Obligatie de a face. Obligatia de desfiintare a lucrarilor efectuate la un imobil fara autorizatie poate fi stabilita doar in sarcina titularului dreptului real asupra imobilului respectiv

Obligatie de a face. Obligatia de desfiintare a lucrarilor efectuate la un imobil fara autorizatie poate fi stabilita doar in sarcina titularului dreptului real asupra imobilului respectiv.

Avand in vedere ca autorizatia de construire se emite la solicitarea titularului unui drept real, rezulta ca si obligatia de desfiintare a lucrarilor efectuate la un imobil fara autorizatie poate fi stabilita doar in sarcina titularului dreptului real asupra imobilului respectiv.
In contextul in care in speta nu s-a facut dovada ca paratul detine vreun titlu cu privire la imobilul in litigiu, instanta de recurs apreciaza ca acesta nu poate fi obligat la desfiintarea unor lucrari efectuate la un imobil care nu-i apartine. Dupa cum s-a mai precizat, paratul a actionat doar in calitate de mandatar.
 In virtutea contractului de mandat incheiat intre parat si proprietarii tabulari acesta poate raspunde eventual fata de mandanti pentru modul in care si-a indeplinit mandatul, insa nu poate fi obligat sa duca la indeplinire o masura care vizeaza un imobil asupra caruia nu detine nici un drept real. Prin sentinta civila nr. nr. 4711 din 13 mai 2010, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dos. nr. 10469/320/2008 s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul Municipiul Targu-Mures in contradictoriu cu paratul G.M. si s-a dispus obligarea paratului, ca in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii, sa desfiinteze lucrarile efectuate fara autorizatie de construire la imobilul situat in Targu-Mures, jud. Mures, constatate prin procesul-verbal de contraventie  nr. 17/16.09.2008 .
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin actiunea introductiva reclamantul Municipiul Targu-Mures a solicitat in contradictoriu cu paratul G.M. pronuntarea unei hotararii care sa dispuna obligarea paratului la desfiintarea lucrarilor efectuate fara autorizatie de construire la imobilul sus-mentionat.
In urma analizarii  actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut ca prin procesul-verbal de contraventie nr.17 din16.09.2008, incheiat de reclamant, s-a stabilit faptul ca paratul G.M. a executat fara autorizatie de construire urmatoarele lucrari: mansardarea imobilului existent si o terasa 3 x 13m din BCA  la  imobilul situat in Targu-Mures, jud. Mures, savarsind fapta ilicita prevazuta de art. 26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991, fiind sanctionat cu amenda in cuantum de 1000 lei.
Ca masura complimentara s-a dispus sistarea imediata a lucrarilor si intrarea in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire.
Paratul nu a formulat plangere impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termen de 15 zile conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, astfel ca masurile dispuse sunt definitive.
Facand aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 si avand in vedere ca desi au fost acordate mai multe termene de judecata pentru ca paratul sa intre in legalitate prin depunerea la dosar a autorizatiei de construire, acesta nu a facut dovada ca s-a conformat  masurii complimentare luate, instanta a apreciat ca se actiunea formulata de reclamant este fondata, motiv pentru care a dispus admiterea acesteia.
Prin decizia civila nr. 37 din 27 ianuarie 2011, pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia Civila in dos. nr. 10469/320/2008 s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratul G.M. impotriva sentintei civile sus-mentionate.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut ca prin hotararea atacata s-a facut o legala aplicare a art. 28 si 32 din Legea nr. 50/1991, avand in vedere ca paratul a fost sanctionat contraventional, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 17/16.09.2008 fiind definitiv si de asemenea paratul nu s-a conformat in termen celor dispuse prin acest proces verbal.
S-a retinut de asemenea ca se impune a se avea in vedere ca paratului i-au fost acordate de prima instanta mai multe termene pentru a intra in legalitate, insa acesta nu a obtinut autorizatia de constructie.
Tribunalul a constatat ca sunt nefondate si criticile paratului vizand incalcarea prevederilor art. 56 alin. 2 si 3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, pe motiv ca primaria nu si-ar fi indeplinit obligatiile stabilite prin acest ordin, intrucat dispozitiile art. 56 alin. 3 din normele aprobate prin ordinul amintit, in vigoare la momentul sesizarii primei instante, nu impuneau vreo obligatie in sarcina autoritatii administratiei publice locale, aceasta putand (nefiind deci obligata) sa emita autorizatia de constructie in vederea intrarii in legalitate. Autoritatea administratiei publice locale avea obligatia, conform art. 56 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, de a analiza modul in care constructia realizata fara autorizatie corespunde reglementarilor din documentatiile de urbanism aprobate, inainte de a dispune desfiintarea, doar in situatia in care autoritatea administratiei publice locale putea sa dispuna desfiintarea fara a fi necesara sesizarea instantei, adica in cazul constructiilor realizate fara autorizatie pe domeniul public, ceea ce nu este cazul in speta unde autoritatea administratiei publice locale nu a putut dispune desfiintarea constructiei trebuind sa sesizeze instanta.
Fata de cele retinute anterior, tribunalul a dispus, conform art. 296 din Codul de procedura civila, respingerea ca nefondat a apelului declarat de parat.
Impotriva acestei decizii in termen legal a declarat recurs paratul care a solicitat modificarea deciziei instantei de apel si a sentintei judecatoriei si in consecinta, anularea procesului-verbal de contraventie nr. 17 din 16 septembrie 2008 pentru nelegalitate si respingerea actiunii introductive.
In motivarea recursului s-a aratat ca decizia instantei de apel este nelegala, intrucat desi masurile complementare dispuse prin procesul-verbal de contraventie sus-mentionat nu au fost contestate, procesul-verbal respectiv a fost intocmit fara respectarea legalitatii. Sub acest aspect s-a invocat faptul ca nu au fost respectate prevederile art. 56 alin.1 ale Ordinului MTCT  nr.1430/2005, conform carora in situatia in care organul de control care a aplicat o sanctiune contraventionala pentru fapta de a se executa lucrari de constructii fara autorizatie, pe langa oprirea executarii lucrarilor are si obligatia de a dispune luarea masurilor necesare pentru incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie, intr-un termen pe cale il va stabili prin procesul-verbal.
Prin prevederile art. 56 alin. 2 din ordinul mentionat, este stabilita obligatia serviciului de urbanism de a analiza modul in care  constructia corespunde reglementarilor legale, urmand sa dispuna mentinerea sau desfiintarea lucrarilor. In acest context, in opinia recurentului parat, obligatia de analiza sus-mentionata era cea de-a doua masura complementara ce se impunea sa fie continuta obligatoriu de procesul-verbal de contraventie, masura care insa nu a fost stabilita prin procesul-verbal amintit.
Paratul a mai sustinut ca in situatia in care aceasta masura obligatorie ar fi fost continuta de procesul-verbal, tinand cont de faptul ca, constructiile realizate intrunesc conditiile urbanistice de integrare in mediul preexistent si de faptul ca paratul detine expertiza tehnica pentru lucrarile efectuate, iar Institutul de Stat in Constructii si-a dat acordul pentru lucrarile respective, atunci, fara niciun dubiu, reclamantul nu mai putea cere in instanta desfiintarea constructiilor respective.
Totodata, paratul a sustinut ca interpretarea data de tribunal art. 56 din Ordinul M.T.C.T. nr.1430/2005 este gresita, intrucat prin aceste prevederi legale nu se face nicio distinctie intre domeniul public sau privat si ca urmare, obligatia primariei de a analiza modul in care constructia realizata fara autorizatie corespunde reglementarilor din documentatiile de urbanism aprobate, este valabila si pentru cazul in speta.
Reclamantul Municipiul Targu-Mures a formulat intampinare  si a solicitat respingerea recursului, invocand faptul ca in mod justificat s-a retinut in fazele procesuale anterioare ca  paratul a fost sanctionat contraventional pentru efectuarea unor lucrari fara a fi obtinut in prealabil autorizatie de construire si ca nu a contestat legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie prin formularea plangerii contraventionale.
De asemenea in mod corect s-a retinut ca paratul si-a recunoscut fapta, semnand procesul-verbal de contraventie iar atata vreme cat procesul respectiv  nu a fost atacat, paratul nu s-a aparat impotriva masurilor complementare si astfel nu pot fi primite in speta sustinerile acestuia referitoare la nelegalitatea masurilor luate.
Paratul a apreciat ca decizia atacata a fost data cu respectarea legii, iar instanta in cauza dedusa judecatii, pe baza probelor administrate si a actelor depuse de parti, a dispus in mod corect .
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie nr. 17 din 16 septembrie 2008, incheiat de Primaria municipiului Targu-Mures, astfel cum s-a retinut si in fazele procesuale anterioare, s-a dispus sanctionarea paratului G.M. pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, retinandu-se ca in urma controlului efectuat in data de 16 septembrie 2008 de agentul constatator al Primariei s-a constatat ca la imobilul din Targu Mures, jud. Mures s-a executat mansardarea imobilului fara a se detine autorizatie de construire si s-a executat o terasa din BCA, fapta respectiva constituind contraventie la normele legale privind autorizarea lucrarilor de constructie.
Prin acelasi proces-verbal de contraventie s-a dispus sistarea imediata a lucrarilor si intrarea in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire, stabilindu-se ca masurile dispuse se vor realiza pana la data de 17 octombrie 2008.
Atat prima instanta cat si instanta de apel au retinut ca in conditiile in care paratul nu a facut dovada intrarii in legalitate prin aducerea la indeplinire a obligatiei de a obtine autorizatie de construire, stabilita prin procesul-verbal de contraventie este fondata cererea reclamantului de a se dispune desfiintarea lucrarilor de constructii efectuate fara autorizatie, conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Fata de solicitarea reclamantului din cererea de chemare in judecata trebuie avut in vedere faptul ca prin procesul-verbal de contraventie la care s-a facut referire mai sus s-a retinut ca paratul se face vinovat de savarsirea unei contraventii la normele legale privind autorizarea lucrarilor de constructie, constand in executarea unor lucrari de modificare si extindere a imobilului din Targu Mures, str. Furtunii, nr. 1.
Conform art. 1 din Legea nr. 50/1991, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 214/2008, executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire, emisa la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil-teren si/sau constructii. Anterior modificarii Legii nr. 50/1991 prin ordonanta mentionata, prin art. 1 din lege se prevedea ca executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire emisa la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil ori a unui alt act care confera dreptul de construire.
Din actele dosarului rezulta ca proprietarii tabulari ai imobilului din Targu Mures, la care s-au efectuat lucrarile retinute in procesul-verbal de contraventie sunt numitii S.M. si S.I., imobilul fiind inscris in CF nr. 926/II/I Targu Mures, nr. cadastral 4858/1/1/2/I, 4872/1/2/I, 4873/1/1/I.
Prin procura speciala autentificata sub nr. 1073/13 martie 2007 la Biroul Notarial A. din Targu Mures, numitii S.I. si S.M. l-au imputernicit pe paratul G.M. sa ii reprezinte la toate organele si institutiile competente in vederea obtinerii certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire pentru modificarea imobilului proprietatea lor.
Fata de aspectele sus-mentionate se impune a se constata ca paratul G.M. a actionat doar in calitate de mandatar al proprietarilor tabulari, acesta nefiind titularul unui drept real asupra imobilului in litigiu si nici detinatorul vreunui alt act care sa-i confere dreptul de construire.
In contextul in care in speta nu s-a facut dovada ca paratul detine vreun titlu cu privire la imobilul in litigiu, instanta de recurs apreciaza ca acesta nu poate fi obligat la desfiintarea unor lucrari efectuate la un imobil care nu-i apartine. Dupa cum s-a mai precizat, paratul a actionat doar in calitate de mandatar si de altfel si in certificatul de urbanism nr. 1409 din 16 iunie 2008, emis de Primarul municipiului Targu Mures s-a consemnat ca imobilul pentru care s-a emis acest certificat este proprietatea numitilor S.I. si S.M.
Avand in vedere ca autorizatia de construire se emite la solicitarea titularului unui drept real, rezulta ca si obligatia de desfiintare a lucrarilor efectuate la un imobil fara autorizatie poate fi stabilita doar in sarcina titularului dreptului real asupra imobilului respectiv. In speta proprietari tabulari ai imobilului in litigiu fiind numitii S.I. si S.M., doar acestia puteau fi obligati, eventual, sa desfiinteze lucrarile efectuate fara autorizatie de construire, o astfel de obligatie neputandu-i fi impusa paratului.
Este adevarat ca prin procesul-verbal de contraventie a fost sanctionat paratul G.M., insa din moment ce acesta a actionat doar in calitate de mandatar pentru obtinerea actelor necesare in vederea efectuarii lucrarilor de constructii apreciem ca nu poate fi obligat la desfiintarea unor lucrari efectuate la un imobil care nu-i apartine. In virtutea contractului de mandat incheiat intre parat si proprietarii tabulari acesta poate raspunde eventual fata de mandanti pentru modul in care si-a indeplinit mandatul, insa nu poate fi obligat sa duca la indeplinire o masura care vizeaza un imobil asupra caruia nu detine nici un drept real.
In atare situatie, instanta de recurs retine ca decizia instantei de apel si implicit sentinta primei instante au fost pronuntate cu aplicarea gresita a prevederilor legale in materie, respectiv a prevederilor art. 32 raportat la art.1 din Legea nr. 50/1991, in contextul in care din aceste prevederi legale rezulta ca masura desfiintarii unor lucrari de constructii poate fi stabilita doar in sarcina persoanei careia ii revine obligatia de a solicita emiterea autorizatiei de construire.
In atare situatie, instanta de recurs retine ca actiunea dedusa judecatii formulata de reclamant nu este fondata si in mod gresit a fost admisa de instanta de fond si de asemenea in mod gresit solutia primei instante a fost mentinuta de instanta de apel, solutia legala fiind de respingere a acestei actiuni. Fata de considerentele retinute cu privire la caracterul nefondat al solicitarii ce face obiectul actiunii introductive, celelalte aspecte invocate de reclamant in sustinerea pretentiilor sale si apararile formulate de parat pe parcursul judecarii cauzei nu se  mai impun a fi analizate.
Fata de cele ce preced, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila,  Curtea a admis recursul dedus judecatii, a modificat in tot decizia atacata si, facand aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul declarat de parat si a schimbat in tot sentinta pronuntata de judecatorie, in sensul ca a respins actiunea introductiva.