PREZUMTIA DE NEVINOVATIE. ECHITATEA PROCEDURII IN LUMINA DISPOZITIILOR ART. 6 PRF. 1-3 DIN CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI. Art. 52 Cod procedura penala Art. 6 prf. 1-3 CEDO

Hotararea de condamnare a unui inculpat trimis in judecata pentru comiterea unei infractiuni de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, intemeiata numai pe dispozitiile a doi martori, care cumuleaza aceasta calitate cu cea de agent constatator al pretinsei infractiuni, incalca atat normele dreptului national cat si pe cele ale conventiei europene a drepturilor omului sub aspectul prezumtiei de nevinovatie si al echitatii procedurilor  penale, fiind incompatibila cu principiile care guverneaza un sistem judiciar democratic.

                   Decizia penala nr. 150/08.02.2007 a Curtii de Apel Ploiesti Prin sentinta penala nr. 394/07.06.2006 a Judecatoriei Valenii de Munte a fost condamnat inculpatul C.C.D. - pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 constand in aceea ca in calitate de conducator auto, a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice de sange sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanta a retinut ca in dimineata zilei de 10.07.2005, in jurul orelor 400 , dupa ce a participat la o nunta organizata intr-o locatie din statiunea Cheia, judetul Prahova, consumand bauturi alcoolice, inculpatul C.C.D. a fost depistat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumul public si a refuzat sa se supuna recoltarii probelor  biologice  de sange in scopul stabilirii alcoolemiei.
Instanta de fond si-a fundamentat solutia de condamnare pe declaratiile a doi martori-agenti constatatori , care l-au depistat pe faptuitor in trafic si au intocmit procesul-verbal de constatare al faptei.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infractiunii pe tot parcursul procesului penal, iar dosarul de urmarire penala, a disparut in conditii neelucidate, a fost in parte reconstituit.
Hotararea primei instante a fost confirmata prin decizia penala nr. 655 din 17.11.2006 a Tribunalului Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul inculpatului C.C.D.
Instanta de control judiciar a stabilit ca depozitiile celor doi agenti de politie, audiati ca martori , chiar daca aceasta calitate este cumulata cu cea de agenti constatatori ai infractiunii, confirma procesul-verbal de constatare si dovedesc pe deplin fapta pentru care a fost retinuta raspunderea penala a inculpatului.
Cat priveste posibilitatea ca agentii instrumentatori sa dobandeasca calitatea de martori si sa fie audiati ca atare in procesul penal, tribunalul a argumentat ca cei doi agenti de politie - B.D si S.C. - nu au actionat ca organ de cercetare penala- calitate incompatibila cu aceea de martor- ci ca organ constatator, ceea ce nu exclude posibilitatea audierii ca martori, fiindca procedura penala romana nu interzice aceasta.
Recursul inculpatului C.C.D. declarat impotriva ambelor hotarari a fost admis prin decizia penala nr. 150 din 08.02.2007 a Curtii de Apel Ploiesti.
In considerentele deciziei s-a aratat ca depozitiile celor 2 martori care    l-au identificat pe  conducatorul auto cu inculpatul C.C.D. , nu pot constitui mijloace de proba care, coroborate cu procesul-verbal de constatare intocmit tot de ei, sa reprezinte fundamnatul probator al hotararilor de condamnare pronuntate in cauza.
Dreptul la o procedura judiciara echitabila, in toate componentele sale, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O. ar fi in mod serios afectat daca instantele nationale obligate sa respecte deopotriva atat normele legislatiei interne cat si legislatia europeana- ar putea pronunta hotarari de condamnare bazate numai sau intr-o masura determinata pe procesul-verbal de constatare  a infractiunii, intocmiti de agenti ai politiei  care sunt si martorii cauzei.
Echitatea unei proceduri judiciare penale desfasurate in fata instantelor interne, care au obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia acuzatiilor aduse unei persoane, presupune a se da efectiva eficienta dreptului de a fi prezumat nevinovat, pana la dovada clara si de netagaduit, a vinovatiei persoanei acuzate, conform art. 52 Cod procedura penala.
Cele doua marturii incriminatoare, chiar acceptate ca mijloace de proba, confirma in fapt elementele din procesul-verbal de constatare intocmit in timpul instructiei judiciare preparatorii, de catre cei doi agenti ai politiei, care sunt si martori si pun in pericol nu doar soarta persoanei acuzate sar chiar prezumtia de nevinovatie a oricarui cetatean care, prin acest mecanism de administrarea justitiei, ar putea fi pus sub acuzare si apoi condamnat.
Retinand ca in dosar nu exista probe certe si verosimile  de vinovatie, Curtea a constatat ca instantele anterioare au nesocotit prezumtia de nevinovatie, pronuntand hotarari nelegale si netemeinicie pe care le-a casat, conform art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedura penala- dispunand in fond achitarea inculpatului C.C.D. , pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala , faptei lipsindu-i un element  constituitiv  pentru a fi considerata infractiune, respectiv calitatea de conducator auto a inculpatului.