Anularea autorizatiei de utilizator fiscal

Anularea autorizatiei de utilizator fiscal.

H.G. nr. 44/2004 prevede obligativitatea depunerii unor raporturi, insa numai in situatia in care se achizitioneaza produse. Instanta nu poate face abstractie de faptul ca reclamanta a eliberat in consum cantitati de alcool achizitionate anterior obtinerii autorizatiei si ca a folosit cantitatile de alcool la fabricarea otetului alimentar, deoarece starea de fapt nu cuprinde doar emiterea celor doua autorizatii de utilizator final catre reclamanta ci presupune urmarirea intregului proces de achizitionare a alcoolului in discutie si de utilizare a lui. Aplicarea unui text de legal nu se face la o situatie ipotetica, ci se raporteaza la o stare de fapt concreta.
Scopul legiuitorului este acela de a asigura controlul cantitatilor de alcool folosit ca materie prima si nu acela de a asigura executarea unor cerinte cu caracter formal.

Prin Sentinta nr.577 din 25 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr.2139/109/2009, s-a respins actiunea formulata, de reclamanta SC V. Arges SA in contradictoriu cu parata D.J.A.O.V. Arges si D.R.A.O.V. Craiova.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in perioada 22.04.-13.05.2009, la sediul contestatoarei s-a desfasurat un control inopinat pe linie de accize, intocmindu-se procesul verbal nr.11566/13.05.2009. In baza acestui proces verbal s-a emis decizia nr.12/25.03.2009, prin care s-au anulat autorizatiile de utilizator final nr.9/25.06.2008 si nr.11/02.10.2008.
Impotriva acestei decizii s-a formulat contestatie ce a fost respinsa prin  decizia nr.3/2009 in care s-a retinut ca decizia nr.12/2009 este legala si temeinica deoarece, petenta nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege, dupa obtinerea autorizatiilor de utilizator final. In ce priveste autorizatia pentru alcool etilic rafinat, contestatoarea nu a transmis lunar situatia care sa cuprinsa mentiunile din pct.22 alin.27 din H.G. nr.44/2004.
La pct.22 din H.G. nr.44/2004, este indicata si sanctiunea pentru neindeplinirea obligatiei decurgand din calitatea de utilizator fina si anume anularea autorizatiei si plata accizelor aferente.
De asemenea, s-a aratat ca in ce priveste cantitatea de 18.062 litri alcool etilic rafinat 96% produs in regim propriu ca antrepozitar fiscal,  nu prezinta importanta in raport de aplicarea textului de lege mai sus mentionat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul si a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii si admiterea actiunii.
In motivarea recursului s-a mentionat ca, in ce priveste regimul juridic al autorizatiilor de utilizator final acesta nu se poate extinde retroactiv. De asemenea, s-a aratat ca raportarile legale corelative datelor de achizitie trebuiau analizate in functie de data achizitiei.
Desi face aplicarea pct.22 alin.27 din H.G. nr.44/2004, s-a aratat ca prima instanta nu a retinut faptul ca nu s-au facut astfel de achizitii dupa emiterea autorizatiilor anulate.
In ce priveste autorizatia de antrepozitar fiscal din 23.12.2003 s-a aratat ca s-a  permis societatii in regim suspensiv de la plata accizelor, sa primeasca , sa detina si sa expedieze, dupa caz, produse accizabile, printre care tuica si rachiu din fructe.
Astfel, cantitatea de 63.989 litri rachiu natural 73% alcool a fost achizitionata, in regim de scutire de la plata accizelor, nu in baza Autorizatiei de utilizator final nr.9/25.06.2008, ci in baza  autorizatiei de antrepozitar fiscal.
Raportarea achizitionarii acestei cantitati de alcool s-a efectuat in baza autorizatiei de antrepozitar fiscal.
S-au mentionat etapele raportarii eliberarii in consum propriu a acestei cantitati de rachiu natural, in baza autorizatiei de utilizator final nr.9/25.06.2008.
Recurentul a mentionat ca in ce priveste autorizatia de utilizator final nr.11/20.10.2008, aceasta a fost emisa pentru folosirea in consum propriu si in regim de scutire de la plata accizelor a unei cantitati de 18.062 litri de alcool, cantitate care nu a fost achizitionata in baza autorizatiei ci a fost produsa in regim propriu conform autorizatiei de antrepozit fiscal mai sus mentionata.
S-a indicat raportarea producerii acestei cantitati de alcool la filele 8 si 9 din recurs.
In concluzie, s-a aratat ca nu se poate vorbi de nerespectarea dispozitiilor legale retinute de prima instanta, deoarece raportarile cu privire la cele doua cantitati de alcool    s-au efectuat.
In ce priveste aspectele de procedura s-a mentionata ca instanta nu putea dispune anularea autorizatiilor, deoarece legiuitorul prevede revocarea autorizatiei de utilizator final in forma in vigoare la data emiterii Deciziei nr.12/2009.
S-a invocat si existenta procesului verbal nr.6960/23.03.2009 prin care inspectorii vamali au stabilit ca in urma verificarilor efectuate pe baza celor doua autorizatii de utilizatori finali s-a constatat  ca acestea au fost folosite in scopul pentru care au fost emise si ca toate cantitatile de  alcool etilic rafinat aprobate prin cele doua autorizatii au fost folosite la fabricarea otetului alimentar.
S-au facut referiri si cu privire la sanctiunea contraventionala aplicata reclamantei.
Analizand cererea de recurs, in urma admiterii contestatiei in anulare prin Decizia nr.1931/2011 a Curtii de Apel Tg. Mures, prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
In perioada 22.04.-13.05.2009, la sediul contestatoarei s-a desfasurat un control inopinat pe linie de accize, intocmindu-se procesul verbal nr.11566/13.05.2009. In baza acestui proces verbal s-a emis decizia nr.12/25.03.2009, prin care s-au anulat autorizatiile de utilizator final nr.9/25.06.2008 si nr.11/02.10.2008.
Decizia nr.12 din 25 martie 2009, nu este deloc motivata, nici in fapt, nici in drept. Codul fiscal este mentionat cu titlu general, fara a se indicat articolul de lege incalcat.
Legea nr.554/2004 este indicata tot la modul general, iar din H.G. nr.44/2004 se indica pct.22 alin.28, in conditiile in care prima instanta vorbeste, in analiza sa, de alin.27, fara a face nicio mentiune le existente vreunor modificari in timp ale legii, sau la textul de lege in vigoare la data aplicarii sanctiunii.
In ce priveste motivarea in fapt, se face referire la  existenta unui referat nr.7266 din 25 martie 2009, act care nu este insa depus la dosar.
Decizia nr.3/07.05.2009,  analizeaza la pct.II contestatia formulata de reclamanta impotriva Deciziei nr.12/2009, fara sa analizeze argumentele reclamantei cu privire la faptul ca nu a achizitionat alcool dupa obtinerea autorizatiei de utilizator final nr.9/2008, constatand  doar ca nu au nicio legatura calitatea de antrepozitar fiscal cu cea de utilizator final.
Nu se raspunde in nici un fel la argumentele  contestatoarei cu privire la cantitatea de alcool achizitionata in regim de scutire de la plata accizelor,  anterior emiterii autorizatiei de utilizator final nr.9/2008, respectiv 63.989 litri rachiu natural si nici cu privire la cantitatea de  18.062 litri alcool etilic produsa in regim propriu  si nu achizitionata in baza autorizatiei de utilizator final nr.11/2008.
Desi Decizia nr.12/2009 este emisa in baza unui temei legal, respectiv pct.22 alin.28 din H.G. nr.44/2004, in decizia nr.3/2009 se invoca incalcarea dispozitiilor pct.22 alin.27 din H.G. nr.44/2004.
H.G. nr. 44/2004 prevede, intr-adevar, obligativitatea depunerii unor raportari, insa numai in situatia in care  se achizitioneaza produse.
Or,  reclamanta a facut dovada  faptului ca dupa emiterea autorizatiilor de utilizator final nu a achizitionat nicio cantitate de produs, ci a folosit  alcoolul achizitionat inainte de obtinerea celor doua autorizatii.
Un argument important in favoarea reclamantei este acela ca cea de a doua autorizatii de utilizator final a fost emisa dupa 5 luni de la obtinerea primei autorizatii, organul vamal considerand in deplina legalitate conduita reclamantei in raport de prima autorizatie.
Un alt argument important este acela ca  s-a efectuat un control de catre inspectorii vamali, control  finalizat prin procesul verbal nr.6960 din 23 martie 2009,  prin care  s-a stabilit  ca, in urma verificarilor efectuate pe baza celor doua autorizatii de utilizatori finali, se constata ca acestea au fost folosite in scopul pentru care au fost emise, ca intregul proces al introducerii in fabricatie a alcoolului s-a facut sub stricta supraveghere fiscala si ca toate cantitatile de alcool etilic rafinat aprobate prin cele doua autorizatii au fost folosite la fabricarea otetului alimentar.
Prima instanta a facut o analiza formala a nedepunerilor situatiilor  de catre reclamanta,  desprinsa de contextul si de starea de fapt descrisa de reclamanta.
Aplicarea unui text de lege nu se face la o situatie ipotetica ci se raporteaza la o stare de fapt.
Starea de fapt nu cuprinde doar emiterea a doua autorizatii de utilizator final catre reclamanta, ci urmarirea intregului proces de achizitionare a alcoolului in discutie si de utilizare, instanta neputand ca faca abstractie de faptul ca reclamanta a eliberat in consum cantitati de alcool achizitionate anterior obtinerii autorizatiilor si mai mult, ca a folosit cantitatile de alcool la fabricarea otetului alimentar.
Analizarea textului de lege in afara starii de fapt descrisa de reclamanta, duce la un formalism excesiv,  reclamanta facand si o trimitere  comparativa la formalismul  eliminat de practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la neindeplinirea formala a solicitarilor trimestriale catre A.N.O.F.M. care nu avea in evidentele sale persoane cu handicap calificate pentru a fi repartizate  unor agenti economici.
Scopul legiuitorului in emiterea textului de lege retinut in actele anulate este acela de a asigura controlul cantitatilor de alcool folosit ca materie prima pentru alte produse si nu cel de a asigura executarea unor cerinte cu caracter formal, iar controlul legalitatii comercializarii alcoolului s-a concretizat in procesul verbal nr.6960 din 23 martie 2009 al D.J.A.O.V. Arges, informatie necontestata de catre organele fiscale.
In ce priveste sanctiunea contraventionala in mod corect s-a retinut ca aceasta nu este de competenta instantei de contencios administrativ si nu influenteaza in niciun fel solutia din acest domeniu.
In consecinta, in baza art.312 alin.1-3 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a modificat hotararea atacata si a admis actiunea in sensul anularii actelor administrative atacate.