Grupa de munca Aplicabilitatea art 3 din Decretul 167/1958 la Ordinul nr. 50/1990

Grupa de munca
Aplicabilitatea art 3 din Decretul 167/1958 la Ordinul nr. 50/1990
Ordinul 50/1990 nu nominalizeaza  activitatile sau locurile de munca ci numai functiile/meseriile salariatilor incadrati si, pentru a corecta incadrarea intr-o grupa sau alta in raport de nominalizarile facute de patronat si sindicat, reclamantul are dreptul sa solicite constatarea existentei sau inexistentei dreptului la grupa de munca fara sa i se poata opune termenul de prescriptie intrucat, prin Ordinul 50/1990, s-a recunoscut beneficiul drepturilor castigate pentru activitatile desfasurate in conditii deosebite in perioada 1969- 1990
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de conflicte de munca si asigurari sociale - decizia nr. 1980 din data de 09 decembrie 2010
.
Reclamantul T.G si T.M au chemat in judecata pe unitatea  parata SC Ductil  SA Buzau, pentru a se constata ca si-a desfasurat activitatea in conditii deosebite incadrata in grupa a I a de munca .
In motivarea actiunii, reclamantul T.G a aratat ca, in perioada 31.08.1984-01.06.1987, a lucrat in functia de inginer in sectia TOM trefilare, decapare chimica, tratamente termice, iar in perioada 01.06.1987-05.03.1998, a lucrat in compartimentul Organizarea Productiei si a Muncii desfasuradu-si in mod efectiv activitatea in Sectiile Zincare  T.O.M si Laminor, sustinand ca aceste locuri de munca si activitati se incadreaza in grupa a I a de munca in procent de 100% din program .
Reclamanta T.M a mentionat ca, in perioada 12.07.1985-19.10.1990, a lucrat in laboratorul Chimic din Sectia Zincare, in perioada 16.04.1998-01.07.1999 a lucrat in Sectia Zincare si Laminor  exercitand functia de subinginer , sustinand ca aceste locuri de munca si activitati se incadreaza in grupa  a I a de munca in procent de 100% program.
Reclamantii au mai  aratat ca, desi indeplineau conditiile pentru a fi incadrati in grupa I de munca, unitatea parata i-a incadrat in mod gresit in grupa a II a de munca.
Pentru dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosar cartile lor de munca si au solicitat efectuarea unor expertize de specialitate.
Dupa analizarea actelor si lucrarilor dosarului, prin sentinta civila nr. 1182 din 11 octombrie 2010, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata si s-a respins actiunea formulata de reclamanti.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, invocand dispozitiile art. 312 pct.6 Cod pr.civila, sustinand ca au desfasurat activitate in exclusivitate in locuri de munca incadrate in grupa I-a de munca, cu grad sporit de toxicitate in procent de 100%. Astfel, fata de imprejurarea ca instanta de fond a respins cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, acestia considera ca era legal sa admita concluziile expertului contabil Necula Ion, similar cu ceilalti colegi de munca carora li s-a admis expertiza.
Dupa cum rezulta din opinia separata a asistentului judiciar care a aratat caracterizat aceasta cerere ca una nepatrimoniala, in perioada 12.07.1985 la 19.10.1990, reclamanta T.M a lucrat efectiv in laboratorul chimic din Sectia Zincare, iar in perioada 16.04.1998 la 01.07.1999 a desfasurat activitate in Sectia Zincare si Laminorul de sarma, in procent de 100%, locuri de munca care sunt incadrate in grupa I-a, in timp ce reclamantul T.G sustine ca a desfasurat activitate efectiv in sectia TOM trefilare, decapare chimica si tratamente termice, iar acest locuri de munca sunt incadrate in grupa I de munca conform OG 50/1990 si HG 931/1990.
Solicita admiterea recursului si casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
Prin decizia civila 1980 din data de 09 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Tribunalul Buzau, cu opinia separata a unui membru al completului de judecata care a opinat ca aceasta actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale supusa termenului de prescriptie prev. de art. 3 din Decretul 167/1958, si considerand cererea formulata ca fiind prescrisa.
In opinia majoritara, Curtea a apreciat ca actiunea formulata  nu este o obligatie de a face, ci este o actiune in constatare, adica acea actiune care are  ca scop constatarea  judecatoreasca a existentei sau inexistentei dreptului subiectiv al reclamantului fata de parat. Actiunea in constatare este imprescriptibila deoarece reclamantul nu urmareste  un drept patrimonial sau obligarea paratului la executarea unei pretentii, ci doar ca instanta sa constate existenta unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv  grupa de munca., iar Ordinul 50/1990 si actele normative ce-l succed si-l completeaza nu prevad niciun termen in care trebuie stabilite grupele de munca de catre patronate si sindicate.
Intr-adevar, Ordinul 50/1990 nu nominalizeaza  activitatile sau locurile de munca ci numai functiile/meseriile salariatilor incadrati si, pentru a corecta incadrarea intr-o grupa sau alta in raport de nominalizarile facute de patronat si sindicat, reclamantul are dreptul sa solicite constatarea existentei sau inexistentei dreptului la grupa de munca fara sa i se poata opune termenul de prescriptie intrucat, prin Ordinul 50/1990, s-a recunoscut beneficiul drepturilor castigate pentru activitatile desfasurate in conditii deosebite in perioada 1969- 1990. Prevederile acestui act normativ se aplica nu numai salariatilor ce lucreaza si in prezent, ci si fostilor salariati si pensionarilor ce au fost angajati ai unitatii respective.
Astfel, prin Decizia nr. 87/01.061999 a Curtii Constitutionale, s-a admis exceptia neconstitutionalitatii  dispozitiei  art. 2 alin 1 din Decretul 68/90 (Ord.. 50/1990 este dat in baza acestui Decret) pentru inlaturarea unor inechitati si s-a recunoscut beneficiul si posibilitatile valorificarii unor drepturi  cuvenite  si castigate in perioada cand  toate aceste categorii de persoane au lucrat in aceleasi conditii, aflandu-se intr-o situatie identica, ceea ce impune si tratament juridic identic.
Totodata, in ipoteza in care s-ar da eficienta rationamentului instantei de fond si s-ar aprecia ca actiunea poarta asupra realizarii unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia sa constate prescris dreptul la actiune in conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, intrucat, in conformitate cu legislatia europeana care are prevalenta asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cat si dreptul la pensie, reprezinta un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz in care dreptul la actiune in realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
In al doilea rand, Curtea a apreciat ca, in raspunsul formulat la obiectiuni,  expertul nu face decat sa prezinte punctele de vedere opuse ale partilor si sa-si mentina, fara nicio alta argumentare, sustinerile din lucrarea initiala. Expertul nu  face nicio trimitere la actele aflate in arhiva societatii de natura sa lamureasca natura si conditiile  concrete specifice locului de munca al fiecarui salariat reclamant, atributiile acestora conform fisei postului si repartizarea acestora, nivelul noxelor existente, conditiile  de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa si eventualele  riscuri care, luate toate in considerare, ar fi  natura sa  justifice incadrarea activitatii acestora in grupa I de munca. Expertul nu detaliaza in niciun mod  conditiile concrete in care se desfasura activitatea prestata de reclamantii - intimati si in ce masura toate acestea justifica incadrarea muncii acestora in grupa I pentru perioada dedusa judecatii. Nu sunt argumentate, nici chiar si pe scurt,  care au fost considerentele care l-au determinat pe expert sa aprecieze ca activitatea desfasurata de reclamantii -intimati se poate incadra in grupa I de munca, pentru ca aceste argumente sa poata fi cenzurate de instanta.
Se mai retine ca expertul desemnat nu a pus la indemana instantei cunostintele de  specialitate care erau necesare pentru o justa solutionare a cauzei, nerezultand ca acesta poseda cunostinte in normarea muncii, fiind specializat doar in contabilitate, drepturi salariale, pensii.
In consecinta, pornind de la obiectul litigiului de fata si specificul  activitatii desfasurate in cadrul societatii parate, s-a considerat ca, instanta de fond, cu ocazia rejudecarii, trebuie sa puna in discutie necesitatea refacerii lucrarii de expertiza de catre un expert specializat in  domeniul tehnic in care si-au desfasurat activitatea reclamantii,  iar nu de catre un expert contabil.