Legea nr. 10/2001. Contract de vanzare-cumparare a unui imobil care intra sub incidenta Legi nr.10/2001, incheiat dupa intrarea in vigoare a legii. Nulitate absoluta.

In conditiile in care imobilul in litigiu intra sub incidenta  Legii nr.10/2001 si nu a fost instrainat pana la data  intrarii in vigoare a acestei legi, in conformitate cu prevederile art.9 si art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate fi instrainat ulterior catre alte persoane decat cele indreptatite, incalcarea acestei interdictii fiind sanctionata de lege cu nulitatea  absoluta. Aceeasi interdictie de instrainare este prevazuta si de art.44 din O.U.G. nr.40/1999 in cazul instrainarii unui imobil care a facut obiectul unei notificari din partea persoanelor fizice deposedate de bunul  respectiv, sanctiunea fiind de asemenea, nulitatea  absoluta a contractului de vanzare-cumparare.

Prin sentinta civila nr. 561 din 22 martie 2006, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4503/2005, s-a respins ca nefondata actiunea  formulata de reclamantul F.A. impotriva paratilor B. O.N., B.C., S.C. ATT SA Sighisoara, Primarul municipiului S., pentru constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs  reclamantul si a solicitat modificarea in tot a sentintei atacate, admiterea cererii de chemare in judecata  si in consecinta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 948/2992, incheiat intre parti, avand ca obiect apartamentul nr. 5 al imobilului situat in S., str. I.C., nr. 38, judetul Mures si sa se dispuna radierea dreptului de proprietate al paratilor de rand 1 din CF nr. 4150 S.
In motivarea recursului s-a aratat ca sentinta atacata este nelegala, pronuntandu-se fara ca instanta de judecata sa aiba in vedere toate probele administrate in cauza. In acest sens reclamantul a invocat faptul ca prin notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 defuncta M. M. a solicitat restituirea in natura a imobilului inscris in CF nr. 4150 S., situat in S., str. I.C., nr. 10, avand nr. top 291, situat in prezent din punct de vedere administrativ la nr. 38. Ulterior, prin adresa nr. 7560 din 26 octombrie 2001 defuncta a depus o precizare la notificare, in care a aratat ca solicita restituirea apartamentelor nr. 1,2,5, apartamente care nu au fost vandute in baza Legii nr. 112/1995, anexand copia fidela a CF nr. 4150 S..
Reclamantul a sustinut ca in conditiile in care atat in notificare, cat si in adresa evocata anterior defuncta a facut referire in mod expres la imobilul inscris in CF nr. 4150 S., nr. top. 291, iar imobilul, obiect al contractului, este inscris in CF nr. 4150 S., sub nr. top 291/IV, este evident ca este vorba de unul si acelasi imobil, teza sustinuta in motivarea sentintei in sensul ca nu ar exista identitate intre imobile fiind fara suport legal, cu atat mai mult cu cat in zona Ardealului evidenta imobilelor s-a facut si se face dupa evidentele de carte funciara si nu dupa numerele administrative ale imobilelor.
S-a mai relevat faptul ca si Primaria Sighisoara prin Dispozitia nr. 787 din 28 iunie 2005 a propus acordarea de despagubiri pentru imobilul situat in S., str. I. C., nr. 38, ap. 5, in cuprinsul acestei dispozitii facandu-se referire in mod expres la completarile inregistrate sub nr. 7560 din 26 octombrie 2001, din care rezulta ca revendicarile vizeaza imobilul din str. I. C., nr. 38. Contractul a carui nulitate s-a solicitat a fost incheiat la 21 octombrie 2002, respectiv la un an de la data la care precizarile la care s-a facut referire au fost depuse la primarie si dupa aproape doi ani de la data promulgarii legii.
Reclamantul a invocat si imprejurarea ca in lumina dispozitiilor Legii nr. 247/2005 buna sau reaua-credinta nu trebuie analizata, legiuitorul prevazand sanctiunea nulitatii absolute a contractelor incheiate dupa data de 14 februarie 2001, avand ca obiect imobile care au facut obiectul unor notificari scrise, textul legal fiind in concordanta cu dispozitiile art. 1899 alin. 2 Cod civil.
In acest context s-a apreciat ca fiind nefondata sustinerea potrivit careia art. 44 din OUG nr. 40/1999 nu ar fi incident in cazul cumparatorilor in conditiile in care prin notificare s-a solicitat imobilul de la numarul administrativ 10 si nu cel de la numarul administrativ 38.
Calea de atac declarata de reclamant a fost inregistrata ca si apel, intrucat  aceasta cale de atac a fost mentionata in sentinta atacata, insa avand in vedere ca valoarea  imobilului in litigiu este sub miliard de lei vechi, fiind incidente astfel  prevederile art. 282/1 Cod procedura civila la termenul din 21 septembrie 2006 cauza a fost transpusa la un complet de recursuri.
Paratul Municipiul Sighisoara, prin Primar, a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului, invocand faptul ca persoana care solicita restituirea imobilului, trebuie sa faca toate demersurile pentru identificarea acestuia, atat din punct de vedere administrativ, cat si dupa inscrierile din cartea funciara, aceasta operatiune nefiind in sarcina persoanei care detine in proprietate sau in administrare imobilul.
S-a mai sustinut ca reclamantul in calitate de reprezentant al defunctei M.M. trebuie sa-si asume riscul identificarii gresite a imobilului revendicat, neputand invoca in aparare propria greseala, cu atat mai mult cu cat paratii de rand 1 sunt de buna-credinta.
Paratul a mai aratat ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 si cu Normele metodologice de aplicare a acestei legi, notificarea trebuie sa cuprinda printre altele elementele de identificare a bunului solicitat, precum si adresa exacta a acestui bun si in aceste conditii instanta de fond in mod corect a respins actiunea reclamantului, avand in vedere ca acesta a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare  vizand unul din apartamentele din imobilul situat la nr. administrativ 38, iar prin notificare a solicitat imobilul situat la nr. administrativ 10.
Referitor la buna-credinta a cumparatorilor, s-a aratat ca la baza incheierii contractului de vanzare-cumparare in discutie a stat buna-credinta a cumparatorilor, care nu se prezuma si respectarea prevederilor legale in vigoare la data instrainarii, conditii cerute de prevederile Legii nr. 10/2001 pentru valabilitatea unui contract de vanzare-cumparare.
Paratul a invederat si faptul ca prin notificarea depusa de numita M. s-a solicitat imobilul trecut in proprietatea statului de la numita T.H., care a avut in proprietate doar cota de 3/40 parti din imobil. Conform inscrierilor din cartea funciara anterior preluarii imobilului de catre stat, ultimele proprietare au fost M.J. si M.L., situatie in care antecesoarea persoanei care a formulat notificarea, nu mai era proprietara acestuia la data preluarii imobilului. Pe de alta parte, M.M.L. nu a facut dovada calitatii sale de succesoare dupa ultimele proprietare tabulare, caz in care  reclamantul  trebuie sa faca dovada calitatii sale procesuale active in cauza, el fiind instituit doar legatar particular, conform testamentului depus la dosar, testament in care nu este inclus si imobilul din Sighisoara, str. I.Chendi, nr. 38.
Paratii B.O.N. si BC.M. au formulat la randul lor intampinare si au solicitat respingerea recursului, invocand faptul ca anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare au verificat situatia juridica a imobilului, insa in cartea funciara nu era notata cererea de restituire a imobilului in litigiu de catre fostul proprietar si, de asemenea, S.C. ATT SA Sighisoara dupa verificarea extrasului CF prezentat de paratii-cumparatori a aprobat cumpararea. Pe de alta parte, primaria municipiului Sighisoara nu a comunicat existenta unei cereri de revendicare.
Paratii au mai aratat ca locuinta in litigiu le-a fost repartizata in anul 2002 si tot in cursul acelui an le-a fost vanduta, iar la data la care au devenit chiriasi din cele 5 apartamente din imobil patru erau vandute si in aceste conditii aspectele mentionate i-au determinat pe parati sa se considere cumparatori de buna-credinta.
Referitor la situatia imobilului, s-a aratat ca ultimele proprietare tabulare au fost M.J. si M.L. si nu T.H.. Proprietarele tabulare au decedat in anii 1946 si 1947 si pana la data trecerii imobilului in proprietatea statului in anul 1963 nu mai apare alt proprietar. In acest interval de timp mostenitorii puteau sa faca liber orice acte juridice si prin urmare, dispozitiile Legii nr. 10/2001 privind repunerea in termen a mostenitorilor pentru acceptarea mostenirii, nu se aplica in speta.
In ceea ce priveste identificarea imobilului in litigiu s-a aratat ca atat in notificare cat si in testamentul de care se prevaleaza reclamantul s-a indicat imobilul situat in str. Ilarie Chendi, nr. 10, care nu este acelasi cu imobilul in litigiu.
Intrucat reclamantul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de buna-credinta a paratilor, s-a apreciat ca actiunea este nefondata, iar din punct de vedere legal nu contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta, ci testamentul invocat de reclamant, acesta fiind contrar prevederilor art. 1309 Cod civil.
Parata S.C. ATT SA Sighisoara a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului invocand faptul ca reclamantul nu are calitate procesuala activa in cauza, deoarece nu a depus acte doveditoare in acest sens.
In ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare  a carui nulitate s-a solicitat, s-a sustinut ca acesta a fost legal incheiat, chiriasii fiind indreptatiti sa cumpere locuinta pentru care s-au acordat despagubiri in baza Hotararii Consiliului Local Sighisoara nr. 742 din 9 februarie 1998 si pe de alta parte, cumparatorii nu aveau cunostinta de cererea de retrocedare, fiind prin urmare de buna-credinta.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 304/1 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs  a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare  nr. 948/2002, incheiat intre parata S.C. ATT SA Sighisoara si paratii B.O.N. si B.C.M., acestia din urma au cumparat locuinta situata in S., str. I. C., nr. 38, ap. 5, judetul Mures.
Prin actiunea introductiva, reclamantul F.A., in calitate de mostenitor al defunctei M.M.L., a solicitat sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare  sus-mentionat, invocand faptul ca la data  intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul ce a facut obiectul contractului in discutie constituia proprietatea Statului Roman si in virtutea prevederilor art. 9 si 20 din Legea nr. 10/2001 imobilul respectiv nu putea fi instrainat catre alte persoane, decat cele indreptatite potrivit legii. Pe de alta parte, odata cu intrarea in vigoare a legii nr. 247/2005 s-a prevazut sanctiunea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare, avand ca obiect imobile cu destinatia de locuinta incheiate dupa data de 19 februarie 2001 cu nerespectarea interdictiei prevazute de art. 44 din OUG nr. 40/1999.
Din actele dosarului rezulta ca imobilul situat in Sighisoara, str. Ilarie Chendi, nr. 38, judetul Mures, in care se afla apartamentul nr. 5 este inscris in CF nr. 4150 Sighisoara. Imobilul respectiv a fost nationalizat in temeiul Decretului nr. 92/1950 de la numita T.H., dreptul de proprietate al statului fiind intabulat in cartea funciara in anul 1963.
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 numita M.M.L. a formulat notificare si a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in S., str. I.C., nr. 10, inscris in CF nr. 4150 Sighisoara, respectiv acordarea de despagubiri intr-un cuantum ce reprezinta diferenta dintre valoarea incasata in baza Legii nr. 112/1995 si valoarea corespunzatoare a imobilului (teren si constructii) in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila. Ulterior s-au depus precizari fata de notificarea formulata in sensul ca se solicita restituirea in natura a apartamentelor nr. 1,2 si 5, care nu au fost vandute in baza Legii nr. 112/1995 si a terenului aferent imobilului si acordarea de despagubiri pentru apartamentele nr. 3 si 4. Totodata, s-au depus la dosarul existent la Primaria municipiului Sighisoara o serie de acte de stare civila, precum si copia fidela a cartii funciare nr. 4150 S., facandu-se mentiunea ca aceasta vizeaza imobilul situat in S., str. I.C., nr. 38 (fost 10).
Avand in vedere ca pe parcursul judecarii cauzei s-au invocat neconcordantele existente cu privire la numarul administrativ al imobilului in litigiu, trebuie precizat ca la data nationalizarii imobilului inscris in CF nr. 4150 S. avea numarul administrativ 10, insa ulterior a intervenit schimbarea numerotarii administrative si in aceste conditii in prezent imobilul respectiv este situat la nr. administrativ 38. Pentru clarificarea acestui aspect instanta de recurs a solicitat relatii de la Primaria municipiului Sighisoara, care a comunicat doar faptul ca imobilele situate in Sighisoara, str. Ilarie Chendi, nr. 10 si 38, sunt imobile distincte, fiind inscrise in carti funciare diferite, respectiv in CF nr. 5007 Sighisoara, nr. top. 265, 266, 266/1 si in CF nr. 4150 Sighisoara, nr. top. 291, 292 . Sub acest aspect trebuie insa avut in vedere  faptul ca din adresa nr. 294 din 24 ianuarie 2002, emisa de S.C. ATT SA Sighisoara, actualul nr. administrativ 38 pe care il are imobilul in litigiu a fost in trecut nr. administrativ 10, numerele administrative fiind schimbate ca urmare a prelungirii strazii .
In aceste conditii, avand in vedere schimbarea numerotarii administrative intervenita in cazul imobilelor din str. I.C. nu se poate invoca faptul ca imobilul in litigiu nu a fost corect identificat, cu atat mai mult cu cat in actele de care se prevaleaza reclamantul imobilul a fost identificat si sub aspectul datelor de carte funciara si indiferent daca s-a mentionat nr. administrativ 10 sau nr. administrativ 38, s-a indicat ca acest imobil este inscris in CF nr. 4150 S.
La data nationalizarii imobilului situat in S., str. I.C., nr. 10, judetul Mures, in CF nr. 4150 Sighisoara figurau ca proprietare tabulare ale acestui imobil numitele M.J. si M.L., in cote egale, dreptul de proprietate in favoarea acestor persoane fiind intabulat in baza unui act de iesire din indiviziune. Proprietarele tabulare au decedat in anul 1946, respectiv 1947 si in aceste conditii preluarea imobilului de catre stat s-a facut de la numita T.H., care era sora acestora, persoana respectiva figurand in lista anexa la Decretul nr. 92/1950.
Notificarea intemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001 a fost formulata de numita M.M.L., in calitate de mostenitoare a numitei T.H.. Trebuie facuta precizarea ca din certificatul de mostenitor de calitate nr. 333/2007 emis de Biroul Notarilor Publici Asociati Holbach & Rozsa din Targu-Mures rezulta ca numita M.M.L. are calitate de mostenitoare a defunctei T.H., care la randul ei are calitatea de mostenitoare a celor doua proprietare tabulare la care s-a facut referire, mai sus.
Reclamantul F.A. are la randul sau calitatea de mostenitor al defunctei M.M.L., fiind instituit legatar particular prin testamentul autentificat sub nr. 890 din 20 iunie 2005,  cu privire la imobilul inscris in CF nr. 4150 Sighisoara care face obiectul Legii nr. 10/2001, calitatea de legatar fiind atestata prin certificatul de calitate de legatar nr. 225 din 17 octombrie 2005 .
 Desi s-a invocat faptul ca testamentul care a stat la baza emiterii certificatului de calitate de legatar nu este valabil, deoarece contravine prevederilor art. 1309 Cod civil, atata timp cat nu s-a facut dovada ca acesta ar fi fost anulat, nu se poate sustine ca certificatul respectiv nu face dovada calitatii de mostenitor a reclamantului.
Prin urmare  in conditiile in care prin certificatele de mostenitor la care s-a facut referire mai sus s-a facut dovada ca defuncta M.M.L. are calitatea de mostenitoare a celor doua proprietare tabulare ale imobilului in litigiu, iar reclamantul F.A. are calitatea de mostenitor al defunctei M.M.L. in mod nejustificat se sustine ca acesta nu si-a dovedit calitatea procesuala activa in prezenta cauza.
Referitor la situatia juridica a imobilului in litigiu trebuie precizat ca ulterior nationalizarii acesta a fost partajat in 5 apartamente, din care la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 erau vandute doar apartamentele nr. 3 si 4.
In ceea ce priveste apartamentul nr. 5 care a facut obiectul contractului de   vanzare-cumparare cu privire la care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute, acesta le-a fost inchiriat partilor B.O.N. si B.C.M. in baza contractului de inchiriere nr. 13 din 10 mai 2002 contractul fiind incheiat in baza Legii nr. 114/1996 si a OUG nr. 40/1999. Ulterior imobilul respectiv le-a fost vandut paratilor conform contractului de vanzare-cumparare  nr. 948 din 21 octombrie 2002, incheiat cu parata S.C. ATT SA Sighisoara.
Conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura, in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere orice sarcini, art. 2 lit. a din aceeasi  lege prevazand ca in categoria imobilelor preluate in mod abuziv intra si imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Prin art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se prevede de asemenea, ca imobilele terenuri si constructii preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice  alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura prin decizie, sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.
Prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a prevazut ca prevederile legale sus-mentionate statueaza  indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevazuta de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind sa instraineze imobilul respectiv catre alte persoane, altele decat cele indreptatite potrivit legii, iar indisponibilizarea respectiva opereaza incepand cu data de 14 februarie 2001, chiar daca notificarea a fost facuta la o data ulterioara. Totodata s-a stabilit prin aceleasi norme metodologice ca restituirea in natura este obligatorie in cazul in care unitatea detinatoare este o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale ori locale este actionar sau asociat majoritar.
In speta apartamentul nr. 5, situat in imobilul din S., str. I.C., nr. 38 (fost 10) se afla la data intrarii in vigoare a legi nr. 10/2001 in administrarea S.C. ATT SA S., care este societatea care administreaza fondul locativ de stat si a fost inchiriat paratilor B.O.N. si B.C.M. la data de 10 mai 2002 conform contractului de inchiriere inregistrat sub nr. 13/2002, termenul de inchiriere fiind de 5 ani, cu incepere de la 10 mai 2002, pana la 10 mai 2007, contractul respectiv fiind incheiat in temeiul Legii nr. 114/1996 si OUG nr. 40/1999 (filele 52-54 dosar recurs). Ulterior incheierii acestui contract in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 948 din 21 octombrie 2002 imobilul in discutie le-a fost instrainat chiriasilor, contractul fiind incheiat in baza Legii nr. 112/1995.
In conditiile in care imobilul in litigiu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 si nu a fost instrainat pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, in conformitate cu prevederile legale la care s-a facut referire mai sus, acesta nu mai putea fi instrainat ulterior catre alte persoane decat cele indreptatite. Prin urmare, imobilul respectiv fiind instrainat cu incalcarea interdictiei care rezulta din prevederile legale sus-mentionate, contractul de vanzare-cumparare  este lovit de nulitate absoluta.
Tot in legatura cu instrainarea imobilului in litigiu trebuie avut in vedere faptul ca prin art. 44 din OUG nr. 40/1999 se prevede ca sunt interzise sub sanctiunea nulitatii instrainarea sub orice forma, concesionarea, ipotecarea, contractul de leasing, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, a bunurilor imobile - terenuri si constructii cu destinatia de locuinta, care fac obiectul unei incunostintari  scrise, notificari sau cereri in constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri.
Conform art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005 actele juridice de instrainare avand ca obiect imobile cu destinatia de locuinta, incheiate dupa 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdictiei prevazute de art. 44 din OUG nr. 40/1999 pot fi atacate la sectia civila a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla imobilul notificat in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentului titlu sau, dupa caz, de la data luarii la cunostinta a incheierii contractului.
Imobilul in litigiu a facut obiectul notificarii formulate de defuncta M.M.L., in calitate de persoana indreptatita si in aceste conditii, in conformitate cu prevederile art. 44 din OUG nr. 40/1999, acesta nu putea face obiectul instrainarii ulterior depunerii notificarii, incalcarea acestei interdictii fiind sanctionata de lege cu nulitatea absoluta a contractului.
In consecinta, avand in vedere ca imobilul in litigiu a fost instrainat cu nerespectarea interdictiei instituita atat de Legea nr. 10/2001, cat si de OUG nr. 40/1999 in mod gresit a retinut instanta de fond ca actiunea in constatarea nulitatii absolute formulata de reclamant este nefondata.
Ca argument principal pentru respingerea actiunii, instanta de fond a retinut faptul ca sanctiunea nulitatii absolute nu poate opera deoarece prin notificare persoana indreptatita a solicitat restituirea  imobilului situat in S., str. I.C. nr. 10, iar imobilul in litigiu este situat in S., str. I.C., nr. 38.
Problema numarului administrativ al imobilului a fost insa clarificata, din probele administrate in cauza reiesind ca la data nationalizarii imobilul avea nr. administrativ 10, insa in prezent in urma renumerotarii acesta are numarul administrativ 38. In actele depuse cu ocazia formularii notificarii in baza Legii nr. 10/2001 si in testament imobilul a fost insa identificat dupa numarul de carte funciara - CF nr. 4150 Sighisoara si in conditiile in care in Ardeal publicitatea si evidenta imobilelor s-a tinut si se tine dupa inscrierile din cartea funciara si nu dupa numarul administrativ, nu se poate retine ca nu exista identitate intre imobilul solicitat in baza Legii nr. 10/2001 si imobilul ce a facut obiectul instrainarii.
In ceea ce priveste situatia ultimilor proprietari tabulari prin certificatul de mostenitor depus cu ocazia judecarii recursului s-a dovedit faptul ca numita M.M.L. este mostenitoarea atat a celor doua proprietare tabulare, cat si a numitei T.H., care figureaza in anexa la Decretul nr. 92/1950.
In ceea ce priveste faptul ca in baza Legii nr. 112/1995 s-au acordat despagubiri inclusiv pentru imobilul in litigiu acest aspect nu are relevanta in privinta interdictiei de instrainare a imobilului, intrucat prin art. 20 din Legea nr. 10/2001 este reglementata si situatia imobilelor, pentru care s-au primit despagubiri conform legii nr. 112/1995, prevazandu-se expres in cazul imobilelor respective care nu au fost instrainate pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, se poate solicita doar restituirea in natura.
Pe de alta parte, desi in prezenta cauza s-a invocat de catre Primaria municipiului Sighisoara faptul ca imobilul in litigiu nu a fost corect identificat si nu s-a dovedit ca numita M.M.L. este mostenitoarea fostelor proprietare tabulare, prin Dispozitia nr. 787/28 iunie 2005, emisa in temeiul Legii nr. 10/2001 Primarul municipiului Sighisoara s-a pronuntat asupra notificarii formulate de persoana indreptatita, fara a contesta nici identificarea imobilului, nici calitatea de mostenitor a acesteia. Prin aceasta dispozitie s-a propus acordarea de despagubiri pentru imobilul in litigiu, acceptandu-se ca acesta este situat la numarul administrativ 38 .
In speta nu se poate invoca nici buna-credinta a partilor contractante, din moment ce instrainarea imobilului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare era interzisa conform prevederilor art. 9 si 21 din Legea nr. 10/2001 si art. 44 din OUG nr. 40/1999, legea prevazand sanctiunea nulitatii absolute in cazul incalcarii acestei interdictii.
In conditiile in care imobilul in litigiu a facut obiectul notificarii formulate de M.M.L., in calitate de persoana indreptatita si a fost instrainat anterior solutionarii acestei notificari in temeiul art. 9 si 21 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 44 din OUG nr. 40/1999 imobilul respectiv nu putea fi instrainat si in consecinta, contractul incheiat cu nerespectarea acestor prevederi legale este lovit de nulitate absoluta. Instanta de fond in mod gresit a apreciat ca nu opereaza aceasta sanctiune in privinta contractului de vanzare-cumparare contestat, fiind incident astfel in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, intrucat hotararea a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor legale aplicabile in materie.
Fata de cele ce preced pentru considerentele aratate in temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de reclamant si ca atare a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca a admis actiunea civila formulata de reclamant impotriva paratilor B.O.N. si B.C.M., S.C. ATT SA Sighisoara si Municipiul Sighisoara, prin Primar si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 948/2002 incheiat intre parati, avand ca obiect apartamentul nr. 5 al imobilului situat in S., str. I.C. nr. 38, dispunand totodata radierea dreptului de proprietate  al paratilor B.O. si C. din CF nr. 4150 S. asupra imobilului sus-mentionat.