Punerea in executare a hotararilor penale. Contestatia la executare. Schimbarea incadrarii juridice a faptei. Inlaturarea sau modificarea pedepsei. Deciziile pronuntate in interesul legii. Inadmisibilitate.

Punerea in executare a hotararilor penale. Contestatia la executare. Schimbarea incadrarii juridice a faptei. Inlaturarea sau modificarea pedepsei. Deciziile pronuntate in interesul legii. Inadmisibilitate.

C.proc.pen., art. 461 alin. 1 lit. d, art. 4145
Decizia nr. IX(9) din 24.10. 2005 a I.C.C.J.  - Sectiile Unite, data in interesul legii
    
  Analiza comparativa a dispozitiilor  art. 12, 14 si 15 Cod penal, precum si a acelora inscrise sub art. 4145 C. proc. pen., justifica concluzia ca dezlegarea data problemelor de drept la judecata recursurilor in interesul legii de catre ICCJ - Sectiile Unite, este obligatorie pentru instantele judecatoresti pe data publicarii deciziilor in Monitorul Oficial al Romaniei - Partea I si numai in masura in care din probele retinute drept concludente in cauzele aflate pe rol, rezulta o situatie de fapt similara aceleia avuta in vedere la adoptarea lor.
Atari decizii nu au efecte asupra hotararilor judecatoresti definitive si nici nu echivaleaza cu cerinta de a fi intervenit “o lege care prevede o pedeapsa mai usoara", la care se refera textele art. 14 si 15 din Codul penal pentru a fi incidente prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultima Cod proc. penala, astfel incat instanta investita prin contestatie la executare nu poate schimba incadrarea juridica data faptei prin sentinta ramasa definitiva si nici, apoi, sa reduca pedeapsa aplicata in cauza.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 1062/R  din 1 august 2011.
                                                                            

Prin sentinta penala nr. 217 din 31 mai 2011 a Tribunalului Prahova s-a respins contestatia formulata de condamnatul detinut in Penitenciarul Ploiesti, privind executarea sentintei penale nr. 193/28 martie 2006 a Tribunalului Brasov definitiva prin decizia penala nr. 1718 / 16 mai 2008 a ICCJ, ca neintemeiata.
Recursul nu este fondat.
Analiza comparativa a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d), precum si a acelora inscrise sub art. 4145 Cod proc. penala, justifica concluzia ca, dezlegarea data problemelor de drept la judecata recursurilor in interesul legii de catre ICCJ - Sectiile Unite, este obligatorie pentru instantele judecatoresti pe data publicarii deciziilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I si numai in masura in care din probele retinute drept concludente in cauzele aflate pe rol, rezulta o situatie de fapt similara aceleia avuta in vedere la adoptarea lor.
         Atari decizii nu au efecte asupra hotararilor judecatoresti definitive si nici nu echivaleaza cu cerinta de a fi intervenit “o lege care prevede o pedeapsa mai usoara", la care se refera textele art. 14 si 15 din Codul penal pentru a fi incidente prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultima C. proc.pen., astfel incat instanta sesizata prin contestatie la executare sa poata schimba incadrarea juridica data faptei prin sentinta ramasa definitiva si apoi sa reduca pedeapsa aplicata in cauza.
Recurentul se afla in executarea pedepsei de 11 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 193/S/28 martie 2006 a Tribunalului Brasov, modificata prin decizia penala nr. 112/Ap din 12 iunie 2007, definitiva prin decizia penala nr. 1718 din 16 mai 2008 a ICCJ - Sectia penala, rezultata din contopirea pedepselor de 11 ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1, 3, 4 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sase luni inchisoare pentru fals in declaratii prevazute de art. 292 Cod penal si 2 ani inchisoare pentru fapta prevazuta de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, toate cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca, avand calitatea de administrator al unor societati comerciale cu raspundere limitata si in baza aceleasi rezolutii infractionale, in perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003, cu ocazia incheierii si executarii unui contractului comercial, acesta a indus in eroare reprezentantii partii civile, emitand 10 file cec pentru plata sumei de circa 4.000.000.000 ROL, contravaloarea marfurilor livrate, desi cunostea ca nu are provizia necesara in contul bancar.
La data de 16 aprilie 2010, in baza art. 461 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. condamnatul a formulat contestatie la executare, solicitand modificarea acesteia conform Deciziei nr. IX(9) din 24 octombrie 2005 adoptata de ICCJ - Sectiile Unite in interesul legii si publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 09 februarie 2006, considerata drept cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, iar pe fond  schimbarea incadrarii juridice a infractiunii de inselaciune prevazute de art. 215 alin. 1, 3, 4 si 5 Cod penal, in aceea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 si apoi reducerea corespunzatoare a pedepsei.
In dovedirea cazului de contestatie s-a depus in copie declaratia martorului audiat in cursul cercetarii judecatoresti si care in opinia sa, contrar dispozitiilor art. 2 Cod procedura penala s-a inlaturat ca concludenta pentru stabilirea vinovatiei in limitele emiterii instrumentelor de plata bancara dupa aducerea la cunostinta a lipsei disponibilului din cont, reprezentantilor partilor civile, ajungandu-se astfel, la o incadrarea juridica contrara deciziei de indrumare sus mentionate.
Din examinarea deciziei nr. 1718/2008 a ICCJ - Sectia penala prin care s-a confirmat legalitatea si temeinicia sentintei penale nr. 193/S din 28 martie 2006 a Tribunalului Brasov modificata prin decizia penala nr. 112 Ap din 12 iunie 2007, rezulta ca aceste imprejurari de fapt si de drept au constituit aparari si motive de apel si recurs, formulate de condamnat la judecata fondului cauzei in ciclul procesual ordinar, instantele judecatoresti respingand cererea sa privind schimbarea incadrarii juridice a activitatii infractionale din inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1, 3, 4 si 5 Cod penal in infractiunea preazuta de art. 84 din Legea nr. 59/1934, ca neintemeiata.
Pe de o parte s-a constatat ca au fost administrate suficiente probe a caror interpretare a conturat o stare de fapt neechivoca iar pe de alta ca hotararile pronuntate in cauza au fost suficient si convingator motivate.
Facandu-se trimitere la probele administrate in cauza, deci si declaratia martorului mentionat in cererea de contestatie, s-a argumentat ca incadrarea juridica data faptei este legala, deoarece acestea se coroboreaza cu unele afirmatii facute de insusi inculpat, respectiv “ca reprezentantilor partii civile nu le-a fost adusa la cunostinta lipsa proviziunii pentru filele cec emise in cadrul acestei societati comerciale, ca orice cec emis in cadrul unei societati comerciale are o functie si o finalitate care prin esenta sa tine de efectuarea unei plati de catre debitorul unei obligatii comerciale si ca o fila cec isi pastreaza rolul primordial de instrument de plata, neputand fi un simplu inscris lipsit de eficienta practica".
Prin urmare, confirmarea condamnarii de 11 ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 al. 1, 3, 4, 5 Cod penal, prin decizia nr. 1718 din 16 mai 2008, cu ocazia solutionarii recursului exercitat de inculpat, nu reprezinta o incalcare a principiului legalitatii procesului penal ori o omisiune sau refuz arbitrar pentru incadrarea activitatii infractionale in sensul dezlegarii problemelor de drept conform Deciziei nr.IX(9) din 24 octombrie 2005 adoptata de Sectiile Unite, in interesul legii si publicata in Monitorul Oficial la 09 februarie 2006, deci mai inaintea pronuntarii hotararilor atacate.
Dimpotriva respingerea caii ordinare de atac reprezinta rezultatul deliberarii asupra chestiunilor de fapt si de drept, privind existenta faptei si vinovatiei, astfel cum judecatorii ce au compus completele de judecata si-au format convingerea in raport de ansamblul probelor administrate in cauza, in conditii de oralitate, nemijlocire si contradictorialitate a cercetarii judecatoresti.
Sub acest aspect s-a apreciat, ca fiind dovedit faptul ca la momentul incheierii si executarii contractului nr. 2098/2002, in calitatea detinuta acesta a actionat cu intentia de inducere in eroare a reprezentantilor partii civile, emitand un numar de 10 file cec, cu titlu de plata a sumei de circa 4.000.000.000 ROL, contravaloarea marfii achizitionate, desi cunostea ca nu are provizia necesara in contul deschis pentru societatile administrate, acte materiale ce intrunesc continutul legal al infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 si 5 Cod penal.
Or, in atare situatie, stiut fiind ca deciziile adoptate in interesul legii produc efecte pentru viitor si in limitele dovedirii si retinerii situatiilor de fapt examinate cu ocazia solutionarii recursurilor exercitate conform art. 4142 si urm. C.proc.pen., repunerea in discutie a incadrarii juridice a faptelor asupra carora instantele judecatoresti s-au pronuntat printr-o hotarare penala definitiva, excede dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) C.proc.pen.
Dezlegarea problemelor de drept de catre ICCJ - Sectiile Unite in conditiile art. 4145 C.proc.pen., nu este identica cu cerinta de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara in sensul art. 14 si 15 Cod penal si ca atare nu poate fi invocata pentru schimbarea incadrarii juridice data faptei si apoi reducerea pedepsei aplicate in cauza, chiar daca asupra acestora instanta suprema de control judiciar a dispus in cursul procesului penal.
Concluzionand, sentinta primei instante este justa si conforma dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. deoarece imprejurarea de fapt invocata ca temei pentru modificarea condamnarii nu intruneste conditiile cumulativ cerute de lege pentru a fi primita drept cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, incident ivit in cursul executarii acesteia.