Aplicarea si interpretarea clauzelor contractului colectiv de munca. Respectarea cerintelor speciale si derogatorii privind platile compensatorii si dreptul de preaviz pentru salariatii disponibilizati.

Aplicarea si interpretarea clauzelor contractului colectiv de munca. Respectarea cerintelor speciale si derogatorii privind platile compensatorii si dreptul de preaviz pentru salariatii disponibilizati.

- art.17 din codul muncii
- art.8 alin.2 din Legea 130/1996

                 In lipsa unui contract colectiv de munca la nivel de unitate valabil incheiat si inregistrat dupa 1 septembrie 2008, cand cel anterior a incetat ajungand la termen, pe perioada negocierilor repetate pentru un nou contract, prelungite intre 1-8 septembrie 2008, partile au convenit asupra unor conditii speciale si derogatorii privind cuantumul platilor compensatorii si durata dreptului de preaviz  pentru salariatii disponibilizati exclusiv in aceasta perioada de negocieri, iar dupa data de 8 septembrie 2008, singurele clauze aplicabile sunt cele ale art.74 si 78 din CCMUN, care sunt valabile pana la incheierea si inregistrarea conform legii a unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.                                                         -decizia nr. 95 din 26 ianuarie 2010 a Sectiei               Conflicte de Munca si Asigurari Sociale Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului, reclamantul Sindicatul Liber Independent COS Targoviste a chemat in judecata pe parata SC “M"Targoviste SA, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea in parte a dispozitiei nr.1809/03.06.2009 de incetare a contractului individual de munca al salariatului R. I. din initiativa angajatorului.
In motivarea reclamantul a aratat ca anularea se refera la art.5 din dispozitia contestata referitor la cuantumul compensatiei cuvenite in urma concedierii prin desfiintarea postului si obligarea paratei la acordarea catre salariat a compensatiei stabilite de comun acord  cu reprezentantii paratei si cei ai SLI COS Targoviste in baza procesului verbal din 01.09.2008 s al Protocolului incheiat in aceeasi data.
De asemenea, reclamantul a solicitat anularea duratei preavizului de 20 de zile lucratoare stabilita de art.2 si 4 din aceeasi dispozitie si obligarea paratei sa acorde salariatului R. I. un preaviz de 30 de zile calendaristice si sa-i plateasca salariul cuvenit pentru aceasta durata a preavizului deoarece aceste prevederi incalca contractul individual de munca al salariatului care are prevazuta o durata a preavizului de 30 de zile calendaristice in cazul concedierii  prin desfiintarea postului.
Conform art.17 din codul muncii cu privire la clauzele esentiale din contractul individual de munca, este obligatorie si precizarea duratei preavizului atat in cazul concedierii cat si in cazul preavizului, iar notificarea acestei clauze esentiale a CIM nu se poate face decat prin act aditional.
In urma expirarii CCMU in luna august 2008, partile au convenit sa acorde de la 2.09.2008, in cazul concedierilor individuale, compensatii in bani reprezentand echivalentul cu 40% din salariul brut avut in luna anterioara concedierii inmultita cu numarul de ani lucrati in combinat, dar nu mai putin de 3 salarii brute si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Intelegerea a fost asumata de parti prin procesul verbal din 01.09.2008 si protocolul din aceeasi data iar concedierile efectuate s-au realizat in baza acestor intelegeri pana in luna ianuarie 2009.
Incepand cu luna iunie 2009 in mod unilateral conducerea a schimbat conditiile de concediere prin dispozitia nr.876/16.03.2009, acordand o compensatie de cel putin un salariu lunar si un preaviz de 20 de zile, ceea ce impune admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii deoarece la data de 20.08.2008 CCM valabil la nivelul societatii a incetat de drept, expirand perioada pentru care a fost incheiat.
S-a aratat ca la jumatatea lunii iunie 2008 au inceput negocierile colective pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca. La expirarea perioadei de 60 de zile calendaristice partile nu au ajuns la un punct de vedere comun, existand divergente pe tema clauzelor noului contract, ocazie cu care s-a convenit prelungirea negocierilor peste durata maxima a perioadei de mai sus.
Prelungirea negocierilor s-a realizat in baza unui inscris denumit "Protocol din data de 01.09.2008" conform cu care negocierile s-au prelungit pana la data de 08.09.2008, iar pe perioada prelungirii negocierilor, administratia s-a angajat ca tuturor celor concediati din motive care nu tin de persoana salariatului sa le acorde compensatii banesti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii. Dupa data de 08.09.2008 partile nu au mai incheiat nici un alt inscris prin care sa cada de acord pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca si au intrat in conflict de interese. Ulterior conflictul de interese s-a inchis dar contractul colectiv de munca nu s-a mai incheiat.
In conditiile in care la nivel de societate nu exista un contract colectiv de munca in vigoare, la nivel de ramura economica nu exista un contract colectiv de munca in vigoare, singurul contract colectiv de munca in vigoare si aplicabil este contractul colectiv de munca valabil la nivel national.
Dispozitia nr.876/16.03.2009 respecta intru totul prevederile contractul colectiv de munca la nivel national pentru perioada 2007-2010.
Cu ocazia concedierii, salariatul R. I. a primit o compensatie baneasca si i s-a acordat o perioada de preaviz de 20 de zile lucratoare, respectiv de la 4.06.2009 pana in data de 3.07.2009 inclusiv. In aceasta perioada se inscriu 29 de zile calendaristice deci salariatului i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare, adica 30 de zile calendaristice.
Prin sentinta civila nr.1772 din 19.10.2009, tribunalul a admis contestatia si a anulat in parte dispozitia nr.1809/03.06.2009 emisa de parata, de incetare a contractului individual de munca, sub aspectul cuantumului compensatiei cuvenite in urma concedierii individuale si sub aspectul duratei preavizului.
Prin aceeasi sentinta, parata a fost obligata sa acorde salariatului compensatia stabilita de comun acord de catre reprezentantii sindicatului si ai societatii, in baza procesului verbal din 01.09.2008 si protocolului din aceeasi data si sa acorde salariatului un preaviz de 30 zile calendaristice, stabilit prin aceleasi documente incheiate intre parti, precum si sa acorde salariatului disponibilizat, salariul corespunzator preavizului de 30 zile calendaristice.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin dispozitia nr.1809/03.06.2009 emisa de parata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca al salariatului R. I. conform art.65 din codul muncii, acordandu-i-se un termen de preaviz de 20 de zile lucratoare conform dispozitiei nr.876/16.03.2009. La art.5 din dispozitia atacata se arata ca in baza dispozitiei nr.876/16.03.2009 la incetarea CIM salariatul va beneficia de o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi. Prin salariu lunar se intelege salariul din luna mai stabilit in contractul individual de munca, pentru program normal de lucru.
Art.65 din Legea 53/2003 prevede ca in cazul concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului are loc incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. 1.
                    Prin dispozitia nr.876/16.03.2009 s-a stabilit ca la calculul platilor compensatorii acordate salariatilor la desfacerea CIM pentru desfiintarea postului se vor avea in vedere prevederile art.78 din CCMUN adica angajatorul va acorda salariatului o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi. Art.1, pct.1.2 prevede ca angajatorul este obligat sa acorde un preaviz de 20 de zile lucratoare.
Prin procesul verbal incheiat la data de 01.09.2008 intre reprezentantii paratei si cei ai SLI COS Targoviste cu ocazia rundei a II a negocierilor pentru incheierea unui CCMU s-a stabilit ca "in conditiile in care se doreste continuarea negocierilor atunci este necesar acordul sindicatelor ca incepand cu data de 02.09.2008, administratia sa poata proceda la concedieri individuale pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, chiar daca negocierile continua". Partile au mai convenit ca salariatii concediati sa beneficieze de o indemnizatie de concediere egala cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii inmultita cu numarul anilor lucrati in combinat si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Acest fapt este atestat si de Protocolul incheiat intre cele doua parti la  01.09.2008 cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor pentru incheierea unui contract colectiv de munca la nivel de unitate. Reprezentantii celor doua parti au hotarat de comun acord prelungirea negocierilor  pana la data de 08.09.2008, sindicatele exprimandu-si acordul pentru efectuarea concedierilor individuale, chiar si in conditiile prelungirii negocierilor colective, salariatii concediati, beneficiind de drepturile stabilite prin procesul verbal din 01.09.2008.
Tribunalul nu a retinut apararea paratei potrivit careia drepturile salariatilor concediati sunt valabile numai pentru perioada 1.09-8.09.2008, iar ulterior devin aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel National pentru urmatoarele argumente:
Din chiar procesul-verbal rezulta ca negocierile au continuat si ulterior datei de 08.09.2009, aceasta data avand doar semnificatia stabilirii urmatoarei runde a negocierilor. Astfel, in privinta art.90 din CCMU, partile au convenit amanarea negocierii lui pana la finalizarea clauzei similare din CCM la nivel de ramura, avand deci o durata nedeterminata.
Un alt argument in favoarea reclamantului, este ca societatea a continuat sa efectueze concedieri si dupa 08.09.2008, dovada fiind dispozitia de concediere nr.266/26.01.2009 privind pe salariatul G. M. concediere ce a fost efectuata cu respectarea drepturilor prevazute in cuprinsul procesului verbal si protocolului din 01.09.2008.
Un alt protocol, care sa il modifice pe cel din 08.09.2008 nu a mai fost incheiat intre parti, lucru recunoscut de parata prin intampinarea depusa la dosar, in care arata ca dupa data de 08.09.2008 partile nu au mai incheiat nici un alt inscris prin care sa convina prelungirea negocierilor, iar dupa aceasta data au intrat in conflict de interese. 
Cu privire la perioada de preaviz si drepturile banesti ale salariatului mentionate in dispozitia de concediere, asa cum este prevazuta in art.5, aceasta incalca protocolul stabilit de comun acord de reprezentantii angajatorului si ai salariatilor, prin care se prevede ca salariatii concediati vor beneficia de o indemnizatie de concediere egala cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii inmultita cu numarul anilor lucrati in combinat si de un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Avand in vedere concursul dintre prevederile CCM la nivel national si cele din protocolul incheiat intre parti pe parcursul negocierii unui nou contract colectiv de munca, protocol al carui rol este tocmai acela de a suplini lipsa contractului colectiv la nivelul societatii, instanta apreciaza ca cele stabilite in cuprinsul protocolului reprezinta o clauza mai favorabila salariatilor.
Art.8 alin.2 din Legea 130/1996 prevede ca contractele colective de munca, nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective incheiate la nivel superior.
In situatia in care s-ar da eficienta CCMUN drepturile salariatilor ar fi stabilite la un nivel inferior fata de prevederile constatate prin inscrisuri incheiate la nivelul societatii, situatie ce ar contraveni scopului de protectie a drepturilor salariatilor.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis actiunea.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal parata a declarat recurs(filele 4-8).
Invocand cazurile de recurs prevazute de art.304 pct.6-9 cod pr.civ.recurenta a sustinut in esenta ca sentinta este nelegala pentru urmatoarele motive:
-procesul-verbal al rundei a 11 a de negociere a contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu este izvor de drepturi pentru salariati, valabilitatea clauzelor negociate fiind conditionata de incheierea si inregistrarea legala a contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
In aceste conditii, instanta de fond a interpretat gresit acest inscris si a pronuntat o sentinta nelegala.
-singurul inscris care a reprezentat o intelegere intre sindicat si administratie il constituie Protocolul din 1 septembrie 2008, conform caruia negocierile pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate s-au prelungit pana la data de 8 septembrie 2008, perioada in care, in caz de concediere, administratia s-a obligat sa plateasca salariatilor compensatii banesti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioara inmultita cu numarul anilor lucrati in combinat si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Cum negocierile au continuat pana in luna martie 2009, prin dispozitia nr.876/16 martie 2009 administratia a anuntat concedieri ce nu tin de persoana salariatilor, iar intelegerea consemnata in Protocol are valabilitate numai pentru perioada 1-8 septembrie 2008 cand negocierile partilor au fost prelungite.
In aceste imprejurari, instanta de fond, folosind argumente straine de natura pricinii, a invocat art.90 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate care nu au legatura cu cauza de fata.
-cu privire la perioada preavizului, potrivit dispozitiei nr.1809/3 iunie 2009 salariatul R.I. a fost concediat de la 6 iulie 2009, acordandu-i-se un preaviz de 20 zile lucratoare intre 4 iunie 2009-3 iulie 2009, insa instanta de fond pronuntandu-se asupra unui lucru care nu i s-a cerut, a obligat recurenta la acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice conform procesului-verbal si protocolului din 1 septembrie 2009 desi cererea cu care a fost investita a fost aceea de anulare a duratei preavizului si plata a salariului cuvenit pentru un preaviz de 30 zile calendaristice.
-o ultima critica a recurentei vizeaza gresita evocare si aplicare a art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, care nu este aplicabil in cauza, prima instanta retinand ca nu se poate da eficienta Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel National care este de nivel inferior celui de la nivel de unitate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si respingerea actiunii ca neintemeiate.
Curtea, verificand sentinta recurata prin prisma criticilor aduse, a dispizitiilor legale incidente in cauza si in raport de probele administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ.a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Prin dispozitia nr.1809 emisa de SC “M" Targoviste SA la data de 3 iunie 2009 s-a dispus concedierea salariatului R. I. in temeiul art.65 din Codul muncii, prin desfiintarea postului de sudor ocupat de acesta in Sectia Reparatii Siderurgice, acordarea unui drept de preaviz de 20 zile lucratoare in conformitate cu dispozitia nr.876/16 martie 2009 si beneficiul unei compensatii de cel putin un salariu lunar( la nivelul lunii mai 2009) in afara drepturilor cuvenite la zi.
Aceasta dispozitie a fost atacata cu contestatie in termenul legal de 30 zile de Sindicatul Liber Independent COS Targoviste (denumit in continuare SLI COS Targoviste) in numele si pentru membrul sau-salariatul R. I., astfel ca partile litigiului sunt contestatorul sus-citat si intimata societate angajatoare. Contestatorul a solicitat anularea unor clauze ale dispozitiei sub aspectul termenului de preaviz si al drepturilor cuvenite salariatului, cu sustinerea ca acestea au fost gresit stabilite si acordate, fara a se tine seama de procesul-verbal si protocolul incheiate la 1 septembrie 2008 care prevad o durata a dreptului de preaviz de 30 zile calendaristice iar nu de 20 zile lucratoare, respectiv o compensatie echivalenta cu inmultirea procentului de 40% din salariul brut avut in luna anterioara concederii cu numarul anilor lucrati in combinat, iar nu cel putin un salariu lunar la nivelul lunii anterioare concedierii.
Instanta de fond a dat eficienta celor doua inscrisuri invocate de reclamant, denumite proces-verbal si protocol, ambele incheiate la 1 septembrie 2008 si a stabilit incidenta clauzelor acestora cat priveste durata termenului de preaviz si drepturile cuvenite ca si plati compensatorii catre salariatul concediat din motive ce nu tin de persoana sa.
Solutia astfel pronuntata, cu motivarea de fapt si de drept criticata prin recursul de fata, este gresita, atragand incidenta cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.
Prin procesul-verbal incheiat si semnat la 1 septembrie 2008 intre reprezentantii SC “M" Targoviste SA si cei ai SLI COS cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate partile contractante au stabilit un acord materializat in Protocolul intocmit in aceeasi zi  referitor la:
-prelungirile negocierilor pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate pana la data de 8 septembrie 2008, adica pe durata inca unei saptamani, sindicatele semnatare exprimandu-se ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar si in conditiile prelungirii negocierilor;
-cuantumul indemnizatiei de concediere a salariatilor impotriva carora aceasta masura va fi luata pe perioada prelungirii negocierilor colective, constand in echivalentul sumei rezultate din inmultirea procentului de 40% din  salariul brut din luna anterioara concedierii cu numarul anilor lucrati in combinat precum si un drept de preaviz de 30 zile calendaristice.
La expirarea termenului convenit din 8 septembrie 2008, partile nu au mai prelungit negocierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate prin vreun alt inscris, dar nici nu au semnat si inregistrat un contract colectiv de munca la nivel de unitate, astfel ca nu exista actualmente un asemenea contract, cel anterior-incheiat pentru perioada 2004-2008 expirand, potrivit art.12- la 1 septembrie 2008.
In aceste imprejurari, incepand cu data de 1 aprilie 2009 conducerea societatii, prin dispozitia nr.876 emisa la 16 martie 2009 a dispus ca la concedierea pentru desfiintarea postului, salariatii sa primeasca o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi, in conformitate cu art.78 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel National(denumit in continuare CCMUN) iar dreptul de preaviz al salariatului astfel concediat, reglementat de art.74(2) din acelasi CCMUN, sa fie de 20 de zile lucratoare.
Acestea sunt dispozitiile contractuale aplicate si in cazul salariatului R. I. prin dispozitia nr.1809 din 3 iunie 2009, caruia i s-a stabilit durata preavizului in perioada 4 iunie 2009-3 iulie 2009  inclusiv.
Sub un  prim aspect Curtea constata ca atat procesul-verbal cat si protocolul incheiate si semnate la 1 septembrie 2008 de partile in litigiu privesc numai situatia concedierilor individuale din motive ce nu tin de persoana salariatilor dispuse pentru perioada prelungirii negocierilor convenita intre 1 si 8 septembrie 2008, termenii folositi in ambele inscrisuri, asa cum au fost citati in cele ce preced, fiind clari si neechivoci.
Nu exista nici un motiv pentru care conventia intervenita intre reprezentantii SC "M" Targoviste SA si cei ai SLI COS cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate consemnata in procesul-verbal si protocolul ce i-a urmat, sa opereze si dincolo de perioada pentru care a fost stabilita, adica in luna iunie 2009 cand a fost emisa dispozitia contestata.
Contestatorul pe de o parte si instanta de  fond pe de alta, au retinut in mod gresit schimbarea conditiilor de concediere prin Dispozitia nr.876/16 martie 2009, ceea ce ar atrage anularea dispozitiei de concediere nr.1809/2008.
In realitate, in lipsa unui contract colectiv de munca la nivel de unitate valabil incheiat si inregistrat dupa 1 septembrie 2008, cand cel anterior a incetat ajungand la termen, pe perioada negocierilor repetate pentru un nou contract, prelungite intre 1-8 septembrie 2008, partile au convenit asupra unor conditii speciale si derogatorii privind cuantumul platilor compensatorii si durata dreptului de preaviz  pentru salariatii disponibilizati exclusiv in aceasta perioada de negocieri, iar dupa data de 8 septembrie 2008, singurele clauze aplicabile sunt cele ale art.74 si 78 din CCMUN, care sunt valabile pana la incheierea si inregistrarea conform legii a unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Pe de alta parte, Curtea constata justificata si critica referitoare la incidenta art.90 din CCMU si art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, gresit evocate, interpretate si aplicate de prima instanta.
Art.90 din CCMU 2004-2008 nu opereaza incepand cu data de 1 septembrie 2008 cand intregul contract, ajuns la termenul pentru care a fost incheiat, si-a incetat valabilitatea.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective la nivel superior, ceea ce nu este cazul in litigiul de fata in care, asa cum s-a aratat in lipsa unui contract colectiv de munca incheiat la nivel de unitate dupa expirarea celui anterior, reglementarea raporturilor dintre salariati si angajator este guvernata de singurul contract in vigoare, cel de la nivel national  si ale carui clauze au fost corect respectate de societatea intimata la data concedierii salarialului R.I. in luna iunie 2009.
In egala masura, din considerentele sentintei nu rezulta care sunt motivele ce atrag nulitatea dispozitiei contestate, in conditiile in care dispozitia nr.876/16 martie 2009 cu privire la indemnizatiile de concediere si durata dreptului la preaviz pentru salariatii ale caror contracte de munca inceteaza prin desfiintarea posturilor ocupate,nu au fost contestata pe caile legale de organizatiile sindicale.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea a admis ca fiind fondat recursul exercitat de societatea intimata si in temeiul art.312 cod pr.civ. constatand ca sentinta primei instante a fost data cu gresita aplicare a legii, a modificat-o in totalitate cu consecinta respingerii contestatiei ca neintemeiate.