Sentinta pronuntata de instanta de fond intr-o plangere formulata impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata. Calea de atac impotriva sentintei

Sentinta pronuntata de instanta de fond intr-o plangere formulata impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata.
Calea de atac impotriva sentintei Avand in vedere normele procesuale speciale privind judecarea cailor de atac, precum si dispozitiile legale generale referitoare la caracterul definitiv al hotararii pronuntate de instanta de fond in solutionarea plangerii formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, recurs declarat impotriva unei astfel de hotarari este inadmisibil.
Prin urmare, in raport de normele procesuale relative la judecarea cailor de atac, precum si in raport de dispozitiile legale referitoare la caracterul definitiv al hotararii pronuntate de instanta de fond, sentinta data de instanta de fond in solutionarea plangerii formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata este definitiva, nefiind supusa vreunei cai de atac.

                                                                        Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si
  pentru cauze cu minori si de familie
                                                    Decizia penala nr.846/R din 09 iunie 2011

Prin sentinta penala nr.551 din 30.03.2011 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art.2781 Cod procedura penala, a fost respinsa ca nefondata plangerea formulata de petentul CN impotriva rezolutiei nr.6737/P/2009 din 29.11.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria P si a rezolutiei nr.2703/II/2/2010 din 14.01.2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria P, in contradictoriu cu intimatul CV.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria P a retinut ca petentul CN a formulat plangere impotriva rezolutiei nr.6737P/2009 din 29.11.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria P si a rezolutiei nr.2703/II/2010 din 14.01.2011 a Prim Procurorului Parchetului de langa Judecatoria P, in contradictoriu cu intimatul CV, criticandu-le ca fiind netemeinice si nelegale, si aratand ca in mod gresit organele de urmarire penala au dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimat sub aspectul comiterii infractiunilor prev. de art.220 alin.1, 2 Cod penal, precizand ca din probele dosarului reiese faptul ca intimatul a comis infractiunea pentru care s-a facut plangere impotriva sa si se impune ca plangerea sa fie admisa, rezolutiile atacate sa fie desfiintate, iar cauza sa fie trimisa parchetului in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Instanta de fond a mai retinut ca in data de 16.07.2009 petentul a formulat plangere prin care sesiza faptul ca intimatul, proprietarul terenului invecinat, i-a ocupat o portiune de teren, tulburandu-i posesia prin construirea unui gard pe toata lungimea terenului invecinat in interiorul proprietatii sale.
Din actele premergatoare efectuate a rezultat faptul ca, intre proprietatile partilor in litigiu, imprejmuirea este compusa dintr-un gard de lemn cu stalpi metalici in portiunea dinspre strada pana la coltul garajului intimatului si in jurul casei, gardul este amenajat cu stalpi si sarma metalica, terminandu-se pana in gradina cu placi din beton.
Pe latura din spatele gradinii, proprietatea petentului nu este imprejmuita cu gard, acesta afirmand ca intimatul i-a ocupat circa 100 mp fara drept, insa nu a indicat semne ale vechiului hotar. La data de 19.10.2009 a fost inceputa urmarirea fata de intimatul CV.
Prin referatul nr.6737/P/2009, organul de cercetare penala a propus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului CV, deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii obiective.
Prin rezolutia nr.6737/P/2009 din 29.11.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria P s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului CV, iar prin rezolutia nr.2703/II/2/2010 din 14.01.2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria P s-a respins plangerea petentului impotriva solutiei procurorului. Instanta a constatat ca hotarul dintre proprietati s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca, respectiv sentinta civila nr.9403/21.09.2005 pronuntata de Judecatoria P.
Potrivit expertizei specialitate topo ing. PI, hotarul dintre cele doua proprietati respecta, in mare parte, forma si dimensiunile stabilite prin sentinta civila nr.9403/21.09.2005 pronuntata de Judecatoria P, existand diferente foarte mici in favoarea petentului.
Instanta de fond a mai retinut ca respectarea de catre parti a servitutilor legale poate face obiectul unui litigiu civil, neexistand nici macar indicii de savarsire a infractiunii prev. de art.220 alin.1, 2 C.pen.
Impotriva aceste sentinte a declarat recurs petentul CN, aratand ca motivele le va depune printr-un memoriu separat.
Desi s-a prezentat in instanta de recurs, petentul recurent nu a depus la dosar motivele de recurs si a aratat ca lasa la aprecierea instantei masura ce se va dispune.
Curtea, verificand hotararea recurata cu prioritate sub aspectul legalitatii exercitarii caii de atac, dar si din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., a constatat ca recursul declarat este inadmisibil pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a retinut ca, potrivit art.2781 alin.10 Cod procedura penala, asa cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, Hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin.8 este definitiva.
Prin urmare, in raport de normele procesuale relative la judecarea cailor de atac, precum si in raport de dispozitiile legale referitoare la caracterul definitiv al hotararii pronuntate de instanta de fond, sentinta data de instanta de fond in solutionarea plangerii formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata este definitiva, nefiind supusa vreunei cai de atac.
Fata de aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedura penala, recursul declarat de petentul CN a fost respins ca inadmisibil, retinandu-se ca petentul a exercitat o cale de atac in afara conditiilor stabilite de lege.
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, recurentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.