Actiunea civila in procesul penal. Obiectul si exercitarea actiunii civile. Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile.

Actiunea civila in procesul penal. Obiectul si exercitarea actiunii civile. Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile.                      Cod procedura penala, art. 14, art. 20, art. 317,
               art. 335 alin. 1 rap. la art. 334;

Instanta penala este obligata sa rezolve actiunea civila in limitele obiectului actiunii penale, deci cu respectarea art. 317 rap. la art. 14 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, extinderea cadrului procesual fiind permisa numai in conditiile art. 335 din acelasi cod si mai inaintea pronuntarii unei hotarari la primul grad de jurisdictie.

               Decizia penala nr. 508, din 20 mai 2010 Prin sentinta penala nr. 1026 din 10 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Buzau s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru savarsirea unui concurs de infractiuni, compus intre altele si din infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, parte civila DGFP Buzau, la o pedeapsa rezultanta de 5 luni inchisoare si a carei executare a fost suspendata conditionat, conform art. 81-84 Cod penal.
In latura civila, acesta a fost obligat la plata sumei de 2.180 lei despagubiri civile catre partea civila Directia Generala a Finantelor Publice Buzau.
Sentinta primei instante s-a mentinut prin decizia penala nr. 44 din 09 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Buzau, respingandu-se ca nefondate apelurile declarate de inculpat si partea civila Directia Generala a Finantelor Publice Buzau.
Impotriva ambelor hotarari, in termenul legal a declarat recurs partea civila, criticandu-le ca fiind netemeinice in ce priveste rezolvarea actiunii civile exercitate in procesul penal.
In esenta, s-a solicitat majorarea cuantumului despagubirilor civile rezultate din infractiunea de evaziune fiscala retinuta in sarcina inculpatului.
Faptele, imprejurarile savarsirii acestora si vinovatia inculpatului s-au stabilit corect in gradele de jurisdictie anterioare, iar intinderea raspunderii civile delictuale pentru prejudiciile produse bugetului consolidat al statului, inclusiv prin infractiunea de evaziune fiscala, sunt in deplina concordanta cu probele administrate ce au fost complet analizate si just apreciate.
Din coroborarea raportului de inspectie fiscala cu documentatia financiar-contabila detinuta de societatile comerciale implicate in relatiile contractuale derulate si declaratia martorei audiate in cauza, rezulta ca desi nu detinea licenta pentru transport public de marfuri conform OUG nr. 109/2005, in perioada noiembrie 2007 - martie 2008 si in calitate de administrator al persoanei juridice cu  raspundere limitata, inculpatul a efectuat atari transporturi rutiere, folosind un autovehicul, primit in comodat de la sotia sa.
S-a dovedit de asemenea ca raporturile comerciale avand ca obiect prestarea de servicii au condus la realizarea de venituri, ce nu au fost inregistrate in contabilitatea societatii comerciale administrate si fara a se emite vreo factura fiscala in acest sens.
Instantele anterioare au retinut corect ca activitatea infractionala detaliata in precedente, obiect al infractiunii de evaziune fiscala incriminata in art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 a avut drept consecinta prejudicierea bugetului de stat in limita sumei de 2.180 lei, reprezentand impozit pe profit si TVA, neachitate pe perioada noiembrie 2007-martie 2008.
 Obligatiile legale s-au calculat conform art. 14 din Legea nr. 241/2005 si Codului de procedura fiscala iar veniturile realizate s-au estimat la suma de 21.741 lei, luandu-se in considerare cheltuielile efectuate si inregistrate in balantele de verificare lunara.
Diferenta de 12.588 lei solicitata de partea civila DGFP Buzau cu titlu de despagubiri civile, stabilita de organele Garzii financiare prin procesul verbal incheiat la 03 septembrie 2008 (4.332 lei impozit pe profit si 10.400 lei TVA), nu poate fi retinuta ca reala si nici in directa legatura de cauzalitate cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza.
Este de observat ca in determinarea prejudiciului in suma de 14.738 lei, partea civila recurenta nu a procedat la deducerea cheltuielilor normale impuse de prestarea serviciilor fara autorizatie si neinregistrate in contabilitatea societatii comerciale administrate de catre inculpat.
Separat de aceasta, chiar folosindu-se aceeasi tehnica de calcul privind estimarea bazei de impunere, intinderea raspunderii civile vizeaza obligatii financiare pretins a nu fi achitate statului in conditiile aratate, incepand cu luna septembrie 2007 si pana la 31 decembrie 2008.
Atari acte materiale nu s-au retinut in considerentele si dispozitivul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, excedand continutului infractiunii de evaziune fiscala stabilita in sarcina acestuia si deci procesului penal pendinte.
Or, instanta penala este obligata sa rezolve actiunea civila in limitele obiectului actiunii penale, astfel cum a fost sesizata conform art. 317 rap. la art. 14 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, extinderea cadrului procesual fiind permisa numai in conditiile art. 335 din acelasi cod si mai inaintea pronuntarii unei hotarari la primul grad de jurisdictie.
Ca urmare, rezultand ca sumele acordate cu titlu de despagubiri civile au fost determinate ca reprezentand prejudiciu cert, lichid si exigibil, pe perioada noiembrie 2007 - martie 2008, primindu-se drept concludenta o expertiza contabila de specialitate si se regasesc in acelasi cuantum si titlu (impozit pe profit, TVA de plata cu majorarile aferente) in raportul de inspectie fiscala, temei al inceperii urmaririi penale in cauza, in lipsa extinderii procesului penal pentru alte acte materiale, recursul exercitat de partea civila se va respinge ca nefondat.