Conditii de exercitiu ale actiunii civile.Grupe de munca.Inadmisibilitatea actiunii.

                                                                                

Conditii de exercitiu ale actiunii civile.Grupe de munca.Inadmisibilitatea  actiunii.

                                                      -  art.1 alin.3 din Legea nr.226/2006
                                                                          -  HG nr. 261/2001 si HG nr.1025/2003
                                                      -  art.169 Codul Muncii

                      Dezlegarea data de instanta actiunii precizate a reclamantilor a fost in sensul obligarii paratelor “sa recunoasca reclamantilor conditiile de munca deosebite/speciale" in care acestia si-au desfasurat activitatea incepand cu anul 2001 si in continuare, inclusiv pentru viitor, dezlegare pronuntata impotriva legii si cu nerespectarea actelor normative in vigoare, cata vreme cele doua societati parate si locurile de munca din cadrul acestora nu figureaza in Anexele 1 si 2 din Legea nr.226/2006, ele nu au parcurs procedura si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite/speciale si nu au obtinut avizul legal si obligatoriu in acest sens.
          (decizia nr. 8 din 12 ianuarie 2011 a Sectiei conflicte de munca si asigurari sociale a Curtii de Apel Ploiesti)

           Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamantii au solicitat in contradictoriu cu paratele Compania Nationala de Cai Ferate "CFR" SA- Regionala CFR Bucuresti si SC Intretinere Mecanizata a Caii Ferate SA-Sectia IMC Bucuresti, obligarea acestora sa le recunoasca conditiile de munca speciale, respectiv deosebite, sa obtina avizele necesare si sa le completeze carnetele de munca cu aceasta mentiune pentru fiecare reclamant in parte, potrivit perioadelor precizate in anexa la actiune (parata 1 de la 01.04.2001 la 02.11.2004, iar parata 2 de la 02.11.2004 la zi, urmand ca parata 2 sa rectifice contractele individuale de munca referitoare la conditii de munca, cu precizarea "conditii speciale" respectiv "conditii deosebite" in loc de "conditii normale" cum este mentionat in prezent.
           In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt angajati in sistemul cailor ferate, in functia de mecanic masini grele de cale, sef echipa intretinere cale meserias intretinere cale, lacatus mecanic, initial desfasurandu-si activitatea in cadrul Sectiei Intretinere Mecanizata a Caii din cadrul Regionalei CF Bucuresti, iar ulterior, urmare reorganizarii succesive de la Calea Ferata, au fost preluati prin reorganizare potrivit HG 591/1998 de catre CN.CF"CFR" SA-Regionala CF Bucuresti incepand cu data de 01.10.1998, iar apoi in baza art.169 din Codul muncii au fost preluati la 02.11.2004 de catre CN.CF"CFR" SA-SC IMCF SA-SIMC Bucuresti.
           Au mai aratat reclamantii ca pana la data de 01.04.2001 cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000 au fost beneficiari ai grupelor I si II de munca in procent de 100% potrivit mentiunilor din carnetele de munca, conform Ordinului 125/1990 raportat la Ordinul 50/1990 anexa nr.1 pozitia 123 si au beneficiat si beneficiaza si in continuare de:sporuri la salariu, inclusiv spor pentru conditii grele de munca feroviara de 15%, spor pentru conditii vatamatoare de 10% si spor pentru conditii periculoase de 15%, activitatea pe care o desfasoara avand legatura directa cu siguranta circulatiei si fiind examinati periodic din punct de vedere medical si psihologic, conform Ordinului 447/2003 si de concedii de odihna suplimentare.
           Cu toate acestea, cele doua parate (parata 1- Regionala CF Bucuresti si parata 2-SC SIMC SA), in calitate de angajatori nu au depus diligentele necesare pentru a obtine avizele necesare in vederea incadrarii reclamantilor in conditii speciale si deosebite de munca, ce au inlocuit grupele de munca prin Legea nr.19/2000, fiind prejudiciati in dreptul lor de a li se recunoaste aceste conditii de munca, cu toate ca HG nr.1025/2003 stipuleaza ca incadrarea se face cu conditia ca locurile de munca sa fi fost incadrate in grupe de munca anterior datei de 01.04.2001, daca aceste conditii nu s-au normalizat sau nu s-au schimbat, cum este cazul in speta.
           In drept, s-au invocat dispozitiile Codului muncii, ale Legii nr.168/1999, ale Legii nr.19/2000, ale HG nr.1025/2003, ale Legii nr.226/2006, ale HG nr.246/2007, ale Ordinului nr.447/2003 si Instructiei 201, precum si ale Contractului colectiv de munca si s-au depus in copie: cartile de identitate, contractele individuale de munca, fisa postului si extras din Contractul colectiv de munca, precum si un tabel nominal cu perioadele si conditiile de munca pentru fiecare reclamant, defalcat la fiecare angajator.
           La termenele de judecata din 17.03.2010 si respectiv 31.03.2010 s-au depus precizari ale actiunii introductive in sensul ca reclamantii solicita recunoasterea, acordarea si mentionarea in carnetele de munca a conditiilor speciale, respectiv deosebite de parata Intretinere Mecanizata a Caii Ferate SA-Sectia IMC Bucuresti pentru perioada de la 02.11.2004 la zi si pe viitor, pana la incetarea activitatii.
                    Parata CNCF"CFR"SA-Regionala Bucuresti a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata intrucat conform art.6 din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si a II-a de munca se face de catre conducerea unitatilor cu sindicatele din unitati, tinandu-se seama de conditiile de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective, cu indeplinirea anumitor conditii si anume: avizele date de Ministerul Sanatatii, Comisia Nationala pentru Protectia Muncii.
           Si parata SC Intretinere Mecanizata a Caii Ferate SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii invocand pe cale de exceptie, inadmisibilitatea acesteia in ceea ce priveste primul capat de cerere, avand in vedere ca prestarea activitatii unui salariat in conditii speciale de munca nu poate fi constatata printr-o hotarare judecatoreasca, incadrarea locurilor de munca in conditii speciale facandu-se potrivit unei metodologii specifice prevazuta de HG nr.1025/28.03.2003. Aceeasi exceptie a fost ridicata si pentru al doilea capat de cerere, cu observatia ca legea nu retroactiveaza pentru a se acorda avizul de incadrare in conditii speciale pentru o perioada anterioara cu 10 ani, iar pentru obtinerea avizului de conditii deosebite nu mai exista nicio baza legala in prezent, singurul act normativ in vigoare care il reglementeaza fiind HG 246/2007 ce se refera la reinnoirea avizelor pentru cele deja acordate si nicidecum la obtinerea altora noi, aceleasi concluzii mentinandu-se si pentru al treilea capat de cerere.
           Pe fond s-a solicitat respingerea cererii, intrucat programul normal de lucru al reclamantilor nu se desfasoara in intregime pe un santier deschis unde se pot inregistra eventuali factori de risc, ci salariatii presteaza munca si in atelierele de reparatii, de aceea activitatea nu a fost nominalizata ca fiind incadrabila in conditii de munca speciale in anexele nr. 1 si 2 din Legea nr.226/2006.
           Un alt criteriu neindeplinit este cel al lipsei vreunui efect nociv asupra capacitatii de munca si starii de sanatate a reclamantilor datorate in exclusivitate unor cauze profesionale si inregistrate pe perioada ultimilor 15 ani, iar imprejurarea ca salariatii beneficiaza de concedii de odihna suplimentare si de sporuri la salarii este justificata de clauzele contractului colectiv de munca.
           S-a depus in copie o raportare a morbiditatii profesionale de la Serviciile de medicina muncii
           Reclamantii au raspuns la intampinari reiterand sustinerile din cererea de chemare in judecata si aratand ca ambele parate nu au explicat de ce nu au intreprins demersurile legale prevazute in HG 1025/2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locurile de munca in aceste conditii, desi aveau obligatia sa o faca, atelierul de instalatii nu este dotat cu instalatie de aer conditionat si subzista atat factorii de risc cat si efectele asupra capacitatii  de munca si starii de sanatate, iar aprecierea indeplinirii acestor conditii nu revenea paratelor, ci organelor abilitate.
           In cauza, la solicitarea partilor, au fost administrate probe cu : inscrisuri, interogatorii si expertiza in specialitatea protectia muncii.
          Dupa administrarea probatoriilor prin sentinta, tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata SC Intretinere Mecanizata a Caii Ferate SA, s-a admis actiunea in sensul ca au fost obligate paratele sa recunoasca reclamantilor conditiile de munca in care isi desfasoara activitatea conform raportului de expertiza si a tabelului nominal cu perioadele si conditiile de munca pentru fiecare reclamant in parte. 
          Totodata, au fost obligate paratele la 4200 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti.
          Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut  ca reclamantii sunt incadrati in sistemul cailor ferate, desfasurandu-si activitatea in cadrul Sectiei Intretinere Mecanizata a Caii din cadrul Regionalei CF Bucuresti, iar ulterior, urmare reorganizarii succesive de la Calea Ferata au fost preluati prin reorganizare potrivit HG 591/1998 de catre CN.CF"CFR" SA-Regionala CF Bucuresti incepand cu data de 01.10.1998, iar apoi in baza art.169 din Codul muncii au fost preluati la 02.11.2004 de catre CN.CF"CFR" SA-SC IMCF SA - SIMC Bucuresti.
          Pana la data de 01.04.2001 cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000 reclamantii au fost beneficiari ai grupei I de munca in procent de 100% potrivit mentiunilor din carnetele de munca, conform Ordinului 125/1990 raportat la Ordinul 50/1990 anexa nr.1 pozitia 123, respectiv grupa a II a si au beneficiat si beneficiaza si in continuare de sporuri la salariu, inclusiv spor pentru conditii grele de munca feroviara de 15%, spor pentru conditii vatamatoare de 10% si spor pentru conditii periculoase de 15%, asa cum rezulta din contractele individuale de munca ale acestora.
          Activitatea pe care o desfasoara reclamantii are legatura directa cu siguranta circulatiei si sunt examinati periodic din punct de vedere medical si psihologic, conform Ordinului 447/2003, beneficiind si de concedii de odihna suplimentare, aceasta concluzie fiind retinuta de instanta pe baza inscrisurilor medicale depuse la dosar de catre reclamanti, a raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza, precum si a raspunsului la interogatoriu dat de CN.CF"CFR" SA-Regionala CF Bucuresti, care la intrebarea nr.4 a raspuns in sensul ca functiile reclamantilor concura la siguranta circulatiei pe calea ferata.
          Instanta de fond a mai retinut si faptul ca lucrul desfasurat de reclamanti este in aceleasi conditii de munca si cu aceeasi factori de risc pentru care au beneficiat de grupa I si a II a de munca in conformitate cu Ordinul nr.125/1990 si Ordinul nr. 50/1990, pana la 01.04.2001, cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000, care prin art.198 a abrogat Ordinul 50/1990.
          De asemenea, a mai retinut instanta de fond ca din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca si in prezent si pe toata perioada anterioara incepand cu anul 2001 la locurile de munca ale reclamantilor exista conditii grele, cu situatii generatoare de riscuri de accidentare si de imbolnavire profesionala, cu noxe chimice in atelierele in care acestia activeaza, respectiv substante ca: toluen, xilen, monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice, cu un nivel de zgomot si presiune acustica care depasesc, constant, nivelul de zgomot admisibil, potrivit masuratorilor efectuate la locul de munca, timpul de lucru efectiv in aceste conditii fiind de peste 80% din timpul total de lucru si devenind si 100% in cazul anumitor reclamanti.
          Totodata, s-a mai retinut de instanta de fond ca HG nr.1025/2003 defineste locurile de munca in conditii speciale ca fiind acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca si a conditiilor de realizare a acesteia, conduc in timp la reducerea prematura a capacitatii de munca, imbolnaviri profesionale si la comportamente riscante in activitate cu urmari grave asupra securitatii si sanatatii angajatilor.
          Aceeasi hotarare de guvern mentioneaza la art.1 faptul ca persoanele incadrate in locuri de munca in conditii speciale sunt angajatii care isi desfasoara activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai in locurile de munca definite la lit. a si ca expertizarea tehnica a locurilor de munca in vederea incadrarii acestora in conditii speciale reprezinta identificarea factorilor de risc existenti la locul de munca, care nu pot fi inlaturati, iar expertiza medicala in vederea incadrarii locurilor de munca in conditii speciale reprezinta procesul de evaluare, in baza datelor medicale, a efectelor riscurilor care nu pot fi inlaturate, asupra capacitatii de munca si starii de sanatate a angajatilor.
          Art.2 prevede printre criterii:incadrarea in grupa I anterior datei de 01.04.2001, existenta unor factori de risc la locurile de munca, efecte asupra sanatatii si securitatii, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacitatii de munca si starii de sanatate, evaluate pe baza datelor medicale inregistrate la nivelul cabinetelor medicale de intreprindere, criterii care sunt indeplinite in cauza, asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica.
          In sarcina angajatorului era nominalizarea acestor locuri de munca, iar locurile de munca ale reclamantilor sunt prevazute in Anexa I, pct.7 din HG 1025/2003 si sesizarea ITM pentru verificarea indeplinirii acestor conditii, ori niciuna dintre parate nu a facut dovada indeplinirii acestor obligatii, invocand faptul ca nu au considerat ca erau indeplinite criteriile legale pentru acordarea  grupelor de munca reclamantilor, insa asa cum s-a aratat activitatile desfasurate de acestia erau prevazute in Anexa I, pct.7, iar examinarea indeplinirii conditiilor revenea organelor abilitate de lege si nu angajatorului.
          Mai mult, parata SC SIMC SA a invocat exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii, aratand ca instanta nu ar putea pronunta in acest caz o hotarare judecatoreasca care sa le fie opozabila, fiind numai de competenta Comisiei pentru acordarea avizelor de incadrare in conditii speciale din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a se pronunta cu privire la constatarea indeplinirii criteriilor pentru incadrarea in grupe de munca.
          Instanta de fond a respins aceasta exceptie intrucat admiterea acesteia ar echivala cu o restrictionare a accesului la justitie al reclamantilor, consfintit de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cu o nerespectare a principiului de drept potrivit caruia nimeni nu-si poate invoca propria turpitudine.
          Mai mult, chiar HG 1025/2003 a prevazut un caz de reconstituire prin hotarare judecatoreasca a perioadei lucrate in conditii speciale in cazul distrugerii arhivelor, in art.11, de unde se desprinde concluzia ca instanta poate constata ea insasi indeplinirea acestor conditii speciale.
          Legea nr.226/2006 prevede la art.1 alin.3 ca in situatiile in care potrivit legii, unitatile din anexa 2 isi schimba denumirea, sediul ori se reorganizeaza, chiar prin preluarea totala a patrimoniului de catre  o alta unitate, locurile de munca in care pana la data modificarilor s-au desfasurat activitatile din anexa 1 raman in continuare incadrate in conditii speciale de munca, daca respectivele conditii speciale de munca se regasesc la noua societate.
          Si art.169 din Codul muncii garanteaza protectia drepturilor salariatilor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, drepturile si obligatiile cedentului fiind transferate integral cesionarului, acest articol fiind o transpunere in legislatia nationala a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
          Coroborand probele administrate in cauza cu prevederile legale mentionate, instanta de fond a apreciat ca actiunea reclamantilor este intemeiata si a admis-o, dupa cum s-a aratat mai sus.
          Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata S.C. Intretinere Mecanizata a Caii ferate S.A.-Sectia I.M.C. Bucuresti, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
          Invocand cazul de recurs prevazut de art.304 pct.9 cod pr.civ. recurenta-parata a sustinut ca sentinta primei instante a fost pronuntata cu gresita aplicare a legii si a reluat in esenta sustinerile din apararile formulate la instanta de fond.
          Recurenta-parata a criticat dezlegarea gresita a exceptiei inadmisibilitatii actiunii in ceea ce priveste primul si al doilea capat de cerere din actiunea reclamantilor sustinand ca prestarea activitatii unui salariat in conditii speciale de munca nu poate fi constatata printr-o hotarare judecatoreasca; ca incadrarea locurilor de munca in conditii speciale s-a facut potrivit unei metodologii specifice prevazute de HG nr.1025/28.03.2003 iar referitor la al doilea capat de cerere, legea nu retroactiveaza pentru a se acorda actualmente avizul de incadrare in conditii speciale pentru o perioada anterioara cu10 ani;  pentru obtinerea avizului de conditii deosebite nu mai exista nici o baza legala in prezent, singurul act normativ in vigoare care il reglementeaza fiind HG 246/2007 insa acesta ce se refera doar la reinnoirea avizelor pentru cele deja acordate si nicidecum la obtinerea altora noi.
          In subsidiar pe fondul cauzei, recurenta-parata a criticat sentinta instantei de fond care a retinut in mod eronat ca activitatea reclamantilor are legatura directa cu siguranta circulatiei si sunt examinati periodic din punct de vedere medical si psihologic conform Ordinului 447/2003, desi pentru functiile de meserias intretinere cale, motorist si lacatus mecanic nici nu efectueaza examinarea medicala si psihologica in baza acestui Ordin, nefiind deci functii care concura la siguranta circulatiei.
          Aceeasi eroare de interpretare a legii s-a produs si in mentionarea de catre instanta de fond ca locurile de munca ale reclamantilor ar fi prevazute in Anexa I pct.7 din HG nr.1025/2003 care contine in realitate numai lista locurilor de munca in care se desfasoara activitati ce pot fi incadrate in conditii speciale, iar la pct.7 se indica "activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei care indeplineste functia de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor" fara ca vreuna din functiile detinute de intimatii-reclamanti sa fie enumerata, in conditiile in care activitatea societatii este preponderent de constructie, intretinere si reparare mecanizata a caii ferate, asadar motivarea instantei este lipsita de temei legal.
          In plus, pentru a beneficia de incadrarea vreunei activitati in conditii speciale de munca era necesar ca S.C. Intretinere Mecanizata a Caii Ferate S.A., sa figureze in Anexa nr.2 din Legea nr.226/2006 ca unitate care a obtinut avizul pentru indeplinirea procedurilor si criteriilor de incadrare, recurenta neregasindu-se printre unitatile nominalizate in acest sens.
                    De asemenea, nominalizarea de catre legiuitor a unei activitati care se incadreaza in conditii speciale nu echivaleaza cu acordarea obligatorie a conditiilor speciale de munca, ci trebuie identificate criteriile cumulative privind: incadrarea anterior datei de 1 aprilie 2001 in grupa I de munca a locurilor de munca, programul normal de lucru pe parcursul intregului an sa se fi desfasurat numai in locuri de munca in conditii speciale; la locurile de munca in conditii speciale sa existe factori de risc care nu pot fi inlaturati, in conditiile in care s-au luat masurile tehnice si organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora; sa existe efecte asupra persoanelor din punctul de vedere al sanatatii si securitatii in munca, datorate in exclusivitate unor cauze profesionale si inregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; cabinetele medicale de intreprindere, structurile medicale de medicina muncii sau comisiile de expertizare a capacitatii de munca a angajatilor, sa inregistreze anumite efecte asupra capacitatii de munca si starii de sanatate pe perioada ultimilor 15 ani.
          Or, din actele depuse la dosar rezulta in mod clar ca o parte din aceste criterii nu sunt indeplinite pentru a realiza o corecta incadrare a locului de munca respectiv in conditii speciale de munca deoarece programul normal de lucru (cca. 160 ore/luna) conform art.2(l) lit.b din HG nr.1025/2003 nu se desfasoara in intregime pe un santier deschis pentru lucrari unde se pot inregistra eventuali factori de risc, salariatii presteaza munca si in atelierele de reparatii unde nu se inregistreaza efort fizic sau psihic ridicat, temperaturi foarte ridicate sau foarte scazute (atelierele fiind dotate cu surse de incalzire si fiind ventilate natural), mediu umed, viituri de apa, pulberi nocive sau noxe, zgomote si trepidatii peste limitele normale, curenti de inalta frecventa.
          Conditiile de munca efective nu au determinat vreun efect asupra capacitatii de munca si starii de sanatate datorate in exclusivitate unor cauze profesionale si inregistrate pe perioada ultimilor 15 ani de activitate a reclamantilor deoarece el se materializeaza prin bolile profesionale, care asa cum rezulta din rapoartele medicului de medicina muncii existente la dosar, nu s-au inregistrat la nivelul societatii.
          O alta critica vizeaza incadrarea gresita de catre instanta in baza raportului de expertiza (la care recurenta a formulat obiectiuni) a functiilor de lacatus mecanic intretinere reparatii ocupata de intimatul-reclamant G. V.si de motorist a intimatului-reclamant B. N. in conditii speciale de munca, intrucat primul se incadreaza conform pozitiei 210 Anexa nr.2 in grupa a II a de munca-conditii deosebite in prezent, iar al doilea nu se regaseste ca functie in nicio anexa la Ordinul nr.50/1990.
          Un ultim motiv de recurs il reprezinta aplicarea gresita de catre instanta de fond a dispozitiilor art.1 alin.3 din Legea nr.226/2006 si art.169 Codul Muncii.
          Astfel, instanta de fond nu a retinut ca intimatii-reclamanti nu au beneficiat de conditii speciale de munca la angajatorul anterior, respectiv CNCF "CFR" S.A.-Regionala CF Bucuresti la momentul preluarii.Recurenta a fost infiintata ca filiala a CNCF "CFR" S.A., dar aceasta companie si implicit S.C Intretinere Mecanizata a Caii Ferate S.A., nu au figurat niciodata in Anexa nr.2 din Legea nr.226/2006 si nu au beneficiat de incadrarea niciunei activitati in conditii speciale de munca, pentru ca locurile de munca respective sa fie incadrate in aceste conditii asa cum a retinut eronat instanta de fond.
          Pentru aceste considerente, recurenta-parata a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si in principal respingerea acesteia ca inadmisibila iar in subsidiar, pe fond respingerea acesteia ca neintemeiata.
          Intimatii-reclamanti au formulat si depus concluzii scrise(filele 35-36) prin care au solicitat respingerea recursului si mentinerea ca fiind legala si temeinica a sentintei recurate.
          Curtea, verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate de recurenta-parata, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 Cod procedura civila a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
          Actiunea precizata a reclamantilor prin care au solicitat in primele doua capete de cerere ca instanta de judecata sa dispuna obligarea paratilor chemati in judecata sa le recunoasca conditiile de munca speciale, respectiv deosebite si sa obtina avizele necesare prin declansarea procedurii de incadrare a locurilor de munca in conditii speciale are natura juridica  a unei obligatii de a face, inteleasa ca fiind indatorirea debitorului unui raport juridic de a savarsi anumite fapte, actiuni, lucrari, servicii in folosul creditorului sau.
          Cei 14 reclamanti care au investit instanta, au fost si sunt salariati in sistemul cailor ferate, angajatori fiind paratele chemate in judecata, iar locul actual de munca al acestora este Sectia I.M.C. Bucuresti, acestia ocupand posturile de mecanici masini grele de cale, meseriasi intretinere cale, lacatus mecanic astfel cum rezulta din copiile contractelor individuale de munca si ale carnetelor de munca depuse la instanta de fond.
Din aceleasi inscrisuri mai rezulta ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000, activitatea reclamantilor nu a fost incadrata in conditii speciale de munca-care au inlocuit fostele grupe de munca I si II din Ordinul 50/1990-deoarece angajatorul nu a intreprins demersurile legale prevazute de HG 1025/2003 si nu a obtinut avizele necesare de la Inspectoratul Teritorial de Munca, desi locurile de munca si activitatea efectiv desfasurata anterior si ulterior datei de 1 aprilie 2001 a fost aceeasi, ceea ce a determinat sesizarea instantei de judecata cu actiunea formulata in termenii sus-aratati.
            Exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocate ca mijloc de aparare la instanta de fond de parata S.C. Intretinere Mecanizata a Caii Ferate S.A Bucuresti a fost respinsa de instanta de fond cu motivarea ca a refuza dreptul reclamantilor de a analiza cererea de chemare in judecata echivaleaza cu restrictionarea nejustificata a dreptului de acces la justitie consfintit de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor  Omului, pe de o parte iar pe de alta, ar presupune si incalcarea principiului de drept potrivit cu care "nimeni nu si poate invoca propria turpitudine".
             Dezlegarea data cu aceasta motivare exceptiei inadmisibilitatii este gresita.
             Dispozitiile art. 109 din Codul de procedura civila prevad ca oricine pretinde un drept impotriva altei persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente.
              Intre conditiile de exercitiu ale actiunii civile se numara si aceea privind dreptul subiectiv constand in prerogativa recunoscuta de lege persoanei subiect activ al raportului juridic de a pretinde subiectului pasiv sa savarseasca o anumita actiune ori sa se abtina de la savarsirea acesteia, lipsa sa constituind un fine de neprimire al actiunii in sensul ca reclamantul nu are dreptul de a sesiza instanta de judecata.
              In acesti termeni, inadmisibilitatea capetelor de cerere referitoare la obligarea paratilor sa recunoasca conditiile de munca speciale, respectiv deosebite si sa obtina avizele necesare prin declansarea procedurii de incadrare a locurilor de munca in conditii speciale trebuia analizata cu prioritate si primita de prima instanta, pentru considerentele care succed:
               Incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite in sensul art.19 din Legea nr.19/2000 respectiv in conditii speciale, conform art.20(2) din aceeasi lege s-a facut incepand cu data de 1 aprilie 2001 prin lege in virtutea competentei constitutionale stabilite in favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie, iar metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor si locurilor de munca in conditii deosebite si speciale este prevazuta prin acte  normative emise de puterea executiva in aplicarea legii, conform art.107 din Constitutia Romaniei si art.19(2-4) art.20(3) din Legea pensiilor nr.19/2000.
               Astfel, prin HG nr. 261/2001 si apoi HG nr.1025/2003 s-au reglementat criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, respectiv speciale.
                Ambele acte normative impun parcurgerea cronologica a mai multor etape de verificari, depunerea unor documente si elaborarea unor avize de catre organele special si expres constituite in scopul indeplinirii acestei proceduri.
                Ignorand art.3(3) din HG nr.1025/2003 potrivit cu care" in cazul in care angajatorul nu declanseaza procedura de incadrare a locurilor de munca in conditii speciale, sindicatele reprezentative sau dupa caz reprezentantii angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca ori responsabilul cu protectia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin.1 lit.c" instanta de fond a substituit intreaga metodologie prevazuta prin actul normativ in competenta altor organe prin hotararea pronuntata, solutionand actiunea in fondul sau cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, facand astfel incident cazul de casare prev.de art.304, pct.4 cod pr.civ.
                Sub un prim aspect, Curtea constata ca actele normative citate in cele ce preced stabilesc clar precis si fara echivoc atat procedura de urmat pentru obtinerea avizului de indeplinire a criteriilor de incadrare in conditii deosebite/speciale in scopul inscrierii locurilor de munca respective  in Anexa 2 a Legii nr.226/2006 cat si dreptul si mijlocul de contestare a refuzului nejustificat al angajatorului de a parcurge aceasta procedura, astfel ca nu exista nicio incalcare a dreptului de acces in componentele sale stabilite de jurisprudenta dezvoltata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului  in interpretarea  art.6 din Conventie.
                Sindicatul reprezentativ ca reprezentant al salariatilor sau responsabilul cu protectia muncii avea dreptul de depune sesizare la ITM in cazul refuzului angajatorului de a declansa procedura prevazuta de HG nr.1025/2003, de a formula plangere la Ministerul Muncii in cazul in care angajatorul nu a primit avizul de incadrare in conditii speciale conform art.12(1) din acest act normativ, iar impotriva deciziei date de Ministerele Muncii si Sanatatii art.12(3) prevede dreptul la contestatie in fata instantei judecatoresti competente.
                 In acest cadru legal accesibil si previzibil nu se justifica motivarea primei instante referitoare la restrangerea nepermisa a dreptului de acces ca si componenta a dreptului la aparare garantat de Conventie prin art.6, fiindca acesta nu este un drept absolut precum cele legate de viata si integritatea persoanei, ci unul relativ, care presupune marja de apreciere a statului in a-si organiza legislativ si logistic mecanismele care sa permita oricarei persoane sa acceada in cadrul unei anume proceduri la o instanta care indeplineste garantiile  de independenta si impartialitate prevazute de prf.1 al art.6 din Conventie.
                  In cauza nu s-a facut dovada ca reclamantii prin sindicatul reprezentativ, sau prin reprezentantul cu protectia muncii au sesizat Inspectoratului Teritorial de Munca competent despre refuzul societatii angajatoare de a declansa si parcurge procedura de incadrare a locurilor sale de munca in conditii speciale, cu atat mai mult cu cat potrivit art.2 alin.1 lit.a din HG nr.1025/2003, unul din criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca speciale este incadrarea acestor locuri de munca in grupa I de munca anterior datei de 1 aprilie 2001, ceea ce indreptatea pe reclamantii intimati din aceasta cauza sa formuleze o atare sesizare pentru a se putea efectua verificari asupra motivelor ce au determinat pe angajator sa nu parcurga procedura de inscriere in lista unitatilor cu locuri de munca cu conditii speciale.
                  Sub un alt aspect, invocarea principiului de drept care in realitate interzice oricarei persoane sa foloseasca propria actiune sau inactiune culpabila drept temei al actiunii sale in justitie nu-si gaseste aplicare in cauza fiindca instanta de fond nu a fost investita sa se pronunte asupra temeiniciei si legalitatii motivelor ce au determinat  societatile parate ca incepand cu 2001, deci in urma cu aproximativ 9 ani, sa nu declanseze procedura de incadrare a locurilor sale de munca deosebite/speciale prin depunerea dosarului si obtinerea avizului special prevazut de lege.
                 Dezlegarea data de instanta actiunii precizate a reclamantilor a fost in sensul obligarii paratelor“sa recunoasca reclamantilor conditiile de munca deosebite/speciale" in care acestia si-au desfasurat activitatea incepand cu anul 2001 si in continuare, inclusiv pentru viitor, dezlegare pronuntata impotriva legii si cu nerespectarea actelor normative in vigoare, cata vreme cele doua societati parate si locurile de munca din cadrul acestora nu figureaza in Anexele 1 si 2 din Legea nr.226/2006, ele nu au parcurs procedura si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite/speciale si nu au obtinut avizul legal si obligatoriu in acest sens.
                    Cata vreme exista o procedura accesibila, clara si care ofera garantii de contestare intr-o instanta de judecata, data prin vointa legii in competenta functionala a altor organe decat cele ale autoritatii judecatoresti, instanta de fond a comis un exces de putere prin sentinta recurata prin care a consfintit cu valoare legala si substituindu-se intregii metodologii reglementate de puterea executiva, ca paratele recurente au incadrate cu conditii speciale, locurile de munca ocupate de reclamantii intimati, cand in realitate Anexele 1 si 2 din Legea nr.226/2006 nu le confera acest drept.
                   Drept consecinta, pentru considerentele care succed, in temeiul art.312 rap.la art.304, pct.4 si pct.9 cod pr.civ. Curtea a admis recursul exercitat in cauza si casand sentinta in totalitate si rejudecand cauza, a admis exceptia inadmisibilitatii capetelor 1 si 2 din actiunea precizata si le-a respins ca inadmisibile, iar restul actiunii precizate care are caracter subsidiar, ca neintemeiata, in raport de dezlegarea data capetelor principale de cerere.

          
          
10