Competenta de solutionare a cererilor evaluabile in bani in cazul in care din raportul de expertiza administrat ca proba in dosar rezulta o valoare mai mare decat cea indicata in cererea de chemare in judecata, ce ar atrage competenta materiala a alt...

Competenta de solutionare a cererilor evaluabile in bani in cazul in care din raportul de expertiza administrat ca proba in dosar rezulta o valoare mai mare decat cea indicata in cererea de chemare in judecata, ce ar atrage competenta materiala a altei instante. Art. 112 alin. 1 pct. 3 C.pr.civila, art. 1 pct. 1 C.pr.civila, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civila si art. 181 C.pr.civila.

Daca cererea de chemare in judecata cuprinde, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 C.pr.civila, evaluarea facuta de catre reclamant "prin pretuirea  proprie" a obiectului litigiului, evaluare care  nu este  derizorie  si nici  nu a fost contestata de catre  parti sau de catre prima instanta, aceasta ramane  investita cu solutionarea cererii de chemare in judecata, chiar daca ulterior, prin administrarea diverselor probatorii, rezulta o valoare mai mare, care ar atrage  competenta materiala a altei instante.(Decizia civila nr. 760/ 06.10. 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).

Prin decizia civila nr. 760/06 octombrie  2010, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursurile formulate impotriva deciziei civile nr.215 pronuntata la 26 martie 2010 de Tribunalul Prahova, dispunand casarea deciziei si trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, pentru solutionarea caii de atac a apelului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat obligarea paratelor  de a-i lasa, in deplina proprietate  si posesie,  terenul in suprafata de 290 mp, estimand valoarea acestuia la  suma de 1000 RON.
Conform art. 112 alin. 1 pct. 3 C.pr.civila, in cererea de chemare  in judecata trebuie indicat obiectul cererii  si valoarea  lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
In speta de fata,  aceasta operatiune a fost facuta de catre reclamant, asa cum  s-a aratat mai sus, chiar  prin cererea de chemare in judecata,  acesta evaluand  obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv  terenul ce facea obiectul actiunii in revendicare, la o suma ce atragea, potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civila, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civila,  competenta judecatoriei, ca  prima instanta.
Chiar daca ulterior  introducerii actiunii, prin raportul de expertiza intocmit  in cauza s-a constatat ca valoarea obiectului cererii  depaseste suma de 5 miliarde lei vechi, si, ca atare, ar fi trebuit  judecata in prima instanta de catre tribunal, conform art. 2 alin. 1 lit.  b C.pr.civila, instanta anterioara nu a  tinut cont de art. 181 C.pr.civila,  potrivit caruia “instanta  investita  potrivit dispozitiilor referitoare  la competenta  dupa valoarea obiectului cererii, ramane competenta sa judece, chiar daca ulterior investirii  intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect".
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 83/2007 a stabilit ca “in virtutea acestui text de lege, instanta judecatoreasca investita prin cererea de chemare in judecata isi prelungeste competenta cu privire la solutionarea litigiului al carui obiect si-a modificat valoarea, iar o atare solutie legislativa este justificata de necesitatea realizarii unei bune administrari a justitiei, printr-o judecata a cauzei intr-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor art.181 din Codul de procedura civila fiind aceea de a evita declinarile de competenta impuse de majorarea sau micsorarea cuantumului obiectului supus litigiului".
Raportat la cele mai sus aratate, urmeaza a se trage concluzia ca,  daca cererea de chemare in judecata cuprinde, potrivit disp. art. 112 alin. 3 C.pr.civila, evaluarea facuta de catre reclamant "prin pretuirea  proprie" a obiectului litigiului, evaluare care  nu este  derizorie  si nici  nu a fost contestata de catre  parti sau de catre prima instanta, aceasta ramane  investita cu solutionarea cererii de chemare in judecata, chiar daca ulterior, prin administrarea diverselor probatorii, rezulta o valoare mai mare, care ar atrage  competenta materiala a altei instante.
Ignorand aceste dispozitii legale, Tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind  incidente in cauza disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civila.
Se  observa de catre instanta de recurs ca instanta de apel, admitand  exceptia necompetentei materiale a primei instante, invocata din oficiu,  a procedat la admiterea apelului declarat de catre reclamant  impotriva sentintei nr.637/2009 a Judecatoriei Ploiesti, a  anulat aceasta sentinta si a constatat ca Tribunalul Prahova este  competent sa judece cauza,  in prima instanta, dispunand repartizarea aleatorie a dosarului.
Desi motivarea deciziei  este  in concordanta cu dispozitivul acesteia, nefiind astfel incidente disp. art. 304 pct. 7 C.pr.civila,  Curtea de Apel constata ca in mod gresit Tribunalul Prahova  a solutionat apelul declarat de catre reclamant pe cale de exceptie, constatand necompetenta  primei instante, desi trebuia sa analizeze  motivele de apel cu care fusese investit, aceasta echivaland  cu o nepronuntare asupra fondului cauzei.
Aceasta situatie  impune aplicarea disp. art. 312 alin. 3 teza II C.pr.civila si art. 312 alin. 5 C.pr.civila, potrivit carora in toate cazurile  in care  instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a  intra  in cercetarea fondului, se dispune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, instantei  care  a pronuntat  hotararea atacata.
Ca atare, instanta de recurs  nu poate analiza   motivele referitoare la fondul cauzei, invocate de catre recurentul-reclamant, cata vreme  acestea  nu au format  obiectul controlului judiciar in calea de atac a apelului, analizarea lor,  direct in calea de atac a recursului, putand  conduce la  privarea partii de un grad de jurisdictie, ceea ce echivaleaza cu incalcarea dreptului acesteia la un proces echitabil, astfel cum este consfintit  prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Fata de considerentele mai sus aratate,  Curtea de Apel a admis recursurile declarate  in cauza, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 3  si 5 C.pr.civila, si, pe cale de consecinta, a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Prahova, pentru ca aceasta instanta sa solutioneze calea de atac  a apelului, astfel cum  a fost investita.