Autorizarea in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator.

Autorizarea in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator.

- art.138 din Legea nr.85/2006

Promovarea unei cereri de autorizare in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator, de catre comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor se face numai in cazurile expres  si limitativ prevazute de lege.

Decizia nr. 1693 din 22 octombrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de contencios administrativ si fiscal

Prin cererea formulata in dosarul nr.2619/114/2009 aflat pe rolul Tribunalului Buzau, avand ca obiect procedura falimentului debitorului SC CMSRL, creditoarea DGFP Buzau a solicitat, in temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, autorizarea in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator al debitorului PCG.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca lichidatorul judiciar nu a facut dovada ca fostul administrator al societatii debitoare a folosit activele societatii in scopul prevazut de lege. Din acest motiv, in adunarea generala a creditorilor din 21 iunie 2010, nu a fost de acord cu aprobarea Raportului final si a bilantului general al lichidarii SC CM SRL.
Prin incheierea din data de 24 iunie 2010, Tribunalul Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis cererea creditoarei DGFP Buzau si in temeiul art.138 alin.(3) din Legea privind procedura insolventei, a autorizat-o in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator al societatii debitoare, PCG, pentru administrarea societatii debitoare si a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii la data de 30 septembrie 2010,  cu citarea partilor lipsa.
Judecatorul sindic a retinut ca in adunarea creditorilor din 10 februarie 2009 s-a incercat constituirea comitetului creditorilor, insa acesta nu s-a putut constitui, in tabelul creditorilor fiind inscrisi numai doi creditori, respectiv SC AS SRL si DGFP Buzau.
In raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC CMSRL, administratorul judiciar CM a aratat ca, potrivit ultimului bilant incheiat la data de 30 iunie 2008, debitorul avea urmatoarele active: creante de incasat in valoare de 118.602 lei si disponibilitati banesti in conturi in suma de 2.641 lei si intrucat nu a intrat in posesia actelor financiar-contabile, nu a putut fi identificata o persoana care se face responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, a precizat ca, dupa primirea documentelor contabile, va cerceta acest aspect si va formula o opinie definitiva.
In raportul refacut asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, lichidatorul judiciar a aratat ca din actele depuse la dosarul cauzei de catre administratorul statutar rezulta ca societatea a intrat in stare de insolventa ca urmare a faptului ca SC DB SRL Constanta datoreaza cea mai mare parte din creantele societatii si ca a formulat plangere penala impotriva administratorului statutar al acestei societati, Stoica Marius, in vederea recuperarii daunei suferite. Nu exista fapte ce pot conduce la atragerea raspunderii fostului administrator al societatii, in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecatorul-sindic a retinut insa ca la 30 iunie 2008 societatea debitoare figura cu disponibilitati banesti in valoare contabila neta de 2.641,00 lei si ca avea de incasat creante in suma totala de 8.149 lei, indestulatoare pentru acoperirea pasivului debitoarei, in suma de 118.602,00 lei, si a apreciat ca cererea formulata de creditoarea DGFP Buzau in temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, poate fi admisa.
Conform art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea pentru stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze aceasta actiune si raspunderea persoanelor la care se refera alin.(1) ameninta sa se prescrie.
Daca in tabelul definitiv de creante sunt inscrisi prea putini creditori sau din alte motive nu se poate constitui comitetul creditorilor, asa cum s-a intamplat in speta, creditorii debitorului insolvent vor putea exercita personal toate atributiile pe care legea le prevede in sarcina comitetului,inclusiv aceea de a solicita judecatorului-sindic sa autorizeze introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere. Orice alta interpretare ar fi de natura sa creeze consecinte grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privati de posibilitatea recuperarii integrale sau in proportie cat mai mare a creantelor, doar pentru ca nu sunt in numar suficient de mare pentru a forma un comitet.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs debitorul PCG.
In motivarea recursului, recurentul ca atat actiunile intreprinse de acesta, in calitate de fost administrator la organele competente cat si opiniile si concluziile lichidatorului judiciar desemnat de instanta, in persoana domnului CM, concluzii inserate si in Raportul Final al lichidarii SC CM SRL arata clar motivul si cauzele insolventei, respectiv prejudiciul cauzat de SC DB SRL din Constanta.
In calitatea pe care o avea de administrator al SC CM SRL a intreprins imediat actiunile legale, formuland plangere penala impotriva societatii constantene si a administratorului acesteia, numitul SM.
A sustinut recurentul ca interpretand exhaustiv si neprincipial art.138, alin.3 din Legea nr.85/2006, creditorul se refera practic la suma de 2641 lei, suma ce figura la acea data ca disponibilitate baneasca in conturi, omitand probele prezentate la dosarul cauzei, direct si/sau predate conform legii lichidatorului judiciar insa, asa cum a aratat, respectiva suma a fost cheltuita strict in interesul societatii alaturi de alte sume suportate din buzunarul propriu.
Lichidatorul judiciar a mentiona clar in Raportul Final al lichidarii SC CM SRL ca pentru suma ce face obiectul interesului reclamantei DGFP Buzau, cei 2641 lei, pentru 967,36 recurentul a adus probe constand in chitante si facturi, suma de 1673,64, reprezentand diferenta fiind predata lichidatorului judiciar prin Planul de distribuire.
De asemenea, a mentionat recurentul ca dincolo de aceasta suma si din banii proprii a efectuat multe alte cheltuieli in interesul societatii, toate avand ca principal scop recuperarea prejudiciului suferit si cauzat de SC DB SRL Constanta, constand in: cheltuieli telefonice, drumuri la IGP Buzau dar si la sediul AS in vederea consultarii pentru recuperarea prejudiciului suferit de ambele parti, cheltuieli cu consultanta juridica in vederea identificarii unor cai legale de recuperare a prejudiciului mentionat, cheltuieli de transport, cheltuieli postale.
Recurentul a mai solicitat instantei sa ia in considerare faptul ca nu a trecut cheltuielile telefonice in contabilitate din lipsa facturilor si/sau din sosirea acestora cu intarziere la sediul social al SC CMSRL, acest lucru facand practic imposibila operarea in termenele legale a acestor cheltuieli in contabilitate, (lucru pe care reprezentanta DGFP Buzau ar trebui sa-l cunoasca bine) nu avea cum sa amane predarea declaratiilor fiscale catre Administratia Fiscala pe motivul lipsei sau intarzierii unei facturi, chiar daca aceasta demonstra o cheltuiala facuta in interesul societatii pe care o administra.
Avand in vedere toate aceste aspecte, precum si prevederile legale in vigoare si in special art.138, alin.3 din Legea 85/2006, recurentul a solicitat respingerea cererii creditorului ca fiind nefondata si lipsita de probe, aceasta actiune fiind un drept conform legii, insa un drept nesustinut de realitate, nesustinut practic si fondat in spiritul si in litera legii.
Curtea de apel a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
In tabelul creditorilor au fost inscrisi doi creditori, respectiv SC AS SRL si DGFP Buzau, in adunarea creditorilor din 10 februarie 2009 s-a incercat constituirea comitetului creditorilor, insa acesta nu s-a putut constitui,
In raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC CM SRL  administratorul judiciar CM a aratat: - potrivit ultimului bilant incheiat la data de 30 iunie 2008, debitorul avea urmatoarele active: creante de incasat in valoare de 118.602 lei si disponibilitati banesti in conturi in suma de 2.641 lei. - intrucat nu a intrat in posesia actelor financiar-contabile, nu a putut fi identificata o persoana care se face responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, urmand ca, dupa primirea documentelor contabile, sa cerceteze acest aspect si sa formuleze o opinie definitiva.
Creditoarea DGFP Buzau a solicitat, in temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, autorizarea in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii fostului administrator al debitorului PCG, cu motivarea ca lichidatorul judiciar nu a facut dovada ca fostul administrator al societatii debitoare a folosit activele societatii in scopul prevazut de lege. Din acest motiv, in adunarea generala a creditorilor din 21 iunie 2010, nu a fost de acord cu aprobarea Raportului final si a bilantului general al lichidarii SC CM SRL.
Judecatorul sindic a apreciat in mod nelegal, cu incalcarea dispozitiilor art.138 alin.(3) din Legea privind procedura insolventei ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru autorizare  in vederea introducerii actiunii privind atragerea raspunderii administratorului debitoarei,.
In raportul refacut asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC CM SRL, administratorul judiciar CM a aratat ca, potrivit ultimului bilant incheiat la data de 30 iunie 2008, debitorul avea urmatoarele active: creante de incasat in valoare de 118.602 lei si disponibilitati banesti in conturi in suma de 2.641 lei.
A mai retinut lichidatorul judiciar ca din actele depuse la dosarul cauzei de catre administratorul statutar rezulta ca societatea a intrat in stare de insolventa ca urmare a faptului ca SC DBSRL Constanta datoreaza cea mai mare parte din creantele societatii si ca a formulat plangere penala impotriva administratorului statutar al acestei societati, SM, in vederea recuperarii daunei suferite.
Singurul activ din patrimoniul SC CM SRL il constituie creanta pe care debitoarea o are de incasat de la SC DB SRL Constanta - in faliment.
A concluzionat lichidatorul judiciar ca din analiza documentelor contabile rezulta ca nu au fost miscari patrimoniale de natura a fi anulate de catre lichidatorul judiciar si cu privire la atragerea raspunderii personale a fostului administrator ca nu exista fapte ce pot conduce la atragerea raspunderii fostului administrator al societatii, in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
In conformitate cu  dispozitiile art. 138 alin. 1  din Legea nr. 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridica, ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de membri organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
 Potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, Comitetul Creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. 1, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.
Promovarea unei asemenea cereri  de catre comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor se face asadar numai in cazurile expres  si limitativ prevazute de lege, conditii neindeplinite in cauza, astfel:
- cu privire la primul caz, acesta nu exista, intrucat lichidatorul judiciar, in raportul asupra cauzelor si imprejurarilor ce au dus  la aparitia starii de insolventa a aratat si a analizat  cauzele  care au dus la aparitia starii de insolventa, concluzionand ca nu exista fapte ce pot conduce la atragerea raspunderii fostului administrator al societatii, in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
- cu privire la al doilea caz, acesta nu exista, de asemenea, intrucat lichidatorul nu a omis sa formuleze actiunea in raspundere, care nu ameninta sa se prescrie, ci a mentionat ca nu exista fapte, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, care sa poata duce la atragerea raspunderii fostului administrator al societatii.
Pentru aceste motive, curtea a constatat ca sentinta recurata, de autorizare a creditorului pentru a introduce actiunea in raspundere a administratorului, este nelegala, fiind pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art.138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, a admis recursul, a modificat in tot sentinta recurata si a respins cererea de autorizare.