Actiune in evacuare. Raportul intre OUG nr. 40/1999 si art. 1 Protocolul nr. 1 din CEDO.

Actiune in evacuare. Raportul intre OUG nr. 40/1999 si art. 1 Protocolul nr. 1 din CEDO.

Prin sentinta civila nr. 329 din 18.03.2008 pronuntata de  Judecatoria Sighisoara a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii UJ si UK, in contradictoriu cu paratii  AI si AM.
In esenta, Judecatoria Sighisoara a retinut ca  cererea reclamantilor, proprietarii imobilului in care locuiesc paratii, nu poate fi primita deoarece paratii au un drept locativ ce este reglementat de dispozitiile art.11 din O.U.G. nr.40/1999.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel reclamantii care au solicitat schimbarea hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii civile si evacuarea paratilor din imobilul situat in localitatea Sighisoara, str. N. Iorga nr.16. In sustinerea apelului reclamantii au aratat ca dreptul locativ al paratilor asupra imobilului din care s-a solicitat evacuarea a incetat la expirarea  termenului de 5 ani de la data restituirii imobilului de catre Statul Roman si oricum, masurile de  protectie sociala a chiriasilor, reglementate prin  O.U.G. nr. 40/1999 nu s-au mentinut dupa adoptarea O.U.G. nr.8/2004.
Apelul reclamantilor a fost admis de Tribunalul Mures prin decizia civila nr. 274 din 14.10.2008 si in consecinta, a fost schimbata hotararea atacata in sensul ca a  fost admisa actiunea civila si s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul proprietatea  reclamantilor.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii AI si AM, solicitand modificarea  deciziei atacate in sensul respingerii apelului, iar in subsidiar, casarea hotararii. In sustinerea recursului, paratii au invocat motivele de  nelegalitate  prev. de art. 304 pct.4, 7 si 9 Cod procedura civila.
I. In opinia paratilor, instanta de apel a dat o  interpretare gresita a hotararii C.E.D.O. in cauza  Radovici si Stanescu contra Romaniei si a inlaturat aplicarea  dispozitiilor O.U.G. nr.40/1999 ceea ce echivaleaza cu o abrogare a acestor dispozitii, atribut ce excede  puterii judecatoresti.
II. Un alt argument adus de parati a fost acela ca decizia instantei de apel cuprinde motive  contradictorii deoarece in considerente se retine incalcarea de catre reclamanti a dispozitiilor O.U.G.  nr.40/1999, privitoare la protectia chiriasilor, iar pe de alta parte ca, sarcina impusa de Statul Roman reclamantilor este excesiva si se refuza aplicarea acelorasi norme vizand protectia chiriasilor.
III. Un ultim motiv de recurs invocat de parati este acela ca decizia atacata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea legii pentru ca reclamantii nu au respectat dispozitiile O.U.G. nr.40/1999 privitoare la   inchirierea si prelungirea contractului de inchiriere, ceea ce a dus la  tacita relocatiune pentru inca o  perioada de 5 ani. Apoi, hotararea C.E.D.O.  la care face trimitere instanta de apel nu neaga dreptul statului de a restrange dreptul de proprietate daca este vorba de un interes general, in cazul de fata controlarea cresterii chiriilor, cu alte cuvinte nu se poate sustine ca in cauza Radovici si Stanescu contra Romaniei dispozitiile O.U.G. nr.40/1999 referitoare la prelungirea contractului de  inchiriere, sunt declarate neconforme cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Reclamantii au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, cu argumentul ca hotararea atacata este in concordanta cu solutiile pronuntate de C.E.D.O.
Verificand decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constata ca recursul este nefondat avand in vedere urmatoarele considerente:
I. Prima critica adusa deciziei  instantei de apel este  depasirea atributiilor puterii judecatoresti. Reclamantii au sustinut ca Tribunalul Mures a abrogat dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 40/1999 referitoare la protectia chiriasilor printr-o interpretare eronata a unei hotarari C.E.D.O.
Sustinerile paratilor sunt nefondate pentru ca instanta de apel, dupa ce a constatat existenta unei contrarietati intre legislatia nationala (O.U.G. nr.40/1999) si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a aplicat, in speta, normele cuprinse in aceasta conventie.
Curtea constata ca, Tribunalul Mures a procedat corect atunci cand a stabilit normele aplicabile in materie. Potrivit Legii nr.30/1994 Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar art.20 alin.2 din Constitutie stabileste prioritatea reglementarilor internationale fata de legislatia interna. In conditiile in  care C.E.D.O. este cea care interpreteaza conventia si protocoalele aditionale, instantele romanesti nu numai ca pot dar sunt obligate sa analizeze spetele deduse judecatii prin prisma interpretarilor date de curte conventiei.
Asadar, nu se poate sustine ca  Tribunalul Mures a abrogat dispozitiile O.U.G. nr.-40/1999 referitoare la  prelungirea contractului de inchiriere al paratilor, ci doar a constatat prioritatea reglementarii internationale privind apararea drepturilor omului.
II. A doua critica adusa de parati  deciziei instantei de apel, priveste argumentatia data  de Tribunalul Mures, motivarea in fapt si in drept a deciziei.
Cercetand considerentele deciziei, curtea constata ca  acestea nu sunt contradictorii, ci este  un rationament logico-juridic in care dupa ce se constata starea de fapt, raporturile dintre reclamanti si parati, ajunge la concluzia ca dispozitiile O.U.G. nr.40/1999 pe care se intemeiasera paratii in aparare, nu sunt aplicabile in speta tocmai datorita neconcordantei dintre aceste norme si conventie.
Nu poate fi primit nici argumentul adus de  parati, potrivit caruia hotararile date de C.E.D.O. nu sunt opozabile decat Statului Roman, deoarece toate institutiile statului, inclusiv instantele de judecata au obligatia de a respecta normele conventiei asa cum  sunt interpretate de C.E.D.O.
III. Ultimul motiv de nelegalitate invocat, priveste aplicarea legii. Asa cum s-a stabilit deja prin lege se inteleg nu doar normele de drept intern ci si  normele cuprinse in tratatele si pactele la care Romania este  parte. Mai mult, potrivit art.20, tratatele internationale privind drepturile omului se aplica cu prioritate fata de legislatia interna. Prin urmare, curtea va analiza daca tribunalul Mures a aplicat corect normele cuprinse in conventie.
In speta, Tribunalul Mures a constatat ca in  cazul in care cererea reclamantilor de a intra in posesia bunului aflat in proprietatea lor ar fi respinsa, s-ar incalca art.1 din Protocolul 1 al conventiei.
Potrivit art.1 din Protocolul 1 orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa  decat pentru cauza de  utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Aceste dispozitii insa, nu aduc atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general.
In aplicarea acestor dispozitii, C.E.D.O. a  stabilit o serie de criterii in baza carora analizeaza daca statele semnatare ale conventiei le-au incalcat sau nu, sub orice forma.
Astfel, curtea analizeaza mai intai daca reclamantii pot invoca existenta unui bun in intelesul art.1 din Protocolul 1, daca  a avut loc o atingere a bunului reclamantilor, daca aceasta atingere este prevazuta de lege si daca este subordonata unui interes general.
Ultimul dintre criterii, cel prin care se stabileste ca sarcina impusa proprietarului sa nu fie una excesiva in privinta posibilitatii de a dispune de bunul sau, nu este insa indeplinit de legislatia interna, adica de O.U.G. nr.40/1999. La art.1 din O.U.G. nr.40/1999, se prevede ca toate contractele de inchiriere incheiate cu Statul Roman se prelungesc de drept pe o perioada de 5 ani pentru ca la art.14 se prevede dreptul chiriasului la reinnoirea contractului pe o perioada de inca 5 ani. In temeiul acestor dispozitii, proprietarului unui imobil restituit in temeiul Legii nr.10/2001 ii este impus un contract de inchiriere pentru o perioada de 10 ani, cu o chirie plafonata de legiuitor, in conditiile in care proprietarii au fost lipsiti de dreptul lor de proprietate pe o perioada indelungata ca urmare a nationalizarii imobilului de catre Statul Roman.
Raportat la aceasta circumstanta, obligatia impusa reclamantilor incepand cu anul 2002 (cand le-a fost restituit imobilul) de a mentine contractul de inchiriere este una excesiva.
Pe de alta parte, dispozitiile prev. de art.14 din O.U.G. nr.40/1999 de prelungire a contractului de inchiriere pentru inca 5 ani, nu mai pot fi considerate necesare pentru protectia chiriasilor care au avut la dispozitie 5 ani pentru a  pentru a putea gasi o alta locuinta in conditii normale de piata.
In concluzie, curtea constata ca Tribunalul Mures a dat o  interpretare corecta normelor aplicabile in speta.
Prin urmare, constatand ca, in cauza nu sunt incidente motivele de recurs prev. de art.304 pct.4, 7 si 9 Cod procedura civila, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila curtea va respinge recursul paratilor ca nefondat. Totodata, in temeiul  art.274 Cod procedura civila, pentru ca paratii au cazut in pretentii, vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamanti in judecarea recursului.