Aplicarea dispozitiilor art. 138 lit. d si e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Necontestarea creantelor in conditiile art. 73 si 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei duce la retinerea pasivului debitoarei , rezulta...

Lichidatorul judiciar al debitorului SC E. SRL a formulat cerere de antrenare a raspunderii personale a fostilor administratori ai societatii debitoare, P. E., P. M. si P. P., pentru intregul pasiv al societatii debitoare, in suma de 1.262.307,66 lei, ramas neacoperit in procedura insolventei.
Lichidatorul judiciar a aratat ca a notificat administratorii societatii debitoare sa-i puna la dispozitie documentele contabile ale acesteia. Ulterior formularii si comunicarii acestei cereri, a primit de la unul dintre administratorii debitorului balanta de verificare aferenta lunii noiembrie 2009 si situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, dar nu i s-a prezentat analiticul contului clienti de incasat si bunuri mobile, conform documentelor de evidenta contabila, nefiind depusa lista de inventariere a acestora.
Din cererea de admitere a creantei formulata de creditorul S. V., rezulta ca acesta a imprumutat suma de 2.800 euro debitorului, care a garantat suma imprumutata cu ordin de plata si cu utilaje linie termopane.
De asemenea, din balanta de verificare la 31 noiembrie 2009 si din situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la 30 iunie 2009, rezulta ca societatea debitoare detinea bunuri, dar si clienti de incasat si furnizori.
Cu toate ca au fost comunicate somatii catre fostii administratori statutari ai debitorului, in vederea predarii bunurilor din averea debitorului inregistrate in contabilitate, nici pana la aceasta data bunurile nu au fost predate, ele neputandu-se identifica, in vederea inventarierii, evaluarii si valorificarii lor.
Lichidatorul judiciar a aratat ca, in aceasta situatie se impune antrenarea raspunderii paratilor, in temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit.d si e din Legea nr.85/2006 si obligarea lor la plata pasivului, in suma totala de 1.262.307,66 lei, stabilit conform declaratiilor de creanta depuse de creditori.
Paratii nu au formulat intampinare si nu au administrat nici o proba de natura sa combata sustinerile lichidatorului judiciar.
Prin sentinta nr. 451 din 13 aprilie 2011, Tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar, a dispus atragerea raspunderii solidare a fostilor administratori statutari ai debitorului pentru intregul pasiv al societatii debitoare, in suma de 1.262.307,66 lei, in temeiul art.38 alin. 1 lit.d si e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Instanta de fond a retinut ca paratii P. E., P. M. si P. P., in calitate de administratori ai societatii falite, nu au raspuns in niciun fel notificarilor transmise si nu au predat lichidatorului judiciar bunurile inregistrate in contabilitate, in vederea identificarii, inventarierii, evaluarii si valorificarii acestora. In lipsa acestor bunuri, judecatorul-sindic a apreciat ca, intr-adevar, acestea au fost scoase din patrimoniul debitorului si au fost ascunse de fostii administratori.
De asemenea, s-a constatat ca cei trei administratori nu au refacut evidenta contabila la zi si nu au predat lichidatorului judiciar situatia analitica a conturilor clienti si furnizori si lista de inventariere cu activele societatii debitoare, netinand contabilitatea in conformitate cu legea.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul P. E.,  criticand-o  pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
A sustinut recurentul faptul ca sentinta este criticabila, avand in vedere cuantumul exagerat de mare al pasivului societatii, cuantum pe care l-a apreciat ca fiind nereal.
Astfel, a precizat ca pe rolul Tribunalului s-a aflat dosarul avand ca obiect anulare act administrativ, dosar ce a fost solutionat, fiind admisa actiunea promovata de parat, dispunandu-se anularea raportului de inspectie fiscala din data de 22.10.2008, a deciziei de impunere nr. 718/23.10.2008 si a deciziei nr. 82/9.01.2009 a DGFP  B.
Fata de aceasta situatie, recurentul a apreciat ca sumele constatate de catre lichidator nu sunt reale, mai ales in ceea ce priveste suma de 342.470,00 lei, suma pe care atat lichidatorul, cat si instanta au considerat ca o datoreaza A. F. P. R.
Avand in vedere ca raportul de inspectie fiscala, cat si celelalte decizii au fost anulate, sentinta fiind definitiva si irevocabila, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar.
Curtea a retinut ca, pe de o parte, afirmatiile recurentului sunt lipsite de suport probator, la dosar nefiind depuse hotararile judecatoresti la care se refera, iar, pe de alta parte, judecatorul-sindic, la instituirea raspunderii paratilor, a retinut cuantumurile creantelor astfel cum sunt inscrise in tabelul definitiv consolidat al creantelor impotriva averii debitoarei SC E. SRL.
Or, pe calea prezentei cereri de recurs nu poate fi modificat tabelul definitiv al creantelor, partile interesate avand posibilitatea de a contesta creantele numai in conditiile art. 73 si 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, iar in speta nu este facuta o atare dovada, a desfiintarii totale sau partiale a unora dintre creante.
Totodata, simpla aparare a recurentului din concluziile scrise, in sensul ca evidenta contabila a fost refacuta la zi, nu a fost retinuta de instanta de recurs.
Sub acest aspect, potrivit dispozitiilor art. 1169 cod civil, cel care face o sustinere in fata instantei trebuie sa si-o dovedeasca; or, recurentul nu a administrat nici un fel de probe care sa ii sustina apararea si nu a comunicat lichidatorului judiciar toate actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici bunurile inregistrate in contabilitate.
           Criticile recurentului in sens contrar, privind lipsa faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006, au fost inlaturate, deoarece in sentinta recurata sunt retinute atat faptele ilicite savarsite de parat, cat si imprejurarile care duc la raportul de cauzalitate dintre fapte si starea de insolventa a debitoarei.
In consecinta, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.