilor salariale platite nelegal, Curtea a observat ca nu exista o legatura juridica suficienta intre interesul reclamantului ?i cel al intervenien?ilor care sa permita largirea cadrului procesual intr-un litigiu care vizeaza exclusiv nelegalitatea angajarii si efectuarii unor cheltuieli bugetare de ordonatorul de credite al Ora?ului Ungheni.
Decizia emisa de Camera de Conturi Mures nu este de natura sa incalce drepturile ?i interesele legitime ale intervenien?ilor, cata vreme nu s-a retinut responsabilitatea angajatilor pentru incasarea acestor sume. Pe de alta parte, fata de prevederile exprese ale Legii nr. 94/1992 si ale Regulamentului de aplicare, prin care se indica sfera persoanelor care pot contesta constatarile auditorilor publici ?i cadrul in care se judeca contesta?iile formulate de autorita?ile auditate, invocarea unui interes nu este suficienta pentru a justifica in cauza legitimare procesuala in formulare unei cereri de interven?ie. Respingerea  incuviin?arii in principiu a cererii de interven?ie nu este de natura sa aduca prejudicii procesuale intervenien?ilor, din moment ce ace?tia au posibilitatea de a ataca in instanta eventualele dispozitii emise de catre conducatorul autoritatii publice si de a formula aparari in legatura cu modul de stabilire/plata a acestor drepturi. sens in care interesul acestora poate fi protejat juridic pe calea unei alte actiuni in justitie.
In consecin?a, cum intervenien?ii nu au devenit par?i in faza judeca?ii de prima instan?a, ace?tia sunt lipsi?i de calitatea procesuala necesara pentru a formula critici fa?a de Sentin?a nr. 166/2012, astfel ca motivele de recurs vizand fondul cererii reclamantului nu pot fi analizate de instan?a.
Trecand la examinarea recursului reclamantului, in ceea ce prive?te dezlegarea data de prima instan?a constatarii de la pct. 6 ?i 7 din Decizia nr. 987/2010, Curtea a retinut, in prealabil, ca dupa pronuntarea sentintei atacate prin recursul dedus judecatii, a aparut Legea nr. 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 401 din 15 iunie 2012, impunandu-se cu prioritate stabilirea faptului daca acest act normativ este aplicabil si in cauza. Prin Legea nr. 84/2012 s-a aprobat exonerarea de plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite prin contracte sau acorduri colective de munca incheiate inainte de anul 2011, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori.
Potrivit celor retinute la pct. 6-7 din Decizia nr. 987/2010 emisa de Camera de Conturi Mures, sumele acordate cu titlu de contravaloare masa calda si sume de reprezentare pentru asigurarea unei tinute decente, prejudiciu constatat a fi creat bugetului local, au fost acordate functionarilor recurentului in baza Contractului/Acordului colectiv de munca nr. 513/85/2006 si a Actului aditional nr. 1/5969/117/2007, inregistrate la Directia Judeteana de Munca si Solidaritate Sociala. Curtea a observat asadar ca contractele colective in baza carora aceste sume au fost acordate, au fost incheiate anterior anului 2011, fiind de constatat, prin urmare, ca exonerarea de plata instituita prin Legea nr. 84/2012 opereaza si in cauza.
Aplicabilitatea Legii nr. 84/2012 are ca efect constatarea caducitatii dispozitiei din pct. 6-7 din Decizia nr. 987/2010 emisa de Directorul Camerei de Conturi Mures, cata vreme emiterea actelor de imputare de ordonatorul de credite al Ora?ului Ungheni nu mai este posibila. Fiind in prezenta unei cauze de ineficacitate a Deciziei nr. 987/2010, pct. 6-7 al actului de control nemaiputand produce niciun efect juridic, este de prisos cercetarea argumentelor invocate de recurent pentru desfiintarea constatarii in discutie, astfel ca Curtea de apel a dispus anularea pct. 6-7 al actului emis de Directorul Camerei de Conturi.
In ceea ce prive?te criticile formulare de recurent fa?a de modul de solu?ionare a ac?iunii prin care s-a urmarit anularea pct. 8 din Decizie, Curtea a re?inut ca nu poate fi primita sus?inerea in sensul existen?ei unei contradic?ii in ra?ionamentul primei instan?e, care dupa ce a re?inut ca achizi?iile au fost efectuate cu respectarea dispozi?iilor OUG nr. 34/2006, a men?inut totu?i constatarile auditorilor publici cu privire la cauzarea unui prejudiciu. Nu exista nicio antinomie in argumentarea judecatorului fondului, din moment ce partea din considerentele hotararii legata de respectarea condi?iilor OUG nr. 34/2006 prive?te legalitatea achizi?ionarii directe a produselor, cu respectarea art. 19 din OUG nr. 34/2006, aspect care nu a fost re?inut de organul de control ca ar prezenta vreo neregularitate. Recurentului i-a fost imputat nesocotirea principiului eficientei utilizari a fondurilor publice,  consacrat de art. 2 lit. f din OUG nr. 34/2006, regula valabila ?i in situa?ia achizi?ionarii directe a bunurilor, produselor ori serviciilor, ?i nu numai in cazul atribuirilor desfa?urate in baza procedurilor prevazute de art. 18 alin. 1 lit. a-e din OUG nr. 34/2006.
Este adevarat ca in situa?ia achizi?ionarii directe, legiuitorul nu a instituit o procedura complexa de selec?ie a ofertan?ilor, insa ?i in aceasta situa?ie, autoritatea contractanta este obligata la utilizarea eficienta a banilor publici sau, in terminologia utilizata de OG nr. 119/1999 ?i Ordinul MFP nr. 1792/2002, de obliga?ia bunei gestiuni financiare. Dupa cum rezulta din prevederile pct. 1 lit. a ?i lit. b din Ordinul amintit, text a carui nesocotire a fost re?inuta de auditori, "inainte de a angaja ?i a utiliza creditele bugetare, respectiv inainte de a lua orice masura care ar produce o cheltuiala, ordonatorii de credite trebuie sa se asigure ca masura luata respecta principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sanatos, in special ale economiei ?i eficientei cheltuielilor. In acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie sa fie precedata de o evaluare care sa asigure faptul ca rezultatele ob?inute sunt corespunzatoare resurselor utilizate".
Cu alte cuvinte, in cazul achizi?ionarii directe autoritatea contractanta nu va ini?ia o procedura complexa de atribuire, insa nu se poate vorbi de o buna gestiune financiara daca nu se realizeaza o minima informare in privin?a pre?urilor pie?ei ?i o selec?ie a mai multor oferte. Or, in spe?a, dupa cum reiese din nota de rela?ii formulata de ordonatorul de credite reclamant, acesta nu a cunoscut la ce nivel de pre? se livreaza bunurile achizi?ionate, acordand credit furnizorului pornind de la imprejurarea ca a livrat produse similare mai multor primarii sau crezandu-se in buna sa credin?a.
Invocarea de catre recurent a faptului ca la momentul efectuarii achizi?iei au fost solicitate telefonic oferte de pre? pentru produsele achizi?ionate, pe de o parte, intra in contradic?ie cu pozi?ia acestuia exprimata prin notele de rela?ii solicitate in cadrul controlului, iar pe de alta parte nu este sprijinit de niciun inceput de dovada care sa ofere un minim suport probator acestei afirma?ii. Aducerea in discu?ie de catre recurent a prevederilor art. 36 alin. 2 din HG nr. 925/2006 este lipsit de pertinen?a, din moment ce norma men?ionata vizeaza situa?iile in care intr-o licita?ie deschisa ofertele sunt considerate inacceptabile sau neconforme.
Nu pot fi re?inute nici criticile recurentului privitoare la lipsa de impar?ialitate a judecatorului fondului in aprecierea probelor par?ilor, cata vreme nu pot fi ignorate ofertele de pre? solicitate de organele de control pe motivul ca ele sunt din anul 2010, moment la care pre?urile produselor in cauza au scazut semnificativ in contextul economic. Aceasta argumentare nu poate convinge, din moment ce, pe langa faptul ca organul de control a ?inut cont ?i de pre?urile din perioada in care recurentul a efectuat achizi?iile (spre exemplu, in cazul cloraminei), recurentul nu a dovedit in niciun fel ca ar fi existat o tendin?a de scadere semnificativa de pre? in perioada 2008-2010 pe pia?a echipamentelor PSI, a tamplariei PVC sau a europubelelor. In acela?i timp, indiferent de o eventuala fluctua?ie cunoscuta de pre?ul produselor achizi?ionate in anul 2008 de recurent, discrepan?a intre valoarea la care s-au facut achizi?iile ?i pre?urile dovedite de parat este semnificativa, aspect care, coroborat cu pozi?ia recurentului exprimata in cursul controlului,  dovede?te inexisten?a, anterior angajarii cheltuielilor, a unei evaluari a pre?urilor bunurilor ?i produselor care au fost achizi?ionate.
Imprejurarea ca recurentul nu a achitat de buna voie unele dintre pre?urile apreciate de parat a fi supraevaluate, ci doar in urma ob?inerii unui titlu executoriu de catre furnizor, nu prezinta relevan?a din perspectiva incalcarii principiului bunei gestionari financiare, deoarece intereseaza producerea unui prejudiciu bugetului local prin angajarea unor cheltuieli in condi?ii neeconomicoase, fiind indiferent daca a existat o coniven?a intre ordonatorul de credite ?i furnizor sau daca plata a fost facuta din neglijen?a ori dezinteres fa?a de modul de cheltuire a banului public. De asemenea, discounturile oferite de furnizor sunt nesemnificative raportat la pre?ul supraevaluat care a fost achitat in final de recurent. Spre exemplu, in cazul eurocontainerelor, cuantumul reducerii oferite de furnizor pentru cele 7 produse vandute se apropie de cuantumul sumei care ar fi fost achitata pentru acele bunuri daca ar fi fost achizi?ionate de la un furnizor indicat in ofertele de pre? solicitate de organul de control.
Fa?a de cele de mai sus, Curtea a re?inut ca sunt corecte constatarile primei instan?e cu privire la punctul 8 din Decizie, impunandu-se men?inerea acestora.
Relativ la punctul 10 din Decizie, legat de neregularita?ile re?inute de auditori privind investi?ia "Amenajare sta?ii de autobuz ora?ul Ungheni", Curtea a re?inut ca raspunderea asumata de dirigintele de ?antier, in temeiul contractului de prestari servicii nr. 6384/25.9.2005, pentru conformitatea lucrarilor atat sub aspect cantitativ cat ?i calitativ, nu este de natura sa exonereze ordonatorul de credite, vazand obliga?iile legale ale acestuia stabilite prin Legea nr. 273/2006, de raspunderea care ii revine pentru prejudiciul produs bugetului local prin ordonan?area unor pla?i fara respectarea cerin?elor de legalitate ?i regularitate.
Nu pot primi relevan?a argumentele recurentului vizand viciul de care ar fi atinse constatarile facute de auditorii publici externi, determinat de lipsa de cuno?tin?e a acestora in materia construc?iilor, in condi?iile in care din cauza faptului ca lucrarile decontate nu au avut un corespondent in acte de recep?ionare ?i dare in folosin?a, aceste acte justificative nefiind intocmite, s-a impus de echipa de control ca comisia de recep?ie ?i dirigintele de ?antier sa procedeze la recep?ia lucrarilor ?i stabilirea stadiului fizic de execu?ie. Constatarile auditorilor au avut in vedere actele intocmite de reprezentan?ii recurentului, respectiv Procesul verbal de recep?ie nr. 3629/4.6.2010 ?i Situa?ia privind stadiul fizic de realizare a lucrarilor de investi?ii la data de 4.6.2010. La evaluarea prejudiciului produs s-a mai ?inut cont de faptul ca pentru lucrarile efectuate fara autoriza?ie de construire, fara incuno?tin?area Direc?iei jude?ene pentru controlul in construc?ii, fara avizele ?i acordurile prevazute de lege, recurentul nu a putut prezenta documenta?ia tehnica de execu?ie care ar fi fost actul elementar pentru aprecierea categoriilor ?i cantita?ilor de lucrari necesare realizarii obiectivelor ?i a evalua ce s-a realizat din lucrarile planificate.
Cu privire la raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosar de catre recurent, Curtea a reamintit ca, astfel cum s-a aratat ?i la momentul primirii probei la dosarul cauzei, aceasta a fost administrata in cadrul probei cu inscrisuri ?i nu ca o proba ?tiin?ifica, care ar fi fost inadmisibila in aceasta faza de judecata. In acela?i timp, acest raport nu este in masura sa combata constatarile care provin de la comisia de recep?ie ?i dirigintele de ?antier, prin care s-a re?inut stadiul efectuarii lucrarilor ?i prejudiciul produs bugetului local ?i nici lipsa autoriza?iilor ?i avizelor necesare desfa?urarii lucrarilor de construc?ie ?i inexisten?a recep?iei par?iale ?i finale a lucrarilor, imprejurari care au condus la stabilirea nelegalita?ii ?i neregularita?ii pla?ilor efectuate din bugetul local. Efectuarea unor pla?i in lipsa actelor men?ionate este facuta fara o baza legala ?i documente justificative, condi?ii impuse ordonatorului de credite de dispozi?iile art. 14 alin. 3, art. 23 alin. 1, art. 54 alin. 5 ?i 6 din Legea nr. 273/2006 ?i pct. 2 ?i 3 din OMFP nr. 1792/2002.
In fine, in legatura ca neregularita?ile constatate in executarea contractului nr. 86/14.1.2009 incheiat de recurent cu SC M. C. SRL, Curtea a observat ca afirma?iile din cererea de recurs privind dispari?ia prejudiciului in urma montarii geamurilor vin sa confirme realitatea constatarilor facute de auditorii publici externi, privind incalcarea art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 prin angajarea ?i efectuarea unor cheltuieli din bugetul local pentru care nu exista baza legala.
In ceea ce prive?te masurile dispuse prin pct. 9 ?i 11 din Decizie, Curtea a re?inut ca prima instan?a a observat in mod corect ca fundamentul obliga?iilor impuse reclamantului se gase?te in prevederile art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992, in temeiul carora "In situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entitatii auditate." Normele invocate de reclamant, respectiv art. 86 ?i 68 din Regulamentul vizeaza intinderea controlului efectuat de auditorii publici externi, in timp ce, in spe?a, este vorba de obliga?ia stabilita in sarcina ordonatorului de credite de a lua masurile necesare, cu respectarea termenului de prescrip?ie, in vederea constatarii intinderii prejudiciului ?i a recuperarii acestuia. Sus?inerea reclamantului legata de situa?ia de conflict de interese sau imposibilitate obiectiva in care acesta s-ar afla din cauza faptului ca unele dintre actele prejudiciabile au profitat in mod nemijlocit persoanei acestuia nu poate fi re?inuta, din moment ce reclamantul nu este pus in situa?ia de a aprecia asupra legalita?ii pla?ilor care s-au realizat din fondurile publice, ci ii revine obliga?ia clara de a lua masurile necesare in vederea readucerii la bugetul unita?ii administrativ teritoriale a sumelor care au fost angajate in condi?iile abaterii de la legalitate ?i regularitate.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1-2 si alin. 3 teza intai Cod procedura civila, recursul intervenien?ilor a fost respins, in timp ce recursul reclamantului a fost admis, cu consecinta modificarii in parte a hotararii atacate in sensul celor de mai sus ?i men?inerea celorlalte dispozi?ii ale primei instan?e