Inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Revocarea arestarii preventive. Diferentiere.

Inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Revocarea arestarii preventive. Diferentiere.
                 
 Cod Procedura Penala  art.139, art.145, art.160/b
                                                                                                     

Cand instanta  constata ca nu exista niciun motiv de nelegalitate a arestarii preventive, dar  considera ca s-au schimbat unele din temeiurile ce au determinat initial luarea acesteia, dispune inlocuirea arestarii cu  una dintre masurile prevazute de art.136 alin.1 lit.b sau c C.pr.penala".
Dispozitiile art. 139 alin.2 C.pr.penala statueaza ca revocarea se dispune "cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere_"
Prin urmare, institutia revocarii arestarii preventive opereaza in primul rand pentru motive de nelegalitate  sau cand nu mai exista temeiuri  care sa impuna mentinerea acesteia, aceasta insemnand, o inlaturare a masurii luate, fara a  se dispune o alta mai usoara.

                                                                   

Prin incheierea de sedinta  pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 02.02.2009 in baza art.303 alin.6 C.pr.pen., s-a luat  act ca instanta este competenta sa se pronunte cu privire legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul DM  si s-a respins ca neintemeiata cererea avocatului inculpatului, domnul C I, cu privire la acest aspect.
In baza art.3002 C.pr.pen. raportat la art.160b C.pr.pen., s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului iar in baza art.139 alin.2 C.pr.pen., s-a respins ca neintemeiata cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
In baza art.160b alin.2 raportat la art.139 alin.1 si alin.35 si la art.145 C.pr.pen.,  a fost inlocuita masura arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, pana la solutionarea definitiva a cauzei si s-a dispus punerea in libertate a inculpatului DM de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.2/U/2008, emis de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr.7474/105/2008, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.
In baza art.145 alin.11 C.pr.pen., a fost obligat  inculpatul D M ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organele judiciare ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organele de politie in raza careia se afla domiciliul sau din B, conform programului de supraveghere intocmit de acestea si ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio arma.
In baza art.145 alin.12 C.pr.pen., s-a dispus ca inculpatul D M pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu se apropie de martorii din cauza, de membrii familiei acestora si sa nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- sa nu exercite profesia de practician in insolventa si nici alte activitati care au legatura cu aceasta profesie;
- sa nu se deplaseze la vreuna dintre societatile cu care a avut relatii in perioada in care a desfasurat activitatea de practician in insolventa si sa nu ia legatura cu vreunul dintre angajatii sau reprezentantii acelor societati.
In baza art.145 alin.22 C.pr.pen. i s-a atras atentia inculpatului DM ca, in cazul in care incalca cu rea-credinta obligatiile stabilite la alineatele precedente, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
S-a dispus comunicarea a cate unei copii de pe prezenta incheiere catre persoanele si institutiile prevazute la art.145 alin.21 C.pr.pen.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.103/P/2008 al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) - Serviciul Teritorial Ploiesti s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv, a inculpatului DM, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a aceluiasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.25 rap. la art.290 alin.1 C.pen.
S-a retinut ca, in calitate de practician in insolventa in cadrul R.I.P.U.R.L., desemnat prin sentinta comerciala nr.2643/05.06.2008 a Tribunalului Bucuresti - sectia a VII-a Comerciala, ca administrator judiciar al S.C. N G S.RL. Bucuresti, aflata in procedura de insolventa, inculpatul a pretins in perioada 24.07.2008 - 14.11.2008 de la denuntatorul B P - administrator al SC. H C S.R.L. Ploiesti un procent de 5% din valoarea lucrarilor executate si care urmau a fi prezentate la decontare de firma denuntatorului in baza contractului nr.4 din 02.05.2008, incheiat cu societatea aflata in insolventa, si a primit in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, la data de 01.09.2008 suma de 31.200 lei, pe data de 02.09.2008 suma de 4.300 lei, in ziua de 04.11.2008 suma de 6.000 lei, iar la data de 14.11.2008 suma de 35.000 lei - ultima remitere fiind constatata in urma unei proceduri flagrante - pentru semnarea si stampilarea, in derularea contractului, a documentelor necesare decontarii contravalorii lucrarilor de constructie realizate, semnatura si stampila fara de care Primaria Orasului I, beneficiara lucrarilor, si unitatea bancara nu ar fi efectuat plata sumelor respective.
In aceeasi calitate, aratata mai sus, inculpatul a determinat-o cu intentie pe R M, angajata in cadrul firmei sale ca jurist, sa completeze in fals procesul verbal al adunarii creditorilor din data de 29.09.2008, dupa ce acesta fusese semnat de reprezentantii creditorilor, prin adaugarea in continutul inscrisului a unor mentiuni contrare realitatii.
Prin incheierea nr.37/15.11.2008 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova, in temeiul art.1491 alin.9 C.pr.pen., s-a respins ca neintemeiata propunerea de luare a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Ploiesti, fata de inculpat, in baza art.1491 alin.12 C.pr.pen. rap. la art.146 alin.111 C.pr.pen., dispunandu-se luarea masurii obligarii de a nu parasi municipiul Bucuresti fara incuviintarea Tribunalului Prahova pe o perioada de 29 de zile, cu incepere de la 15.11.2008 si pana la 13.12.2008 inclusiv, fata de inculpat.
Impotriva acestei incheieri in termen legal a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie -Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Ploiesti - criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin incheierea din data de 15.11.2008, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de  Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Ploiesti, a casat  incheierea nr.37/15.12 2008 din  Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la data de 15.11.2008 pana la data de 13.12.2008 inclusiv si emiterea mandatului de arestare preventiva nr.2/U/2008.
Instanta de fond a mai retinut ca primirea sumelor de bani, totalizand circa 77.000 lei a fost recunoscuta de catre inculpatul D M, inclusiv destinatia acestora, aceea de recompensare pentru indeplinirea atributiilor in exercitiul functiunii de administrator judiciar.
Continutul proceselor verbale privind convorbirile telefonice, al acelora de supraveghere electronica in mediul ambiental din locatia SC H C SRL Ploiesti, al inregistrarilor audio - video, constatarile infractiunii flagrante din data de 14.11.2008, coroborate cu denuntul si declaratiile martorului B P, precum si cu explicatiile date de inculpat, inclusiv in fata Curtii de Apel Ploiesti, au confirmat presupunerea rezonabila a existentei unor probe si indicii temeinice, in sensul art.681 C.pr.pen., potrivit carora, in perioada 1 septembrie - 14 noiembrie 2008, pe baza unei conventii prealabile, in calitate de lichidator judiciar, inculpatul a savarsit acte materiale specifice laturii obiective a infractiunii de luare de mita sub forma pretinderii, acceptarii si primirii sumei de circa 77.000 lei, in vederea confirmarii situatiilor de lucrari privind contractul nr.4/2008 incheiat cu SC N G SRL - societate in insolventa.
Prin incheierea de sedinta din data de 08.01.2009, Tribunalul Prahova, in baza art.29 din Legea nr.47/1992 republicata si art.146 lit.d din Constitutia Romaniei republicata, a dispus trimiterea dosarului de fond la Curtea Constitutionala a Romaniei, in vederea solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art.3001, art.913 alin.3 teza finala si art.914 C.pr.pen., raportat la art.21 alin.3, art.24 alin.1, art.26 alin.1, art.28 si art.124 alin.2 din Constitutia Romaniei, exceptii invocate de inculpatul D.M. Totodata, s-a dispus, in baza art.303 alin.6 C.pr.pen., suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate de catre Curtea Constitutionala si fixarea unui termen pentru verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului, potrivit art.3002 C.pr.pen., la data de 29.01.2009.
Cu privire la cererea avocatului inculpatului, domnul C I, potrivit careia, in interpretarea principiului unicitatii cauzei, instanta trebuie sa ia act ca nu se poate pronunta cu privire la masura arestarii preventive luata fata de inculpat, deoarece lipseste dosarul de fond, tribunalul  a retinut ca aceasta cerere este neintemeiata.
Astfel, dispozitiile art.303 alin.6 C.pr.pen. si cele ale art.29 din Legea nr.47/1992 republicata nu pot fi interpretate restrictiv, in sensul unei aparari excesive a drepturilor persoanelor arestate preventiv in detrimentul societatii civile sau al ordinii publice, care trebuie sa fie in continuare protejate.
Or, statul de drept nu poate conferi eficient o astfel de protectie prin lasarea in libertate a unor persoane banuite sau cercetate pentru comiterea unor infractiuni grave.
Totodata, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive luata fata de un inculpat este si un mijloc de garantare a drepturilor acestuia pe perioada de suspendare a judecarii fondului acelei cauze, perioada in care s-ar putea schimba temeiurile avute in vedere la luarea masurii preventive sau ar putea aparea temeiuri noi.
In ceea ce priveste cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului, instanta  a apreciat ca si aceasta este neintemeiata, avand in vedere ca masura a fost luata prin incheierea din data de 15.11.2008, de catre Curtea de Apel Ploiesti, cu respectarea prevederilor legale, asa cum s-a aratat mai sus.
Cu toate acestea, tribunalul a retinut ca, potrivit extrasului din Registrul societatilor profesionale cu nr.1517/16.12.2008 eliberat de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, inculpatul nu mai are calitatea de asociat la societatea R Management si  Consultanta Profesionala de Insolventa IPURL.
In materia masurilor preventive, un document international care sta la baza reglementarilor din legislatiile procesual penale europene este Conventia Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), iar din prevederile sale una din ideile generale care se degaja este ca privatiunea de libertate poate fi inlocuita, in anumite conditii legale, cu alte masuri procesuale care sa garanteze buna desfasurare a cauzei penale fara mentinerea starii de arest, inculpatul putand fi eliberat (in conditiuni de control judiciar sau pe cautiune).
In sarcina inculpatului s-au retinut infractiuni de o gravitate deosebita, insa trebuie avut in vedere faptul ca legiuitorul nu a exclus aceste infractiuni din categoria celor pentru care inculpatii pot fi pusi in libertate, iar potrivit art.5 pct.3 si art.6 pct.1 din C.E.D.O., acestia au dreptul de a fi judecati intr-un termen rezonabil sau eliberati in cursul procedurii de judecata, in situatia in care judecarea cauzei este amanata (sau suspendata) o perioada indelungata.
In aceste conditii, instanta a constatat ca temeiurile care au motivat mentinerea masurii arestarii preventive pana in prezent s-au schimbat, avand in vedere ca, in prezent, inculpatul nu mai are calitatea de practician in insolventa, astfel ca nu mai poate influenta persoanele de la societatea R Management si Consultanta Profesionala de Insolventa IPURL. Prin urmare, mentinerea masurii arestarii preventive fata de acesta nu se mai justifica si in continuare, motiv pentru care a dispus inlocuirea acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, in baza art.160b alin.2 raportat la art.139 alin.1 si alin.35 si la art.145 C.pr.pen.
Aceasta din urma masura a fost luata fata de inculpat pentru a se asigura in continuare buna desfasurare a procesului penal si pentru acelasi motiv, in baza art.145 alin.11 C.pr.pen. si art.145 alin.12 C.pr.pen., s-au stabilit in sarcina inculpatului respectarea unor obligatii care sa asigure buna desfasurare a procesului penal, impiedicarea sustragerii sale de la judecata si, in cazul in care va fi condamnat, de la executarea pedepsei.
La pronuntarea unei astfel de solutii, instanta a avut in vedere si persoana inculpatului care are un statut profesional bine definit, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil si o familie organizata.
Impotriva acestei incheieri in termen legal a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiesti, criticand-o pentru nelegalitate.
Astfel, s-a sustinut ca articolul 139 alin.2 C.pr.penala invocat in dispozitivul hotararii ca temei legal al dispozitiei de respingere ca neintemeiata a cererii de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpat prin aparatorii sai alesi, a fost utilizat in mod gresit avandu-se in vedere si stadiul procesual in care se gaseste la acest moment cauza, respectiv aceea a judecatii, faza ce impune utilizarea in aceasta situatie a unor alte texte de lege si anume 300/2 C.pr.penala rap. la art.160/b alin.2 C.pr.penala.
S-a mentionat ca, in opinia parchetului, art.160/b alin.2 C.pr.penala nu poate fi folosit prin raportare la art.139 alin.1 si alin.3/5 si art.145 C.pr.penala, ca argument juridic a inlocuirii masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, intrucat aceasta prevedere legala contine cazurile expres si exhaustiv mentionate ce determina masura revocarii arestarii preventive a inculpatului.
Eronat au fost corelate disp. art.139 alin.2 C.pr.penala si art.160/b alin.2 C.pr.penala care constituie temeiurile legale ce sunt avute in vedere la incadrarea in drept a revocarii masurii preventive a arestarii, cu disp. art.139 alin.1 si alin.3/5 - art.145 C.pr.penala care reglementeaza inlocuirea arestarii preventive cu una din masurile prev. de art.136 alin.1 lit.b si c C.pr.penala, in cazul de fata obligarea de a nu parasi localitatea de domiciliu. In mod gresit dispozitiile adoptate au fost incadrate in texte de lege care reglementeaza cu totul alte masuri decat cele adoptate in speta.
Pe de alta parte solutia nu este corecta si datorita existentei unei contradictii evidente care apare in momentul in care, desi se dispune respingerea ca neintemeiata a cererii de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului, totusi aceasta este revocata in fapt, hotarandu-se si punerea sa in libertate.
Just ar fi fost, ca de vreme ce s-a decis respingerea ca nefondata a cererii de revocare a arestarii preventive, aceasta masura sa fie mentinuta.
S-a mai invocat ca o contradictie evidenta existenta in cuprinsul dispozitivului hotararii consta si aceea ca, desi in baza art.300/2 C.pr.penala rap. la art.160/b C.pr.penala s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului, totusi instanta de fond a dispus inlocuirea acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pana la solutionarea definitiva a cauzei, dispunand punerea de indata a inculpatului in libertate.
Parchetul a apreciat ca temeiurile care au determinat luarea si ulterior mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului impun in continuare privarea acestuia de libertate, luandu-se in considerare atat pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de luare de mita savarsita in forma continuata, cat si gradul sporit de pericol social al ambelor fapte comise de acesta, cel in cauza pretinzand si primind in numai trei luni, prin acte materiale repetate, cu titlu de mita suma de 766 milioane lei vechi de la denuntatorul B P administrator al SC "H C" SRL, caruia i-a conditionat semnarea si stampilarea unor documente comerciale indispensabile activitatii desfasurate si incasarii sumelor de bani cuvenite, de remitere a mitei.
Gradul de pericol social sporit pentru ordinea publica pe care il reprezinta inculpatul este dat atat de modul de operare intrebuintat la comiterea infractiunii de luare de mita, cat si de conduita partial sincera afisata in cursul urmaririi penale in fata organelor de ancheta dar si a instantei de judecata.
Mai mult decat atat, la aprecierea gradului de pericol social trebuie luat in considerare ca pe langa infractiunea de luare de mita pentru care s-a dispus arestarea preventiva, inculpatul D M a mai comis o alta fapta penala ce a constat in instigarea angajatei sale pe functia de jurist - R M - sa falsifice un document esential pentru procedura de insolventa derulata cu privire la SC NG SRL Bucuresti pentru care inculpatul a fost desemnat ca administrator judiciar.
S-a sustinut ca, oportunitatea mentinerii arestarii preventive a inculpatului este evidenta si din perspectiva asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, fiind inlaturata astfel,  pe de o parte impiedicarea acestuia de a lua legatura cu martorii sau cu alte persoane pe care le-ar putea determina sa adopte o pozitie de favorizare a sa, cercetarea judecatoreasca situandu-se in faza de inceput.
Prezumtiv conduita ilicita a inculpatului ce a fost retinuta in actul de sesizare al instantei poate avea noi valente in situatia punerii in libertate, cel in cauza avand tot interesul sa-i ceara susnumitei adoptarea unei pozitii care sa-l favorizeze in cursul procesului.
Din aceasta perspectiva, masura obligarii de a nu parasi localitate este lipsita de eficienta, numai impiedicarea libertatii de miscare a inculpatului prin tinerea sa in stare de arest preventiv facand intr-adevar imposibila luarea legaturii direct sau prin interpusi cu RM, cu ceilalti martori din dosar si chiar cu denuntatorul, pana in prezent neaudiati de instanta.
Fata de apararea formulata de inculpat in fata instantei de fond, respectiv invocarea dispozitiilor art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, solicita a se constata ca prin acest text de lege nu se cuantifica perioada rezonabila in care poate fi cercetata o persoana, insa in speta se poate constata ca rechizitoriul a fost emis la scurt timp de la sesizarea organelor de urmarire penala, fiind astfel respectat principiul rezonabilitatii.
In sustinerea considerentelor expuse, s-au invocat de reprezentantul Ministerului Public: Cauza Letellier contra Frantei si Cauza Dumont-Maliverg contra Frantei, din care reiese ca se poate retine in sarcina inculpatului savarsirea faptei de influentare a martorilor, raportat si la actele dosarului. Edificatoare s-a apreciat Cauza Barfus contra Cehiei ,unde Curtea a retinut ca riscul sustragerii inculpatului de la desfasurarea procedurilor judiciare ar rezulta si din savarsirea unei infractiuni grave pentru care acesta risca o condamnare cu pedeapsa inchisorii pe o durata indelungata.
Totodata durata arestarii preventive nu a depasit limitele de rezonabilitate avandu-se in vedere modul de savarsire a infractiunii de luare de mita, prestigiul functiei de practician in insolventa detinuta de inculpat, valoarea mare a sumelor pretinse si primite in mod repetat de catre inculpat, noua infractiune comisa de acesta dupa savarsirea primelor acte materiale ce intra in continutul faptei de luare de mita si riscul ca inculpatul sa contacteze pe RM precum si pe martorii audiati in cauza, ceea ce ar pricinui un deserviciu major activitatii de cercetare judecatoreasca.
Perioada de timp scurta derulata pana in prezent (intervalul cuprins intre 15.11.2008 si 02.02.2009) nu justifica incetarea temeiurilor care au determinat si impus arestarea preventiva a inculpatului precum si mentinerea ulterioara a acestor masuri.
S-a solicitat in final admiterea recursului, casarea hotararii atacate si pe fond mentinerea masurii arestarii preventive dispuse fata de inculpatul DM.
Examinand incheierea recurata, in raport de actele si lucrarile dosarului, de motivele cuprinse in recursul declarat de Parchetul de pe langa I.C.C.J., Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Ploiesti, ca si de dispozitiile legale incidente in materie, art.300/2, 160/b, 139, 145 si 385/6 alin.3 C.pr.penala, Curtea constata ca recursul este nefondat.
In ce priveste primul motiv de recurs invocat de parchet, in care se invoca faptul ca dispozitivul incheierii atacate nu s-ar intelege pentru ca a fost folosit ca temei de drept al respingerii ca neintemeiata a cererii de revocare a masurii preventive formulate de inculpat art.139 alin.2 C.pr.penala si nu art.300/2 rap. la art.160/2 alin.2 C.pr.penala, sau ca instanta de fond in mod eronat a corelat dispozitiile art.139 alin.2 C.pr.penala si art.160/b alin.2 C.pr.penala cu disp. art.139 alin.1 si al.3/5  si art.145 C.pr.penala, sau ca art.160/b alin.2 nu poate fi folosit prin raportare la art.139 alin.1 si 3/5 si art.145 C.pr.penala ca argument juridic al inlocuirii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, deoarece aceasta prevedere legala contine cazurile ce determina doar masura revocarii arestarii preventive, Curtea il apreciaza ca neintemeiat.
La termenul din 29 ianuarie 2009, judecatorul fondului a procedat la verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii in conformitate cu dispozitiile art.300/2 C.pr.penala care, in cuprinsul lor, fac trimitere la art.160/b C.pr.penala .
In conformitate cu aceste texte de lege, prima instanta a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului, masura dispusa prin incheierea din data de 15 noiembrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.
Astfel, prin aceasta incheiere Curtea de Apel Ploiesti,a dispus arestarea preventiva a inculpatului DM pe o perioada de 29 de zile, constatand a fi indeplinite atat dispozitiile art.143 C.pr.penala privind existenta unor probe si indicii temeinice de savarsire de catre inculpat a faptelor de care era invinuit, luare de mita in forma continuata, prev. de art.254 alin.1 cod penal, rap la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41alin.2 cod penal, cat si cele ale art.148 lit f C.pr.penala.
In cadrul acestei verificari impusa de disp. art. 300/2 C.pr.penala, judecatorul fondului a apreciat ca neintemeiata cererea inculpatului de revocare a arestarii preventive, sustinand ca masura arestarii inculpatului a fost luata cu respectarea prevederilor legale de catre Curtea de Apel Ploiesti prin incheierea din 15 noiembrie 2008.
Ca temei legal al respingerii cererii de revocare a arestarii preventive, judecatorul fondului a mentionat dispozitiile art. 139 alin.2 C.pr.penala care statueaza ca revocarea se dispune "cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere_"
Prin urmare, institutia revocarii arestarii preventive opereaza in primul rand pentru motive de nelegalitate  sau cand nu mai exista temeiuri  care sa impuna mentinerea acesteia, aceasta insemnand, in opinia Curtii, o inlaturare a masurii luate, fara a  se dispune o alta mai usoara.
Or, in cazul de fata, asa cum am aratat mai sus,  instanta de fond nu a constatat existenta vreunui motiv de nelegalitate a arestarii preventive, dar a considerat ca aceasta poate fi inlocuita cu o  masura preventiva mai usoara, sustinand ca s-au schimbat unele din temeiurile ce au determinat initial luarea acesteia.
Pe de alta parte, dispozitiile art.139 alin.1 C.pr.penala, statueaza ca "masura preventiva luata se inlocuieste  cu alta masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii" iar in alineatul 3/5 al aceluiasi articol, se prevede ca " masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevazute de art.136 alin.1 lit.b si c C.pr.penala".
Trebuie mentionat ca articolul 136 se refera la obligarea de a nu parasi localitatea - lit.b si la obligarea de a nu parasi tara - lit.c, iar textul de lege care reglementeaza continutul masurii obligarii de a nu  parasi localitatea dispusa in cauza de judecatorul fondului prin inlocuirea arestarii preventive, este reglementat in art.145 C.pr.penala.
Asa fiind, in opinia Curtii, temeiul  de drept invocat de prima instanta,atat in cazul respingerii cererii de revocare a arestarii preventive - art.139 alin.2 C.pr.penala, cat si cel pentru admiterea cererii de inlocuire a acestei masuri cu aceea a obligarii de a nu parasi localitatea - art.139 alin.1 si alin. 3/5 C.pr.penala, au fost folosite in mod corect. De asemenea, nu s-a gresit in nici un fel atunci cand dispozitiile art.139 alin.1 si alin.3/5 C.pr.p au fost raportate la cele ale dispozitiilor art.145 C.pr.penala, odata ce judecatorul fondului a considerat ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea inculpatului de a nu parasi localitatea.
In opinia Curtii, nici raportarea acestor texte si la dispozitiile art.160/b alin.2 C.pr.penala  nu este gresita. Aceste dispozitii statueaza ca " daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat, sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere motivata revocarea arestarii preventive si punerea deindata in libertate a inculpatului".
Curtea considera ca, si in conditiile in care acest text nu se refera in mod expres la posibilitatea inlocuirii arestarii preventive cu vreuna din cele doua masuri aratate mai sus, aceasta nu inseamna ca aceasta procedura prevazuta de dispozitiile art.139 alin.1 si alin.3/5 C.pr.penala este exclusa in cursul judecatii, atunci cand are loc verificarea arestarii preventive. Adoptarea unui astfel de punct de vedere, sustinut in argumentatia parchetului, duce la  o situatie discriminatorie, prin aceea ca inlocuirea arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea sau tara ar fi  admisibila in cursul urmaririi penale si niciodata aplicabila in cursul judecatii, ceea ce nu este de acceptat.
Prin considerentele de mai sus, Curtea a raspuns si unui alt motiv de recurs invocat de parchet si anume ca ar exista o contradictie intre respingerea ca neintemeiata a cererii de revocare si inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Astfel, instanta de fond a considerat ca arestarea preventiva s-a dispus in conditii de deplina legalitate si oportunitate, dar a considerat ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii s-au schimbat, astfel incat nu se impune revocarea ei ci , doar inlocuirea cu o masura mai usoara, neprivativa de libertate.
Parchetul a contestat intr-un alt motiv de recurs si temeinicia acestei solutii adoptate de prima instanta, sustinand in principal ca se impunea in continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea apreciaza ca nefondat si acest motiv de recurs.
 Este de netagaduit ca infractiunile pentru care inculpatul D M a fost trimis in judecata - luare de mita in forma continuata, prev. de art.254 alin.1 rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.25 rap. la art.290 cod penal au o gravitate deosebita,  mai ales infractiunea de luare de mita, gravitate reflectata de limitele de pedeapsa prevazute pentru aceasta infractiune( 3 la 12 ani inchisoare) si de cuantumul sumelor de bani pretinse de inculpat in calitatea sa de practician de insolventa ce au totalizat 77.000 lei.
La momentul luarii masurii arestarii preventive a inculpatului, in conditiile constatarii flagrante a primirii de catre inculpat a sumei de 35.000 lei pentru semnarea si stampilarea, in vederea decontarii, a unor documente, in beneficiul societatii administrate de denuntator, au fost avute in vedere aspectele mentionate in paragraful anterior precum si faptul ca inculpatul a savarsit fapta in calitate de administrator judiciar al unei societati aflate in insolventa. Inculpatul exercita aceasta insarcinare, dispusa printr-o sentinta  a Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala, fiind practician de insolventa in cadrul R. I.P.U.R.L.
Or, de la data ultimei verificari a arestarii preventive a acestuia ce a avut loc la data de 8 decembrie 2008, cand s-a si dispus mentinerea masurii, acesta a pierdut calitatea de asociat in cadrul societatii de insolventa R I.P.U.R.L., imprejurare atestata de “extrasul din Registrul Societatilor Profesionale" eliberat la 16 decembrie 2008de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, societatea de insolventa apartinand la acest moment altei persoane.
Prin urmare, asa cum a sustinut si prima instanta, s-a inlaturat pericolul continuarii activitatii infractionale, a influentarii persoanelor angajate in firma R. I.P.U.R.L, precum si riscul folosirii in mod abuziv de catre inculpat a calitatii de practician de insolventa, din care figura doar  ca fiind suspendat din profesie.
Totodata trebuie mentionat ca in prezent, cursul judecatii cauzei de fond este intrerupt ca urmare a sesizarii Curtii Constitutionale cu rezolvarea unor exceptii de neconstitutionalitate  a unor texte din procedura penala, exceptii invocate de inculpat, existand astfel  posibilitatea ca suspendarea sa se prelungeasca cel putin cateva luni,  iar aceasta situatie a  intervenit pana la faza administrarii probelor.
In ce priveste riscul influentarii negative de catre inculpat a  continuarii procesului daca acesta ar fi pus in libertate , trebuie precizat ca instanta de fond a instituit toate garantiile necesare in acest sens, interzicand inculpatului sa intre in contact cu martorii din cauza sau cu societatile pentru care a desfasurat activitatea de practician de insolventa, iar daca inculpatul va incalca aceste obligatii se va lua fata de el, din nou masura arestarii preventive.
In opinia curtii solutia instantei de fond respecta si exigentele articolului 5 paragraful 3 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului care prevad ca “ orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de par.1 lit.c din prezentul articol, are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii".
Asa fiind, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE -SERVICIUL TERITORIAL PLOIESTI, impotriva incheierii de sedinta din data de 02 februarie 2009 a Tribunalului Prahova.