Contestatie la executare. Cheltuielile judiciare aplicate in cazul solutionarii plangerii intemeiata pe disozitiile art. 2781 Cod procedura penala.

Contestatie la executare. Cheltuielile judiciare aplicate in cazul solutionarii plangerii intemeiata pe disozitiile art. 2781 Cod procedura penala.

C.proc.pen., art. 461, art. 2781  si art. 192

           In cazul respingerii unei plangeri, intemeiata pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerata de obligatia de a plati cheltuielile judiciare avansate de stat, obligatie ce este impusa de caracterul nejustificat al initiativei sale procesuale. Intr-o asemenea situatie culpa procesuala a persoanei care a formulat in mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar daca aceasta nu presupune si existenta relei-credinte. 
                                                                                      
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Sentinta  penala nr. 197 din 16 septembrie 2011.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti sub nr.549/42/2011 petentul B. G. a formulat contestatie la executare cu privire la cheltuielile judiciare la care acesta a fost obligat prin sentintele penale nr. 102/18.08.2010 si 35/23.02.2011 ale Curtii de Apel Ploiesti, precum si a celor la care a fost obligat prin deciziile ICCJ, prin care i-au fost respinse caile de atac exercitate impotriva celor doua sentinte penale.
In motivarea contestatiei la executare contestatorul a invocat dispozitiile art. 461 lit. c) si d) C.p.p. si dispozitiile art. 192 alin.11 C.proc.pen., text de lege introdus prin Legea nr. 202/2010, sustinand ca, in niciuna dintre hotararile invocate, nu s-a retinut exercitarea abuziva de catre acesta a dreptului  sau de a formula plangeri impotriva rezolutiilor procurorului de neincepere a urmaririi penale.
Examinand contestatia la executare formulata de petent, prin prisma dispozitiilor legale invocate si a criticilor formulate, Curtea a apreciat cererea ca fiind neintemeiata.
S-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 461 C.proc.pen. si art. 461 lit. c) si d) C.proc.pen., contestatia contra executarii unei hotarari penale se poate face atunci cand s-a ivit o nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau o impiedicare la executare, ori s-a invocat amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 192 alin.11 C.proc.pen., text de lege introdus prin Legea nr. 202/2010,  in  cazul in care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a facut sesizarea, in masura in care se retine exercitarea abuziva a acestui drept".
In speta, prin cele doua sentinte penale invocate de petent, respectiv sentintele penale nr. 102/18.08.2010 si 35/23.02.2011 ale Curtii de Apel Ploiesti, instanta a respins ca nefondate plangerile formulate de petent impotriva rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale nr. 757/P/2009 si 985/P/2009 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti.
Prin aceleasi sentinte penale, in temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., s-a dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
De asemenea, prin decizia nr. 4258/26.11.2010 a ICCJ, prin care s-a respins recursul petentului impotriva sentintei penale nr. 102/18.08.2010 a Curtii de Apel Ploiesti, s-a dispus, in baza aceluiasi temei legal, art. 192 alin. 2 C.proc.pen., obligarea recurentului petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Astfel, se observa ca, textul de lege in baza caruia petentul B. G.  a fost obligat de fiecare data la plata cheltuielilor judiciare catre stat, prin hotararile judecatoresti mentionate, a fost cel prevazut de art. 192 alin. 2 C.proc.pen.
Conform acestei dispozitii legale, ,,in cazul declararii apelului ori a recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.   
In privinta cheltuielilor judiciare efectuate de stat in legatura cu solutionarea plangerilor intemeiate pe dispozitiile art. 2781  din Codul de procedura penala, prin decizia nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007 a INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE- SECTIILE UNITE -, pronuntata in interesul legii, s-a statuat ca ,,dispozitiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca:    In cazul respingerii plangerii formulate in conditiile art. 2781 din Codul de procedura penala impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata ori a dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de catre persoana careia i s-a respins plangerea.
 In motivarea acestei decizii s-a retinut ca, intr-adevar, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala s-a reglementat ca "Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere [...] la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta".
     Pe de alta parte, in art. 343 alin. 3 din Codul de procedura penala este instituita obligatia completului sa delibereze si asupra cheltuielilor judiciare, iar in conformitate cu dispozitiile art. 349 din Codul de procedura penala, "instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute in art. 189-193".
     In aceasta privinta este de observat ca obligatia de plata a cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusa fata de subiectii de drept procesual penal numai in raport cu solutiile pronuntate, potrivit distinctiilor facute in art. 191 si 192 din Codul de procedura penala, fara sa se mentioneze prin vreo dispozitie ca in caz de respingere a cererilor facute de astfel de subiecti cheltuielile ar ramane in sarcina statului.
     Mai mult, in cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala se precizeaza ca "in cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea".
     Or, in acceptiunea textului de lege mentionat, prin "cerere" se poate intelege si o plangere formulata in fata judecatorului impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata ori a dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu, formulata in temeiul art. 2781 din Codul de procedura penala.
    Ca urmare, in cazul respingerii unei astfel de plangeri, intemeiata pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerata de obligatia de a plati cheltuielile judiciare avansate de stat, obligatie ce este impusa de caracterul nejustificat al initiativei sale procesuale.
    Intr-o asemenea situatie culpa procesuala a persoanei care a formulat in mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar daca aceasta nu presupune si existenta relei-credinte.
Avand in vedere aceasta dezlegare data de INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE- SECTIILE UNITE - , obligatorie conform art. 4142 alin. 3 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca, in mod legal s-a dispus obligarea petentului a plata cheltuielilor judiciare catre stat in temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., intrucat i-au fost  respinse plangerile formulate  in baza dispozitiilor art.2781  din Codul de procedura penala.
In ceeea ce priveste aplicarea disp. art. 192 alin.11 C.p.p., Curtea a apreciat ca acest text de lege nu era incident in cele doua cauze in care contestatorul a avut calitatea de petent, fiind o dispozitie legala ce se aplica sesizarii facuta de o persoana in faza de cercetare si urmarire penala, asa cum se prevede in text, si nu plangerii formulata in instanta.
  In raport de cele ce preced, Curtea a constatat ca cererea formulata de contestatorul BUTARU GHEORGHE este neintemeiata a respins-o ca atare.