RASPUNDEREA ADMINISTRATORULUI STATUTAR PENTRU PASIVUL DEBITORULUI IN INSOLVENTA, FAPTELE PENTRU CARE SE POATE SOLICITA

Raspunderea membrilor  organelor de conducere poate fi angajata numai in cazurile  si conditiile prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata in art. 137 alin. (1) lit. a  - g.
Neindeplinirea obligatiei prevazuta laart. 32 alin. (1) de lege nu este mentionata printre faptele care angajeaza raspunderea, neintroducerea sau introducerea tardiva a cererii de deschidere a procedurii constituind infractiunea de bancruta simpla (art. 141 alin. (1).

Art. 137  alin. (1) lit. a - g.

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita, creditoarea D.G.F.P.  a formulat cerere de atragere a raspunderii materiale a numitului G.M. motivata de faptul ca din raportul administratorului judiciar rezulta ca firma  a avut o activitate neprofitabila, cu rezultate financiare negative, desi din anul 2000 a inregistrat pierdere fiscala si abia in luna  aprilie 2003 si-a incetat activitatea facandu-se astfel vinovat de savarsirea faptei prevazuta de art. 137 lit. c din Legea 64/1995.
Administratorul judiciar si-a  exprimat punctul de vedere cu privire la aceasta cerere, aratand ca nu se pot aplica prevederile legale numitului G.M. referitoare la atragerea raspunderii materiale, intrucat in anul 2001 a fost incheiat de debitoare cu profit, iar calculul rezultatului financiar pentru anul 2002 s-a efectuat in anul urmator, cand debitoarea a inregistrat pierdere, dar nu a fost in cunostinta  de cauza decat la odata apropiata de cea la care  si-a  incetat activitatea ( aprilie 2003).
Administratorul societatii debitoare G.M. a formulat intampinare la cererea de atragere a raspunderii materiale,  solicitand respingerea acesteia, motivat de  faptul ca rezultatul fiscal pentru anul 2002 s-a efectuat la inceputul anului 2003, iar  la momentul aflarii acestui rezultat a dispus incetarea activitatii asociatiei.
Creditoarea D.G.F.P. Dambovita a depus in sedinta  din 14.02.2006 precizari la cererea sa de atragere a raspunderii patrimoniale privitoare la numitul G.M., aratand ca in speta sunt incidente prevederile  art. 25 alin. 1  si 4 din Legea 64/1995, republicata si modificata prin O.G. 38/2002 potrivit carora asociatul unic avea obligatia ca in maximum 30 de zile  de la aparitia starii de insolventa sa se adreseze tribunalului pentru a fi supus dispozitiilor legii.
Prin sentinta nr. 20  din 14 februarie 2006 Tribunalul Dambovita, a respins cererea privind atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii debitoare.
Pentru a hotari  astfel, judecatorul sindic a retinut ca societatea a inregistrat pierderi in anul 2000, iar in anul 2001 a inregistrat un profit de 24.699.567 lei de unde se poate desprinde concluzia ca s-a sperat intr-o redresare financiara.
S-a mai retinut ca in sarcina administratorului G.M. nu se poate retine fapta ca a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea persoana juridica in incetare de plati.
Cu privire la  acest aspect judecatorul a retinut ca numitul G.M. a luat cunostinta  de  rezultate economico-financiare pentru anul 2002 abia  in martie 2003, iar in luna urmatoare a dispus incetarea activitatii.
Pe de alta parte  prevederile legale invocate de reclamanta-creditoare nu erau in vigoare la data respectiva, paratul neavand obligatia sa se adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozitiilor  legii in termen de 30 de zile de la apritia starii de insolventa, astfel ca nu poate fi retinuta vinovatia acestuia.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea  D.G.F.P. DAMBOVITA , criticand-o pentru nelegalitate aratand ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii intrucat judecatorul sindic a retinut gresit ca nu erau aplicabile in cauza disp. art. 25 alin. 1 si 4 din Legea nr. 64/1995 care instituie obligatia ca in maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa debitorul sa se adreseze cu o cerere tribunalului.
Mai apreciaza recurenta ca introducerea tardiva de catre debitor a cererii de deschidere a procedurii atrage raspunderea debitorului fiind indeplinite cerintele prev. de art 137 alin. 1 lit.  c din legea 64/1995.
Mai sustine recurenta ca in raportul final lichidatorul precizeaza ca debitoarea a desfasurat o  activitate neprofitabila si a solicitat atragerea raspunderii administratorului pentru creantele bugetare declarate si neachitate in termen legal.
Potrivit  art. 137 din Legea nr. 64/1995 judecatorul sindic poate dispune ca o parte a  pasivului debitorului - persoana juridica ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de catre  membrii  organelor de conducere, administratori, directori,  cenzori si orice alta persoana care au contribuit la ajunngerea debitorului in stare de insolventa prin una din faptele prevazute la lit. a - g.
Recurenta a invocat in motivele de recurs incalcarea disp. art.  32 din Legea nr. 64/1995 potrivit carora debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze  tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii in termen de 30 de zile de la  aparitia starii de insolventa sustinand ca in caz contrar debitorul este responsabil pentru continuarea unei activitati care duce in mod vadit persoana juridica la  incetare de plati, fapta prevazuta deart. 137 alin. (1) lit. c.
Este evident ca nedeclararea sau declararea  tardiva a starii de insolventa comerciala  si neintroducerea cererii de declansare a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 au de regula ca  efect cresterea  pasivului societatii si micsorarea dreptului de gaj general al creditorilor, insa legiuitorul nu a completat dispozitiile art. 137 cu aceasta fapta, iar repararea acestor prejudicii nu este data in competenta judecatorului sindic  nefiind dintre cele prevazute de art. 11 din Legea nr. 64/1995.
Articolul de  lege mentionat de recurenta nu putea  fi retinut de judecatorul sindic ca temei a atragerii raspunderii numitului G. M. intrucat atragerea raspunderii potrivit art. 137 nu se poate face  decat in cazurile limitativ  prevazute de lege si numai pentru faptele mentionate la literele  a - g, fapta prevazuta la lit. c referindu-se la continuarea in interes personal a activitatii.
De altfel aceeasi posibilitate pe care o avea debitorul de a solicita deschiderea procedurii a avut-o si creditoarea care putea introduce cererea la expirarea termenului de 30 de zile de la scadenta creantei sau putea  proceda la executare in baza titlului executoriu potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala.