Modificarea valorii prag la 45000 lei, prevazuta de dispozitiile art. 3, pct. 12 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 169/14.07.2010, este valoarea prag ce se are in vedere la declansarea...

Modificarea valorii prag la 45000 lei, prevazuta de dispozitiile art. 3, pct. 12 din
Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 169/14.07.2010, este valoarea prag ce se are in vedere la declansarea procedurii.

Modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolventei reprezinta deschiderea procedurii insolventei, reprezinta o norma de procedura de imediata aplicare, inclusiv in perioada tranzitorie, cuprinsa intre data inregistrarii cererii si data solutionarii acesteia.

Decizia nr. 1978 din 24 noiembrie 2010  pronuntata de Curtea de Apel
                    Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal

  Prin sentinta nr. 1399/13.10.2010, pronuntata de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea creditoarei AFP privind deschiderea procedurii insolventei fata de  debitoarea SC H. SRL , ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea datoreaza bugetului de stat, de peste 90 de zile, suma de 30.090 lei conform titlurilor executorii si celorlalte inscrisuri depuse la dosar.
 Potrivit dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei si art. 3 alin. 1 pct. 6 si 12, orice creditor cu o creanta certa, lichida si exigibila,veche de mai mult de 90 de zile, cu un cuantum minim de 45.000 lei RON poate introduce o cerere impotriva unui debitor prezumat in insolventa.
Pentru deschiderea procedurii de insolventa se impune dovedirea indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art.1 si art. 3 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
In baza art. 3 pct.1  lit. a din lege, insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, iar in baza art.3 pct.12 cuantumul minim al creantei, pentru care putea fi introdusa cererea creditorului, este de 45.000 lei, iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie.
Acest ultim articol privind valoarea prag a creantei, ca si termenul ce se scurge de la data creantei au fost modificate prin Legea 169 din 14 iulie 2010 publicata in Monitorul Oficial nr.505 din 21 iulie 2010, care a  intrat in vigoare la data de 25 iulie 2010.
Fata de dispozitiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, judecatorul sindic a analizat starea de insolventa a societatii la momentul la care acesta pronunta sentinta.
Astfel, in situatia tranzitorie determinata de modificarea valorii prag intre data introducerii cererii si data solutionarii cererii, s-a apreciat ca sunt incidente dispozitiile legale in vigoare la data la care se solutioneaza cererea de deschidere a procedurii.
Prin urmare,s-a constatat ca cererea vizand creanta  de 30.090 lei, situata sub valoarea prag prevazuta de lege, de 45.000 lei,  nu indeplineste conditia prev. de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006 si in baza dispozitiilor art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 s-a  respins cererea creditoarei, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea AFP care a criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in esenta ca in mod gresit s-a apreciat de catre prima instanta ca nu este indeplinita conditia prevazuta de Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, respectiv pragul minim de 45.000 lei, deoarece cererea pentru declansarea procedurii insolventei a fost inregistrata la data de 08 martie 2010, data la care pragul minim prevazut de lege pentru declansarea procedurii era de 30.000 lei si cum creanta sa era de 30.090 lei, se incadra in valoarea prag prev. de disp.art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii.
A invederat recurenta ca modificarea ulterioara de catre legiuitor a valorii prag la 45.000 lei, respectiv la 21.07.2010, nu avea relevanta, intrucat trebuiau analizate conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii de la data inregistrarii acesteia la instanta si nu in raport de  data solutionarii.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei, admiterea cererii si deschiderea procedurii  insolventei impotriva societatii debitoare.
Recursul este nefondat.
Dispozitiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/14.07.2010, prevad ca valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolventei, este de 45.000 lei si cum  creanta recurentei era de 30.090 lei, creanta se situa sub valoarea prag prevazuta de lege , de la data solutionarii cererii,  in mod corect si legal prima instanta a considerat ca valoarea prag ce se are in vedere la declansarea procedurii este valoarea de 45.000 lei.
 In mod judicios judecatorul sindic a apreciat ca modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolventei reprezinta o norma de procedura, de imediata aplicare, inclusiv in perioada tranzitorie,cuprinsa intre data inregistrarii cererii si data solutionarii acesteia,fiind evidenta intentia legiuitorului de a nu se solicita deschiderea procedurii insolventei pentru o valoarea modica in actualele conditii economice de blocaj financiar, urmarindu-se si degrevarea instantelor de solutionarea unor cauze de mica importanta, acesta fiind procedeul adoptat si de CEDO, prin aplicarea Protocolului 14 aditional la Conventie (Cauza a Vladimir Korelev  c. Rusiei,din 27.07.2010).
Pe de alta parte, adoptarea acestei solutii inlatura discriminarea ce s-ar putea crea prin aplicarea unui tratament diferentiat debitorilor aflati in aceeasi conjunctura, inrautatindu-se situatia celor care au o datorie mai mica, dar impotriva carora ar trebui deschisa procedura insolventei, conform vechii legi, in raport cu cei care ar avea o datorie mai mare, in speta de peste 30.000 lei, dar nu ar intra sub incidenta legii nr. 85/2006 rep., asa cum a fost modificata la data de 21.07.2010 prin OUG nr. 169/2010.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a constatat ca sentinta atacata nu este afectata de niciunul din motivele de casare sau de modificare din cele prevazute  de art. 304 Cod procedura civila, astfel ca in baza art. 312, alin. 1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.