PROTECTIA DREPTURILOR SALARIATILOR IN CAZUL TRANSFERULUI UNEI PARTI DIN UNITATE, PRIN LEGE, CATRE ALT ANGAJAT.EFECTE IN CAZUL DECLARARII NECONSTITUTIONALITATII LEGII DE TRANSFER ART.169 CODUL MUNCII

Este obligatorie reintegrarea pe veche functie a salariatului transferat o data cu o parte din unitatea cedenta,in cazul declararii neconstitutionalitatii legii in temeiul careia s-a facut cesiunea catre unitatea cesionara, chiar daca pentru cerinte de forma salariatul a depus o cerere de demisie, cata vreme probele administrate demonstreaza in afara oricaror dubii ca intentia acestuia a fost aceea de a-si continua activitatea prestata anterior cesiunii si nu incetarea raporturilor de munca.
(Curtea de Apel Ploiesti, decizia civila nr. 626 din9.08.2006) Prin contestatia inregistrata initial pe rolul Tribunalului Suceava  sub nr.2692/2005, contestatorul PV a solicitat, in contradictoriu cu intimata DFFB Suceava, anularea deciziei nr.248 din 25.05.2005 emisa de aceasta, prin care i s-a desfacut contractul de munca, constatarea nulitatii angajamentului de plata nr.894 din 18 aprilie 2005, reintegrarea in functia detinuta anterior si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale incepand cu 25.05.2005 si pana la reintegrarea efectiva, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca PV a fost salariatul intimatei incepand cu 24.01.2005, cand a fost preluat prin transfer de la RNP ROMSILVA - DS Suceava, in baza art.2 alin.2 din OG 100/2004, iar in urma controlului finalizat prin actul nr.896/2005 i s-a imputat suma de 154.722.610 lei ROL c/val unor arbori taiati ilegal.
Arata contestatorul ca intimata l-a supus unor presiuni psihice, care i-a conditionat locul de munca de semnarea unui angajament de plata, care este nelegal, ca si decizia de desfacere a contractului individual de munca.
Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, masura de desfacere disciplinara a contractului de munca fiind impusa de abateri grave savarsite de contestator in functia indeplinita, fapte recunoscute prin semnarea angajamentului de plata.
S-a mai aratat ca intimata a formulat si plangere penala impotriva contestatorului, solicitand si suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea dosarului penal.
Prin incheierea din 20 octombrie 2005 Inalta Curte de Casatie Si Justitie a dispus stramutarea judecarii cauzei de la Tribunalul Suceava, la Tribunalul Prahova, dosarul fiind inregistrat sub nr.8035/2005.
La termenul din 30.11.2005 contestatorul si-a precizat actiunea, in sensul ca desfacerea contractului de munca a avut loc cu incalcarea disp.art.52 alin.2 din OG 59/2000, astfel ca decizia este nula.
Contestatorul a solicitat, la termenul de judecata din 18.01.2006, introducerea in cauza a RNP ROMSILVA - DS Suceava pentru ca ordonanta in baza careia a fost transferat in interesul serviciului la DFB Suceava a fost declarata neconstitutionala prin decizia nr.255/2005 a Curtii Constitutionale.
Intimata Directia Silvica Suceava a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea capatului de cerere privind reintegrarea contestatorului, deoarece acesta nu a fost transferat in interesul serviciului in baza OG nr.100/2004, contractul sau de munca incetand prin demisie, conform deciziei nr.70/2005.
La cererea partilor, in cauza s-au administrat probe cu acte, interogatoriu si martori.
Prin sentinta civila nr.238 din 15 martie 2006 Tribunalul Prahova  admis in parte contestatia, a anulat decizia nr.248/25.05.2005 emisa de DFFB Suceava si angajamentul de plata nr.894/18.04.2005 privind suma de 154.722.610 lei asumat de contestator, obligand aceasta intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului incepand cu data de 25.05.2005 si pana la data pronuntarii sentintei,
S-a respins cererea privind reintegrarea contestatorului la RNP - Directia Silvica Suceava.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, pe baza probelor administrate in cauza ca prin decizia nr.70/20.01.2005 contestatorul a fost preluat de DFFB Suceava in baza OUG nr.100/2004, in functia de padurar, iar prin decizia nr.248/25.05.2005 i s-a desfacut contractul de munca in temeiul art. 61 lit.a Codul muncii, retinandu-se ca se face vinovat de taierea ilegala de arbori in valoare de  154.722.610 lei, intimata formuland si plangere penala impotriva contestatorului.
In urma cercetarilor efectuate, Parchetul de pe langa Judecatoria Radauti a dispus neinceperea urmaririi penale fata de contestator, deoarece acesta nu a fost implicat in taieri ilegale de arbori si nici nu a inlesnit astfel de fapte, imprejurare fata de care sustinerea intimatei in sensul ca PV si-a recunoscut vinovatia prin semnarea angajamentului de plata, nu poate fi retinuta, intrucat semnarea a avut loc sub amenintare, situatie confirmata de martorii  JNP si CO.
Astfel, fata si de prevederile art.270 Codul muncii privind raspunderea patrimoniala a salariatilor, angajamentul de plata nr.894/2005 este nul.
Cu privire la decizia de desfacere a contractului de munca, instanta de fond retine ca a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor OG nr.59/2000, potrivit careia masura poate fi dispusa numai dupa analizarea faptelor de catre consiliul de disciplina ce functioneaza in cadrul intimatei si se comunica in scris persoanei sanctionate, care are dreptul sa o conteste in termen de 30 de zile la organul de conducere al unitatii.
In speta, hotararea Consiliului de disciplina nu a fost comunicata contestatorului, iar decizia a fost emisa si cu incalcarea art.263 Codul muncii, acesta fiind sanctionat pentru o fapta pe care nu a savarsit-o, in perioada noiembrie-decembrie 2004 PV neavand calitatea de salariat al intimatei, astfel ca masura este nelegala si va fi anulata.
Potrivit art.78 Codul muncii, intimata va plati drepturile salariale de la data desfacerii contractului de munca si pana la data pronuntarii hotararii, ca o consecinta a anularii deciziei.
Cererea de reintegrare a contestatorului la Directia Silvica Suceava se va respinge, deoarece DFFB Suceava s-a desfiintat urmare deciziei nr.255/2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea OG nr.100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publica a statului administrata de RNP - ROMSILVA, iar reincadrarea la Directia Silvica Suceava nu este posibila, contractul de munca cu aceasta unitate incetand prin demisie - decizia nr.70/2005, care nu a fost contestata de PV.
Impotriva sentintei au declarat recurs contestatorul si intimata ASR, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Contestatorul sustine ca in mod gresit instanta de fond a respins capatul de cerere privind reintegrarea sa in functia avuta, aflandu-se intr-o grava eroare cu privire la regimul juridic si efectele specifice transferului in cauza.
Astfel, transferul  contestatorului de la Directia Silvica Suceava la DFFB Suceava a avut loc in baza art.2 alin.2 din OUG 100/2004 si ca urmare a declararii neconstitutionalitatii acesteia prin decizia Curtii Constitutionale, se impunea revenirea la situatia anterioara si restabilirea relatiilor de munca cu Directia Silvica Suceava.
Decizia nr.70/20.01.2005 emisa de Directia Silvica Suceava contine o evidenta contradictie intre art.1 si 2, dar nu poate fi interpretata ca o incetare a raporturilor de munca prin  decizia contestatorului, din moment ce temeiul de drept indicat il reprezinta OUG 100/2004, asa incat, la incetarea efectelor acesteia, se reluau raporturile juridice de munca cu angajatorul initial, aspect nesesizat de prima instanta.
Solicita admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei in sensul admiterii si a capatului de cerere privind reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior in cadrul Cantonului Silvic Runcu.
Intimata ASR critica sentinta in sensul ca instanta de fond gresit a anulat decizia de desfacere a contractului de munca al contestatorului si a obligat-o la plata drepturilor salariale.
Astfel, recurenta sustine ca a respectat procedura prealabila pentru desfacerea contractului de munca, situatie dovedita prin actele depuse la dosar, pe care instanta de fond nu le-a analizat corespunzator.
Apoi, recurenta sustine ca abaterea  retinuta in sarcina contestatorului a fost recunoscuta de acesta, ca aspectul grav al acesteia impunea o astfel de masura, decizia fiind legala.
Recurenta critica sentinta si cu privire la plata sumelor la care a fost obligata, mentionand ca patrimoniul fostei DFFB, reprezentand pasiv si activ, a fost preluat de Directia Silvica Suceava, astfel ca nu dispune de fonduri pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Solicita admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei, in sensul respingerii contestatiei impotriva deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca.
Intimata-recurenta ASR a formulat intampinare la recursul declarat de contestator, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, analizand actele dosarului si sentinta criticata prin prisma motivelor de recurs si dispozitiilor legale incidente in cauza, precum si ale art.3041 Cod pr.civila, constata urmatoarele:
Referitor recurs declarat de contestator:
Criticile privesc numai respingerea capatului de cerere privind reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior desfacerii contractului individual de munca, aceea de padurar,  la Directia Silvica Suceava.
Motivarea acestei solutii a constat in aceea ca DFFB  Suceava s-a desfiintat, urmare faptului ca OG 100/2004 a fost declarata neconstitutionala, iar reintegrarea contestatorului devine astfel imposibila.
Cat priveste Directia Silvica Suceava, tribunalul a retinut ca nici aceasta nu-l poate reintegra pe contestator, intrucat raporturile de munca au incetat prin demisie, emitandu-se in acest sens decizia nr.70/2005, care nu a fost contestata.
Solutia este gresita si se intemeiaza pe interpretarea eronata a deciziei nr.70/2005 emisa de Directia Silvica Suceava si ale OG nr.100/2004.
La data de 16.11.2004, Guvernul Romaniei a adoptat OG nr.100/2004 prin care a trecut suprafata de 90 mii ha fond forestier din proprietatea publica a statului si din administrarea RNP - ROMSILVA, in domeniul privat al statului si administrarea Ministerului Culturii si Cultelor, pentru ASR, care le preia in proprietate (art.1 alin.1 si 2).
Cu privire la personalul care deservea activitatea de gospodarie si administrare a fondului forestier, art.2 alin.2 din OG 100/2004 prevede ca "va fi preluat in totalitate _" de ASR, fiind considerat transferat in interesul serviciului, cu pastrarea tuturor drepturilor avute.
In aplicarea acestei ordonante, intre RNP ROMSILVA - Directia Silvica Suceava si ASR s-a incheiat protocolul de preluare a personalului nr.42.351/42/10.01.2005, la pozitia 10 figurand contestatorul-recurent PV, padurar din cadrul ocolului Silvic Putna, iar ulterior, Directia  Silvica Suceava a emis decizia nr.70/20.01.2005, interpretata gresit de instanta de fond ca reprezentand incetarea raporturilor de munca prin demisia contestatorului .
Este adevarat ca art.1 din aceasta decizie prevede ca "incepand cu data de 24.01.2005 inceteaza contractul de munca _" al contestatorului in baza art.55 lit.c si 79 din Codul muncii, insa la art.2 din decizie se prevede ca "pe aceeasi data de 24.01.2005, domnul PV va fi preluat de ASR - DFFB Suceava in conformitate cu prev.art.2 alin.2 din OG 100/2004".
Fata de dispozitiile contradictorii ale deciziei 70/20.01.2005, instanta de fond trebuia sa stabileasca corect natura juridica a efectelor pe care acesta le-a produs asupra contractului individual de munca incheiat cu PV, respectiv daca a avut lor o transmitere a acestuia catre noul angajator sau a incetat prin actul unilateral de vointa al salariatului - demisie.
Asa-zisa cerere de demisie inregistrata la Directia Silvica Suceava sub nr.29634/30.12.2004 (fila 26 dosar recurs) exprima exact vointa salariatului, in sensul ca acesta intelege sa fie preluat de DFFB Suceava conform art.169 Codul muncii care reglementeaza transferul si art.2 alin.2 din OG nr.100/2004, asa incat nu poate fi vorba de incetarea raporturilor de munca cu angajatorul initial.
Concluzionand, decizia nr.70/20.05.2005 emisa de Directia Silvica Suceava transfera in interesul serviciului pe contestator la ASR si acesta nu avea interes sa o conteste, cum gresit retine prima instanta.
Inca inainte de emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca nr.248/25.05.2005 de catre ASR, Curtea Constitutionala prin decizia nr.255/11.05.2005 a constatat ca OG nr.100/2004 si legea de aprobare sunt neconstitutionale, astfel ca cele 90 mii ha fond forestier au revenit in domeniul public al statului si administrarea RNP ROMSILV A - Directia Silvica Suceava, personalul reluand raporturile de munca cu aceasta unitate, dovada in acest sens fiind procesul-verbal nr.27157/13.11.2005 printre care se regaseste si PV, pentru ca la aceasta data litigiul privind pe contestator era  in curs de solutionare.
Cum decizia de desfacere a contractului de munca a fost anulata ca nelegala, reintegrarea in munca a contestatorului trebuia dispusa la Directia Silvica Suceava, care il preluase deja la data de 13.11.2005, ca o consecinta a incetarii efectelor juridice ale OG nr.100/2004, conform art.147 din Constitutie, asa incat critica este fondata.
Recursul contestatorului se dovedeste fondat si Curtea il admite,  in baza art.312 (1) si 304 pct.9 Cod pr.civila, modifica in parte sentinta in sensul ca dispune reintegrarea contestatorului de catre RNP ROMSILVA - Directia Silvica Suceava, pe postul detinut anterior, in acelasi canton din cadrul Ocolului Silvic Putna.
Se mentin restul dispozitiilor sentintei pronuntate de Tribunalul Prahova.
Referitor recurs declarat de intimata ASR.
Raporturile de munca cu ASR au inceput in baza contractului individual de munca nr.185/24.01.2005 si in urma controlului efectuat in cantonul gestionat de PV, s-au constatat taieri ilegale de arbori, producandu-se un prejudiciu in suma de 154.722.610 lei ROL din culpa contestatorului.
Acesta este cauza care a declansat procedura de desfacere a contractului individual de munca, dar si a sesizarii organelor de cercetare penala prin plangerea nr.4441/10.06.2005, desi intimata-recurenta avea posibilitatea legala sa suspende contractul de munca pana la pronuntarea organelor abilitate conform art.52 (1) lit.c Codul muncii.
Decizia nr.248/25.05.2005 se intemeiaza pe disp.art.48 lit.g din OG nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, art.27 lit.g din Regulamentul Intern al recurentei, dar si ale art.264 lit.f Codul muncii.
Avand in vedere functia ocupata de contestator, aceea de padurar, recurenta in mod corect a aplicat prevederile specifice, numai ca procedura de desfacere a contractului de munca n u a fost dusa pana la capat, respectiv hotararea Consiliului de disciplina nu a fost comunicata contestatorului, care avea dreptul sa o conteste la organul ierarhic superior conform art.52 alin.2 din OG nr.59/2000 si apoi la instanta de contencios administrativ , asa incat s-a trecut la procedura reglementata de Codul muncii, asa cum corect a retinut instanta de fond, decizia fiind nula.
Martorii au evidentiat la fondul cauzei ca eronat s-a retinut culpa contestatorului  pentru taierile ilegale, aceste fapte fiind imputate de recurenta si altor salariati preluati de la Directia Silvica Suceava in baza OG 100/2004, iar rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Radauti nr.1587/P/2005/24 octombrie 2005 concluzioneaza ca PV nu a fost implicat in taieri  ilegale de arbori si nici nu a inlesnit acest fel  de fapte,  astfel ca abaterile nu exista si masura desfacerii contractului de munca este nelegala.
Din aceeasi rezolutie a Parchetului Judecatoriei Radauti rezulta ca taierile de arbori au format obiectul unei exploatari de masa lemnoasa in cursul anului 2004, fara a se constata nereguli, data la care contestatorul era salariatul Directiei Silvice Suceava si nu al ASR, astfel ca aceasta din urma nu-l putea sanctiona pentru eventualele abateri savarsite in afara raporturilor de munca, decizia fiind nelegala si sub acest aspect.
Sustinerea recurentei ca PV si-a recunoscut vinovatia prin semnarea angajamentului de plata pentru suma de 154.722.610 lei ROL nu poate fi retinuta, deoarece s-a facut sub amenintare, asa cum arata martorii, astfel ca semnatura nu a exprimat consimtamantul liber al contestatorului si nu este valabil, iar nevinovatia a fost stabilita in urma cercetarilor penale, imprejurare care a impus anularea deciziei si angajamentului, solutie legala si temeinica.
Potrivit art.78 (1) Codul muncii, cand concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va  dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata sumei de care ar fi beneficiat salariatul, or, in speta, anulandu-se decizia nr.248/25.05.2005 emisa de recurenta, corect aceasta a fost obligata la despagubiri.
Instanta de fond a facut si aplicarea corecta a disp.art.274 (1) Cod pr.civila, asa incat obligarea recurentei la  plata cheltuielilor de judecata este o masura legala.
Asa fiind, recursul formulat de ASR este nefondat  sub toate criticile si Curtea il respinge in baza  art.312 (1) Cod pr.civila, nefiind incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civil