Actiunea in raspundere patrimoniala a persoanelor ce au cauzat starea de insolventa a societatii debitoare. Prescriptia dreptului la actiune

Actiunea in raspundere patrimoniala a persoanelor ce au cauzat starea de insolventa a societatii debitoare. Prescriptia dreptului la actiune

- Art. 138 si 139 din Legea 85/2006

Potrivit  art. 139 din Legea insolventei actiunea in  raspundere patrimoniala a  persoanelor ce au cauzat starea de insolventa a societatii ce face obiectul procedurii  in conditiile prev. de art. 138, se promoveaza in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana ce a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.
Prin raportul privind cauzele si imprejurarile ce au dus la aparitia starii de insolventa lichidatorul judiciar a constatat o atare situatie, de la data intocmirii raportului curge termenul de trei ani, neavand nici o relevanta momentul crearii prejudiciului in patrimoniul creditorilor. 

Decizia nr. 1433/27 septembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ

In cadrul dosarului de faliment nr.566/120/2009, prin sentinta nr. 213 din data de 27 aprilie 2010, Tribunalul Dambovita, in temeiul art.131 alin.1 din Legea privind procedura insolventei, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitorului SC N. SRL, a dispus radierea societatii debitoare din registrul comertului, in temeiul disp. art.136 din Legea privind procedura insolventei, a descarcat de indatoririle si responsabilitatile procedurii pe lichidatorul judiciar C. I. I. P. M., in temeiul art.135 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea sentintei catre D.G.F.P. Dambovita  si Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dambovita  pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa, a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar privind atragerea raspunderii  patrimoniale  a administratorului societatii debitoare, P. C. A., in baza art.138 alin.1 lit. a si d din Legea nr.85/2006, a obligat pe paratul P.C.A., administratorul societatii debitoare, la plata sumei de 32.168 lei catre creditoarea A. F. P. Targoviste, iar in baza art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, a dispus ca  plata sumei de 1950 lei, cuvenita lichidatorului judiciar (onorariu si cheltuieli cu procedura) sa se efectueze din fondul de lichidare.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 29 septembrie 2010, lichidatorul judiciar C. I. I. P. M., desemnat  sa  administreze procedura insolventei debitorului SC N. SRL a solicitat sa se  dispuna inchiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor in averea debitorului, procedura concursuala a fost deschisa prin sentinta nr. 124  din data de 19.03.2009,   s-au intocmit si comunicat notificarile in conditiile art. 61 din Legea privind procedura insolventei.
S-a mai retinut ca in cursul procedurii, lichidatorul judiciar a formulat o cerere de atragere a raspunderii patrimoniale fata de administratorul statutar al societatii debitoare, P.C. A., in temeiul disp. art.138 alin.1 lit. a si d din Legea nr.85/2006, in motivarea careia a precizat ca la data incetarii activitatii, societatea debitoare a dispus de active in valoare totala de 104.684 lei, ce depaseau valoarea totala a creantelor inscrise in tabelul creditorilor, in suma de 32.168 lei, administratorul statutar nefacand dovada scaderii din

contabilitatea societatii a acestor active, precum si faptul ca la data deschiderii procedurii debitorul nu mai dispunea de bunuri in patrimoniul sau, ceea ce duce la concluzia ca toate aceste active au fost folosite in interesul personal al administratorului statutar.  
Totodata, s-a mai retinut ca administratorul parat a prezentat numai o parte a documentelor contabile prevazute la art.28 alin.1 din legea insolventei, respectiv balanta de verificare incheiata de 30.06.2004 si bilantul contabil incheiat la 31.12.2005, restul documentelor nefiind intocmite si nici prezentate lichidatorului, desi a fost notificat in acest sens, iar din actele societatii debitoare rezulta ca doua mijloace de transport au fost vandute in baza unor contracte de vanzare - cumparare la data de 21.12.2005 cu suma de 2000 Euro si respectiv in anul 2004 pentru suma de 30.000.000 lei ROL.
Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile care sa verifice contabilitatea societatii debitoare prin prisma disp. art.138 din Legea nr.85/2006, iar potrivit raportului de expertiza intocmit de expertul contabil Goglea Aurel, rezulta ca incepand cu data de 1.01.2004 societatea nu a mai desfasurat activitate, conform datelor raportate prin bilanturile contabile, totusi in perioada anilor 2004- 2007 au fost efectuate operatiuni economice de catre administratorul acesteia, inclusiv vanzarea a doua autoturisme cu sumele de 3000 lei si respectiv 2000 Euro, toate aceste operatiuni nefiind inregistrate in contabilitate si nici raportate in bilanturile contabile, pentru autoturismele vandute nu s-au intocmit facturi fiscale, nu s-au colectat si platit la buget TVA, nu s-au scazut din evidenta contabila si nu s-au depus sumele obtinute in casierie sau contul societatii, incalcandu-se astfel prevederile Legii nr.82/1991 si ale Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Concluziile expertului au fost ca in perioada anilor 2004- 2007, administratorul statutar a incasat suma de 10320 lei din vanzarea a doua autoturisme ce apartineau societatii comerciale, suma pentru care nu s-au intocmit documentele legale si care nu a fost inregistrata in contabilitatea societatii, iar cu privire la netinerea contabilitatii in conformitate cu lege, administratorul societatii debitoare nu a incasat creantele societatii in suma de 13.099 lei, nu a intocmit documentele legale primare pentru bunurile vandute din patrimoniul societatii  si nu a inregistrat in contabilitate sumele de bani obtinute din vanzarea acestor bunuri, astfel ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 138 alin. 1 si t a si d din Legea insolventei, administratorul societatii debitoare fiind obligat la plata sumei de 32.168 lei catre creditoarea AFP Targoviste.
  Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul P. C. A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii recurate, respingerea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale sau casarea aceleiasi hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului, s-a aratat ca instanta de fond nu a analizat exceptia invocata prin intampinare, respectiv a prescriptiei dreptului la actiune, avand in vedere ca asa-zisul prejudiciu creat creditorilor a fost nascut in anul 2003-2004, iar cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata in anul 2008, a trecut o perioada de 5 ani in care prejudiciul civil, daca ar fi fost creat, s-ar fi prescris, iar in sentinta atacata nu se regaseste analiza acestei exceptii.
S-a mai sustinut ca judecatorul sindic a ignorat faptul ca societatea si-a incetat activitatea, astfel ca nu mai avea fizic cum sa intocmeasca si sa predea actele contabile dupa anul 2005, nu s-a analizat faptul ca banii care apar in bilant la rubrica "bani in casa si conturi" au fost virati catre bugetul de stat, conform inscrisurilor depuse la dosar, expertiza a fost gresit efectuata de un expert contabil care nu are si calitatea de lichidator judiciar, legiuitorul impunand in aspectele legate de insolventa sa se poata pronunta numai un astfel de specialist.
Prin intampinarea depusa la 14.07.2010, intimata-creditoare AFP Targoviste a solicitat respingerea recursului, intrucat pentru datoriile nascute in perioada 2003-2004 creditorul a intreprins masuri de executare silita ce au intrerupt termenul de prescriptie de 5 ani, prevazut de Codul de procedura fiscala, astfel ca datoriile catre bugetul de stat nu sunt prescrise, iar faptul ca societatea nu a mai desfasurat activitate o perioada indelungata de timp, nu scuteste pe administratorul statutar de depunerea actelor contabile pana la dizolvarea si lichidarea societatii comerciale, acesta fiind momentul cand o societate isi inceteaza efectiv activitatea si nu mai exista.
S-a invederat instantei de intimata ca  expertiza contabila a fost efectuata de un expert autorizat care a verificat toate tranzactiile si viramentele efectuate de societate, inclusiv catre bugetul de stat, iar in situatia in care debitorul era de buna credinta, ar fi introdus singur cererea de insolventa, cunoscand faptul ca societatea si-a intrerupt activitatea.
Dupa analizarea criticilor formulate, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat Decizia 1433/27.09.2010 prin care a respins recursul ca nefondat.
Pentru a decide astfel s-a retinut ca fata de SC N. SRL Targoviste  s-a derulat procedura insolventei, deschisa prin sentinta comerciala nr. 124 din 19.03.2009, la cererea intimatei -creditoare AFP Targoviste, fiind desemnat lichidator judiciar  CII P. M., cu atributiile prev. de art. 20 din Legea insolventei, lichidatorul a intocmit rapoarte de activitate, iar la data de 29.09.2009 a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului statuar al societatii Preda Constantin Aurica.
In cursul solutionarii acestei cereri, paratul administrator a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului prin care se solicita stabilirea raspunderii sale patrimoniale, intrucat societatea debitoare nu a mai functionat din anul 2003, fiind aplicabil termenul de 3 ani, prev. de art. 167/1958, exceptie ce a fost pusa in discutia partilor in sedinta publica din 8.12.2009, fiind respinsa de judecatorul sindic, motivat de faptul ca temeiul juridic al actiunii in raspundere patrimoniala este art. 138 din Legea insolventei, in raport de care  dreptul la actiune nu este prescris.
De asemenea, in aceeasi sedinta publica din 8.12.2009, instanta a pus in discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize contabile, avand ca obiectiv stabilirea modului in care administratorul societatii debitoare a tinut contabilitatea in conformitate cu legea si daca a folosit bunurile societatii in interesul propriu, prin prisma dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, expertiza ce a fost intocmita de expert contabil Goglea Aurel.
Judecatorul sindic a concluzionat ca societatea debitoare a avut in patrimoniu doua autoturisme ce au fost vandute de catre administrator fara a se intocmi facturi fiscale si a se inregistra pretul in contabilitatea societatii, acelasi administrator nu a incasat creantele societatii in suma de 13.099 lei, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 138 alin.1 lit. a si d din Legea 85/2006, fiind obligat in mod corect P. C. A. la plata sumei de 32.168 lei, ce reprezinta creanta creditoarei AFP Targoviste.
Motivul de recurs, potrivit caruia instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, intrucat pretinsul prejudiciul creat creditorilor a fost nascut in anul 2003-2004, iar cererea in raspundere patrimoniala a fost formulata in anul 2009, dupa o perioada de cinci ani, nu este fondat, intrucat aceasta exceptie invocata de catre P. C. A., prin intampinarea depusa la 10.11.2009 a fost pusa in discutia partilor in sedinta publica din 8.12.2009, iar judecatorul sindic a analizat-o si a respins-o in mod corect, raportat la faptul ca a fost investit cu o cerere intemeiata pe disp. art. 138 din Legea insolventei, actiune ce se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana ce a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii, conform art. 139 din Legea nr. 85/2006, ori in prezenta cauza, lichidatorul judiciar a constatat prin raportul privind cauzele si imprejurarile ce au dus la aparitia starii de insolventa din 26.06.2009, o atare situatie, astfel ca de la acest moment curge termenul special de 3 ani prevazut de textul de lege precizat, inauntrul caruia s-a formulat cererea in raspundere patrimoniala.
Nici motivul de recurs, potrivit caruia societatea si-a incetat activitatea in anul 2005, astfel ca nu mai putea sa intocmeasca si sa predea actele contabile, nefiind analizat faptul ca banii ce apar in bilant la rubrica "bani in casa si conturi" au fost virati catre bugetul de stat, nu este fondat, intrucat obligatiile privind intocmirea evidentelor contabile prev. de Legea nr. 82/1991, exista pana la momentul in care societatea in cauza este lichidata si dizolvata, iar faptul ca nu a mai functionat nu are nicio relevanta in ceea ce priveste aceste obligatii, imprejurarea ca pretinsele sume de bani au fost virate catre bugetul de stat nu are nicio influenta asupra creantei pe care societatea debitoare o datoreaza creditoarei AFP Targoviste, creanta certa, lichida si exigibila, inscrisa in tabelul definitiv al creantelor.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs, potrivit caruia  expertiza contabila trebuia efectuata de o persoana ce are si calitatea de lichidator judiciar, ceea ce nu s-a respectat in prezenta cauza, intrucat expertiza contabila ce a fost administrata in cadrul actiunii in raspundere patrimoniala, a fost efectuata in conformitate cu disp. art. 201 si urm. C.pr.civila, precum si cu dispozitiile speciale ale legii insolventei, ce nu cuprind o astfel de prevedere, iar printre atributiile lichidatorului judiciar prev. de art. 20 din Legea 85/2006, nu se regaseste si efectuarea de expertize contabile, astfel de probe fiind administrate conform dreptului comun si reglementarilor speciale in aceasta materie.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca in mod corect judecatorul sindic a stabilit raspunderea patrimoniala a administratorului statutar a SC N. SRL Targoviste, sunt incidente dispozitiile art. 138 alin.1 lit.a si d din Legea nr. 85/2006, Preda Constantin Aurica a folosit in interes propriu sumele de bani obtinute din vanzarea unor bunuri ale societatii, nu a intocmit documente legale contabile pentru bunurile vandute si nu a inregistrat in contabilitate respectivele sume de bani, contabilitatea societatii debitoare nefiind deci tinuta in conformitate cu legea, aceste fapte au cauzat starea de insolventa a societatii debitoare, actiunea in raspundere patrimoniala a fost promovata inauntrul termenul de 3 ani prev. de art. 139 din Legea insolventei, exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost analizata si respinsa ca neintemeiata, sentinta recurata nu este afectata de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, respingandu-l in conformitate cu art. 312 alin.1 C.pr.civila.