Termenul de acceptare a noului loc de munca in caz de necorespundere profesionala si termenul de preaviz.
(Decizie nr. 1794 din data de 17.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti)Termenul de acceptare a noului loc de munca in caz de necorespundere profesionala si termenul de preaviz.
Art.64 alin.3 si art.73 Codul Muncii In caz de necorespundere profesionala termenul de acceptare al noului loc de munca oferit este reglementat de art.64 Codul muncii, care in alin. 3 stabileste ca salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
Termenul de preaviz este reglementat de art.73 Codul muncii si acesta nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Cele doua tipuri de termene nu se confunda. (Decizia 1794/17 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale)
La data de 17.05.2010 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.2115/120//2010 contestatia formulata de reclamantul GG impotriva dispozitiei de desfacere a contractului individual de munca nr.814/11.05.2010 emisa de paratul Primarul orasului P., solicitandu-se anularea acestei dispozitii, reintegrarea in functia avuta si obligarea unitatii la plata despagubirilor calculate de la data desfacerii contractului de munca, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei, reclamantul a aratat ca in perioada 1997-2010 a desfasurat activitate ca functionar I ADP P., iar prin dispozitia nr.814/11.05.2010 s-a dispus concedierea sa pe motiv ca nu corespunde profesional conform punctajului obtinut pe anul 2009 in doua fise de evaluare profesionala, masura care considera reclamantul este nelegala si prematura, cata vreme cele doua fise de evaluare profesionala prin care i s-a acordat un punctaj de 2 au fost contestate la Tribunalul Dambovita in dosarul nr.924/120/2010, instanta anuland modificarile paratului si dispunand reincadrarea sa pe functia pe care a avut-o.
A precizat de asemenea reclamantul ca s-a facut in mod nelegal concedierea sa, fara sa i se acorde preavizul prevazut de lege.
Prin intampinarea formulata, paratul a solicitat suspendarea judecatii pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.924/120/2010, cerere care a fost respinsa de instanta in sedinta publica din 23.06.2010, precum si respingerea contestatiei ca neintemeiata, intrucat prin fisa de evaluare anuala a performantelor profesionale individuale reclamantul a obtinut un punctaj total de 2 puncte pentru intreg anul 2009, ceea ce l-a calificat ca fiind necorespunzator profesional locului de munca in care este angajat si i s-a propus un nou loc de munca, ca paznic, acesta fiind de acord cu noua propunere, fara insa a se prezenta la acest loc de munca, cu toate ca prin scrisoarea nr.3009/19.02.2010 si-a exprimat acordul sau, motiv pentru care a fost concediat.
Acesta a mai precizat ca reclamantului nu i s-a mai acordat inca un termen de preaviz, intrucat acest termen era constituit deja de perioada cat i s-a propus un post vacant.
Prin sentinta civila nr. 1137 din 23 iunie 2010 Tribunalul Dambovita a admis contestatia, a anulat dispozitia nr.814/11.05.2010 emisa de parat si a dispus reincadrarea reclamantului pe functia avuta, aceea de functionar I, cu obligarea paratului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii pana la reincadrarea efectiva.
Prin aceeasi sentinta a obligat paratul la 700 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin dispozitia contestata paratul a dispus concedierea reclamantului, care era functionar la compartimentul ADP pe motiv ca acesta nu corespunde profesional locului de munca, aspect ce reiese din punctajul final de -2 obtinut prin fisa de evaluare nr.1674/29.01.2010.
Dispozitia a fost emisa la data de 11.05.2010, desi la 1.03.2010 reclamantul contestase aceasta fisa de evaluare, contestatie de care paratul avea cunostinta intrucat a fost citat in proces in cadrul dosarului nr.924/120/2010 iar prin sentinta civila nr.796/29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost anulata in parte fisa de evaluare nr.1674/29.01.2010, mentinandu-se calificatul acordat de seful ierarhic superior si anume 30 puncte.
S-a apreciat astfel de instanta de fond ca in aceste conditii masura de concediere luata de catre parat este prematura si luata cu incalcarea drepturilor reclamantului care avea posibilitatea legala sa conteste fisa de evaluare, ceea ce a si facut, masura luata de primar prin care acesta i-a acordat reclamantului - 2 puncte fiind considerata nelegala, atributia evaluarii performantelor profesionale fiind data in sarcina sefului ierarhic superior, conducatorul unitatii neavand decat atributia de aprobare a fisei de evaluare.
S-a retinut de asemenea de instanta de fond ca masura concedierii reclamantului a fost luata tocmai pentru necorespunderea profesionala a acestuia si nu pentru neprezentarea la noul loc de munca, neavand relevanta faptul ca la un moment dat reclamantul si-a exprimat acordul de a ocupa acest loc de munca.
Avand in vedere dispozitiile art.76 si urmatoarele din Codul muncii care sanctioneaza cu anularea concedierile nelegale, precum si ale art.73 alin.1 din Codul muncii care prevad dreptul la preaviz pentru persoanele concediate in temeiul art.61lit.d din Codul muncii, preaviz ce nu a fost acordat, dupa cum a recunoscut chiar paratul in intampinare, instanta de fond a admis contestatia si a anulat dispozitia emisa de parat, cu acordarea tuturor drepturilor prevazute de art.78 din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a formulat recurs paratul Primarul Orasului P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul sustine ca instanta a respins cererea de suspendare a cauzei pana la solutionarea irevocabila a dosarului 924/120/2010, motivand ca solutionarea acestei cauze nu atarna de modul de solutionare a acestuia, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 244 alin.1 pct. 1 Cod proc.civila, insa, din considerentele sentintei civile nr. 1137/2010 reiese clar influenta pe care a avut-o in dosarul 924/120/2010 in pronuntarea acestei hotarari. Astfel, este precizat ca " dispozitia a fost emisa la data de 11 mai 2010, desi la 1 martie 2010 reclamantul contestase aceasta fisa de evaluare, contestatie de care paratul avea cunostinta, intrucat a fost citat in proces in cadrul dosarului 924/120/2010, iar prin sentinta civila 796/29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost anulata in parte fisa de evaluare nr. 1674/29.01. 2010, mentinandu-se calificativul acordat de seful ierarhic superior si anume de 30 de puncte" asa fiind reiese clar contradictia instantei de fond in motivarea sentintei 1137/23.06.2010.
Un alt motiv de recurs se refera la faptul ca anularea in parte a fisei de evaluare nr. 167/29.01.2010 nu este dispusa urmare pronuntarii unei hotarari irevocabile. Nici o dispozitie legala nu-l obliga pe angajator sa amane masura concedierii pana la solutionarea contestatiei la evaluare, astfel ca este neintemeiata sustinerea instantei ca masura de concediere luata de parat este prematura si data cu incalcarea drepturilor reclamantului care avea posibilitatea sa conteste fisa de evaluare. Sustine astfel recurentul, ca daca s-ar accepta aceasta precizare a instantei, s-ar provoca pierderea termenului pentru emiterea dispozitiei de concediere si s-ar ajunge la situatia in care concedierea sa fie facuta si dupa 1 an de la data evaluarii ca necorespunzator.
Sustine de asemenea recurenta, ca instanta a omis sa observe ca jumatate din perioada de evaluare ii revenea primarului, care era practic evaluatorul final, inevitabil. Este adevarat ca angajatorul nu a adoptat decizia de concediere pe motiv de absente nejustificate de la locul de munca pentru care salariatul evaluat necorespunzator isi exprimase optiunea, dar concedierea devine inevitabila cand cel evaluat necorespunzator refuza postul oferit.
Reclamantului nu i s-a acordat inca un termen de preaviz in cuprinsul deciziei de concediere intrucat, termenul de aviz l-a constituit perioada de timp dintre 15.02.2010 - data de la care i s-a propus locul de munca vacant de agent de paza si 05.05.2010 - data de la care reclamantul trebuia sa exercite atributiile functiei de agent de paza pe care o acceptase. Atata timp cat acesta a inteles sa nu exercite functia de agent de paza, primaria s-a vazut obligata sa procedeze la concedierea acestuia. Sustine recurentul, ca in situatia in care i-ar fi acordat reclamantului inca un termen de preaviz in cuprinsul deciziei contestate, s-ar fi ajuns la situatia absurda in care ar fi beneficiat de doua termene de preaviz, lucru care este de neconceput in acceptiunea legiuitorului.
Asa fiind termenul de preaviz a fost epuizat cu procedura de oferire a unui nou loc dec munca, pe care cel in cauza l-a acceptat, pentru ca ulterior sa nu-si respecte obligatia corespunzatoare rezultata din aceasta acceptare, anume aceea de a incepe exercitarea noii functii.
In concluzie, se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului, ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata si motivele recursului, curtea a constatat ca acesta este nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind necesitatea suspendarii judecarii cauzei pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului avand ca obiect contestarea fisei de evaluare, curtea a constatat ca acest motiv este nefondat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite cerintele art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., solutionarea prezentei cauzei nefiind determinata in mod esential de solutia pronuntata in cealalta cauza.
In prezentul dosar s-a discutat in principal masura prematuritatii masurii concedierii in raport de contestarea fisei de evaluare.
Raportat la celelalte motive de recurs, curtea a retinut ca evaluarea performantelor profesionale individuale ale salariatilor care ocupa functii de executie se realizeaza de catre conducatorii compartimentelor de munca in care acestia isi desfasoara activitatea, iar calificativul acordat poate fi modificat conform legii de conducatorul unitatii, atunci cand diferentele de opinie dintre evaluator si evaluat nu au putut fi solutionate de comun acord.
Atributia evaluarii celor cu functii de executie a fost conferita in mod logic conducatorilor compartimentelor de munca tocmai pentru ca acestia cunosc cel mai bine si in mod direct activitatea personalului din subordine.
In orice caz, chiar daca ordonatorul de credite aproba fisa de evaluare, acesta nu poate proceda el insusi la punctarea activitatii salariatului, aspect corect retinut de prima instanta.
Fisa de evaluare, in baza careia s-a dispus concedierea pentru necorespundere profesionala, a fost contestata de intimat, recurenta avea cunostinta de acest fapt, astfel ca in mod corect instanta de fond a retinut ca masura concedierii a fost prematur dispusa.
Corect a retinut instanta de fond si faptul ca intimatului nu i s-a acordat termenul de preaviz, situatie recunoscuta chiar de recurent.
Nu poate fi primita sustinerea ca termenul de preaviz l-a constituit perioada in care intimatul ar fi trebuit sa accepte noul loc de munca oferit, deoarece natura si durata celor doua termene este diferita.
Termenul de acceptare al noului loc de munca oferit este reglementat de art.64 Codul muncii, care in alin. 3 stabileste ca salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
In ce priveste termenul de preaviz, acesta este reglementat de art.73 Codul muncii si acesta nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Concluzionand, pentru considerentele ce preced, Curtea a privit recursul ca nefondat, astfel incat in baza art.304, 3041 si 312 alin.1 Cod procedura civila l-a respins ca atare, in cauza nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentintei indicate de recurent in motivarea recursului, sentinta atacata fiind legala si temeinica.
Art.64 alin.3 si art.73 Codul Muncii In caz de necorespundere profesionala termenul de acceptare al noului loc de munca oferit este reglementat de art.64 Codul muncii, care in alin. 3 stabileste ca salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
Termenul de preaviz este reglementat de art.73 Codul muncii si acesta nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Cele doua tipuri de termene nu se confunda. (Decizia 1794/17 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale)
La data de 17.05.2010 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.2115/120//2010 contestatia formulata de reclamantul GG impotriva dispozitiei de desfacere a contractului individual de munca nr.814/11.05.2010 emisa de paratul Primarul orasului P., solicitandu-se anularea acestei dispozitii, reintegrarea in functia avuta si obligarea unitatii la plata despagubirilor calculate de la data desfacerii contractului de munca, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei, reclamantul a aratat ca in perioada 1997-2010 a desfasurat activitate ca functionar I ADP P., iar prin dispozitia nr.814/11.05.2010 s-a dispus concedierea sa pe motiv ca nu corespunde profesional conform punctajului obtinut pe anul 2009 in doua fise de evaluare profesionala, masura care considera reclamantul este nelegala si prematura, cata vreme cele doua fise de evaluare profesionala prin care i s-a acordat un punctaj de 2 au fost contestate la Tribunalul Dambovita in dosarul nr.924/120/2010, instanta anuland modificarile paratului si dispunand reincadrarea sa pe functia pe care a avut-o.
A precizat de asemenea reclamantul ca s-a facut in mod nelegal concedierea sa, fara sa i se acorde preavizul prevazut de lege.
Prin intampinarea formulata, paratul a solicitat suspendarea judecatii pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.924/120/2010, cerere care a fost respinsa de instanta in sedinta publica din 23.06.2010, precum si respingerea contestatiei ca neintemeiata, intrucat prin fisa de evaluare anuala a performantelor profesionale individuale reclamantul a obtinut un punctaj total de 2 puncte pentru intreg anul 2009, ceea ce l-a calificat ca fiind necorespunzator profesional locului de munca in care este angajat si i s-a propus un nou loc de munca, ca paznic, acesta fiind de acord cu noua propunere, fara insa a se prezenta la acest loc de munca, cu toate ca prin scrisoarea nr.3009/19.02.2010 si-a exprimat acordul sau, motiv pentru care a fost concediat.
Acesta a mai precizat ca reclamantului nu i s-a mai acordat inca un termen de preaviz, intrucat acest termen era constituit deja de perioada cat i s-a propus un post vacant.
Prin sentinta civila nr. 1137 din 23 iunie 2010 Tribunalul Dambovita a admis contestatia, a anulat dispozitia nr.814/11.05.2010 emisa de parat si a dispus reincadrarea reclamantului pe functia avuta, aceea de functionar I, cu obligarea paratului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii pana la reincadrarea efectiva.
Prin aceeasi sentinta a obligat paratul la 700 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin dispozitia contestata paratul a dispus concedierea reclamantului, care era functionar la compartimentul ADP pe motiv ca acesta nu corespunde profesional locului de munca, aspect ce reiese din punctajul final de -2 obtinut prin fisa de evaluare nr.1674/29.01.2010.
Dispozitia a fost emisa la data de 11.05.2010, desi la 1.03.2010 reclamantul contestase aceasta fisa de evaluare, contestatie de care paratul avea cunostinta intrucat a fost citat in proces in cadrul dosarului nr.924/120/2010 iar prin sentinta civila nr.796/29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost anulata in parte fisa de evaluare nr.1674/29.01.2010, mentinandu-se calificatul acordat de seful ierarhic superior si anume 30 puncte.
S-a apreciat astfel de instanta de fond ca in aceste conditii masura de concediere luata de catre parat este prematura si luata cu incalcarea drepturilor reclamantului care avea posibilitatea legala sa conteste fisa de evaluare, ceea ce a si facut, masura luata de primar prin care acesta i-a acordat reclamantului - 2 puncte fiind considerata nelegala, atributia evaluarii performantelor profesionale fiind data in sarcina sefului ierarhic superior, conducatorul unitatii neavand decat atributia de aprobare a fisei de evaluare.
S-a retinut de asemenea de instanta de fond ca masura concedierii reclamantului a fost luata tocmai pentru necorespunderea profesionala a acestuia si nu pentru neprezentarea la noul loc de munca, neavand relevanta faptul ca la un moment dat reclamantul si-a exprimat acordul de a ocupa acest loc de munca.
Avand in vedere dispozitiile art.76 si urmatoarele din Codul muncii care sanctioneaza cu anularea concedierile nelegale, precum si ale art.73 alin.1 din Codul muncii care prevad dreptul la preaviz pentru persoanele concediate in temeiul art.61lit.d din Codul muncii, preaviz ce nu a fost acordat, dupa cum a recunoscut chiar paratul in intampinare, instanta de fond a admis contestatia si a anulat dispozitia emisa de parat, cu acordarea tuturor drepturilor prevazute de art.78 din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a formulat recurs paratul Primarul Orasului P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul sustine ca instanta a respins cererea de suspendare a cauzei pana la solutionarea irevocabila a dosarului 924/120/2010, motivand ca solutionarea acestei cauze nu atarna de modul de solutionare a acestuia, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 244 alin.1 pct. 1 Cod proc.civila, insa, din considerentele sentintei civile nr. 1137/2010 reiese clar influenta pe care a avut-o in dosarul 924/120/2010 in pronuntarea acestei hotarari. Astfel, este precizat ca " dispozitia a fost emisa la data de 11 mai 2010, desi la 1 martie 2010 reclamantul contestase aceasta fisa de evaluare, contestatie de care paratul avea cunostinta, intrucat a fost citat in proces in cadrul dosarului 924/120/2010, iar prin sentinta civila 796/29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost anulata in parte fisa de evaluare nr. 1674/29.01. 2010, mentinandu-se calificativul acordat de seful ierarhic superior si anume de 30 de puncte" asa fiind reiese clar contradictia instantei de fond in motivarea sentintei 1137/23.06.2010.
Un alt motiv de recurs se refera la faptul ca anularea in parte a fisei de evaluare nr. 167/29.01.2010 nu este dispusa urmare pronuntarii unei hotarari irevocabile. Nici o dispozitie legala nu-l obliga pe angajator sa amane masura concedierii pana la solutionarea contestatiei la evaluare, astfel ca este neintemeiata sustinerea instantei ca masura de concediere luata de parat este prematura si data cu incalcarea drepturilor reclamantului care avea posibilitatea sa conteste fisa de evaluare. Sustine astfel recurentul, ca daca s-ar accepta aceasta precizare a instantei, s-ar provoca pierderea termenului pentru emiterea dispozitiei de concediere si s-ar ajunge la situatia in care concedierea sa fie facuta si dupa 1 an de la data evaluarii ca necorespunzator.
Sustine de asemenea recurenta, ca instanta a omis sa observe ca jumatate din perioada de evaluare ii revenea primarului, care era practic evaluatorul final, inevitabil. Este adevarat ca angajatorul nu a adoptat decizia de concediere pe motiv de absente nejustificate de la locul de munca pentru care salariatul evaluat necorespunzator isi exprimase optiunea, dar concedierea devine inevitabila cand cel evaluat necorespunzator refuza postul oferit.
Reclamantului nu i s-a acordat inca un termen de preaviz in cuprinsul deciziei de concediere intrucat, termenul de aviz l-a constituit perioada de timp dintre 15.02.2010 - data de la care i s-a propus locul de munca vacant de agent de paza si 05.05.2010 - data de la care reclamantul trebuia sa exercite atributiile functiei de agent de paza pe care o acceptase. Atata timp cat acesta a inteles sa nu exercite functia de agent de paza, primaria s-a vazut obligata sa procedeze la concedierea acestuia. Sustine recurentul, ca in situatia in care i-ar fi acordat reclamantului inca un termen de preaviz in cuprinsul deciziei contestate, s-ar fi ajuns la situatia absurda in care ar fi beneficiat de doua termene de preaviz, lucru care este de neconceput in acceptiunea legiuitorului.
Asa fiind termenul de preaviz a fost epuizat cu procedura de oferire a unui nou loc dec munca, pe care cel in cauza l-a acceptat, pentru ca ulterior sa nu-si respecte obligatia corespunzatoare rezultata din aceasta acceptare, anume aceea de a incepe exercitarea noii functii.
In concluzie, se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului, ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata si motivele recursului, curtea a constatat ca acesta este nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind necesitatea suspendarii judecarii cauzei pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului avand ca obiect contestarea fisei de evaluare, curtea a constatat ca acest motiv este nefondat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite cerintele art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., solutionarea prezentei cauzei nefiind determinata in mod esential de solutia pronuntata in cealalta cauza.
In prezentul dosar s-a discutat in principal masura prematuritatii masurii concedierii in raport de contestarea fisei de evaluare.
Raportat la celelalte motive de recurs, curtea a retinut ca evaluarea performantelor profesionale individuale ale salariatilor care ocupa functii de executie se realizeaza de catre conducatorii compartimentelor de munca in care acestia isi desfasoara activitatea, iar calificativul acordat poate fi modificat conform legii de conducatorul unitatii, atunci cand diferentele de opinie dintre evaluator si evaluat nu au putut fi solutionate de comun acord.
Atributia evaluarii celor cu functii de executie a fost conferita in mod logic conducatorilor compartimentelor de munca tocmai pentru ca acestia cunosc cel mai bine si in mod direct activitatea personalului din subordine.
In orice caz, chiar daca ordonatorul de credite aproba fisa de evaluare, acesta nu poate proceda el insusi la punctarea activitatii salariatului, aspect corect retinut de prima instanta.
Fisa de evaluare, in baza careia s-a dispus concedierea pentru necorespundere profesionala, a fost contestata de intimat, recurenta avea cunostinta de acest fapt, astfel ca in mod corect instanta de fond a retinut ca masura concedierii a fost prematur dispusa.
Corect a retinut instanta de fond si faptul ca intimatului nu i s-a acordat termenul de preaviz, situatie recunoscuta chiar de recurent.
Nu poate fi primita sustinerea ca termenul de preaviz l-a constituit perioada in care intimatul ar fi trebuit sa accepte noul loc de munca oferit, deoarece natura si durata celor doua termene este diferita.
Termenul de acceptare al noului loc de munca oferit este reglementat de art.64 Codul muncii, care in alin. 3 stabileste ca salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
In ce priveste termenul de preaviz, acesta este reglementat de art.73 Codul muncii si acesta nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Concluzionand, pentru considerentele ce preced, Curtea a privit recursul ca nefondat, astfel incat in baza art.304, 3041 si 312 alin.1 Cod procedura civila l-a respins ca atare, in cauza nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentintei indicate de recurent in motivarea recursului, sentinta atacata fiind legala si temeinica.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raporturi de munca
DECIZIE DE IMPUTARE. NELEGALITATEA EMITERII ACTULUI RAPORTAT LA DISP. ART. 169 (164) CODUL MUNCII republicat - Sentinta civila nr. 5773/97/2010 din data de 24.01.2011NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI. - Sentinta civila nr. 1648/97/2010 din data de 24.02.2011
SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI - Sentinta civila nr. 680/LM/2011 din data de 21.04.2011
GREVA DE AVERTISMENT. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR IMPUSE DE LEGEA NR. 62/2011, A DIALOGULUI SOCIAL.NELEGALITATE - Sentinta civila nr. 1189/LM/2011 din data de 26.05.2011
Conflict de munca. Criteriile de acordare ale adaosului pentru sarbatoarea de Pasti prevazut in Contractul colectiv de munca. Functionarea sucursalei in baza delegarilor de competenta. - Sentinta civila nr. 1557/LM/2010 din data de 02.11.2010
Recurs rectificare carnet de munca - Sentinta civila nr. 1719 din data de 25.01.2010
Raspunderea patrimoniala a angajatilor. - Sentinta civila nr. 217 din data de 24.02.2011
Lipsa in gestiune. Raspunderea patrimoniala a mostenitorilor salariatului decedat. - Sentinta civila nr. 835 din data de 16.06.2011
Actiunea in raspundere patrimoniala. Prejudiciul produs de sofer prin depasirea consumului de combustibil. - Sentinta civila nr. 309 din data de 24.03.2011
Drepturi salariale - Sentinta comerciala nr. 472/CA din data de 09.09.2010
LITIGIU DE MUNCA. RASPUNDERE SUBSIDIARA - Decizie nr. 10 din data de 19.01.2010
Functionar public cu statut special. Incetarea raporturilor de serviciu urmare a intervenirii unei hotarari penale definitive de condamnare. Petenta ofiter de politie judiciara. Atacarea ordinului Ministerului Afacerilor de Interne prin care s-a constata - Decizie nr. 62/F din data de 10.04.2014
Acordarea indemnizatiei de dispozitiv - Decizie nr. 488/F din data de 25.04.2008
Spor de confidentialitate solicitat de magistrati – admisibilitate. - Decizie nr. 348/F din data de 16.04.2008
Acordarea pentru anumite categorii de politisti din cadrul structurilor teritoriale ale Politiei Romane, a suplimentelor de hrana M12B, daca acestia desfasoara activitati in ture. Aplicabilitatea HG nr. 65/2003 si Ordinul MAI nr. 440/2003. - Decizie nr. 617/R din data de 30.09.2008
Dreptul functionarilor publici angajati in structuri MIRA de a li se plati prima de concediu si sporul de fidelitate. Admisibilitatea chemarii in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor. - Decizie nr. 429/R din data de 01.07.2008
Legalitatea acordarii – pentru politisti a sporului de fidelitate si a primei de concediu. Drepturile salariale suspendate nu au fost anulate prin actele normative care au determinat suspendarea, anume legile bugetului de stat pe anul 2001-2006 - Decizie nr. 434/R din data de 01.07.2008
Reactualizarea debitului principal cu rata inflatiei si acordarea de dobanzi legale pentru neexecutarea la timp a obligatiilor de plata. Regim juridic si temeiuri de drept. - Decizie nr. 146/R din data de 03.04.2007
Contencios administrativ si fiscal - litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999) - Sentinta civila nr. 7/CC din data de 03.02.2010
Sanctiune disciplinara. Vinovatie salariat. - Decizie nr. 1727 din data de 21.10.2013