Raspunderea salariatilor pentru pagubele materiale produse angajatorului. Sarcina probei. Art.270 Codul muncii

Salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, ipoteza in care angajatorul are obligatia, in conformitate cu art.287 din acelasi cod, sa faca dovada atat a prejudiciului, cat si a vinovatiei salariatului.

Decizia nr.480/6 iunie 2006 - Curtea de Apel Ploiesti * Sectia Conflicte de munca si asigurari sociale

Reclamanta SC L.D.P. DAMBOVITA SA a chemat in judecata civila pe paratul OAD, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 936 lei RON reprezentand c/val a 279 litri motorina, reprezentand depasire de consum normat.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul in calitate de sofer a avut in primire o autobasculanta de 16 tone si la momentul incetarii activitatii, odata cu predarea fiselor de activitate, s-a constatat ca acesta depasise consumul normat cu o cantitate de 279 litri motorina.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Dambovita, a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca potrivit art.270 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, ipoteza in care angajatorul are obligatia, in conformitate cu art.287 din acelasi cod, sa faca dovada atat a prejudiciului, cat si a vinovatiei salariatului.
Din inscrisurile depuse sa dosar intocmite in mod unilateral de catre reclamanta si care nu poarta semnatura de confirmare a paratului, nu rezulta ca in luna august 2005 s-ar fi depasit consumul normat la autobasculanta condusa de parat, neexistand in primul rand confirmarea de catre parat a primirii combustibilului mentionat in fisa de activitate pe aceasta luna.
Pentru a se face dovada acestei imprejurari, instanta a dispus din oficiu sa se depuna la dosar foile de alimentare zilnica, care in mod obligatoriu trebuie sa cuprinda si semnatura persoanei care a primit combustibilul, insa reclamanta nu s-a conformat celor dispuse de catre instanta.
In atare ipoteza, tribunalul a concluzionat ca in cauza nu s-a facut dovada prejudiciului si a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, criticand solutia ca netemeinica si nelegala, in sensul ca in mod gresit tribunalul nu   si-a insusit probatoriul administrat de aceasta, intrucat fisele respective corespund realitatii, in acestea fiind evidentiate atat cantitatile de combustibil primite de parat, cat si distantele parcurse.
Apreciaza recurenta ca referirea din considerentele sentintei la o alta hotarare judecatoreasca pronuntata intre aceleasi parti depaseste limitele investirii, in raport cu obiectul actiunii.
Examinand solutia, prin prisma actelor si lucrarilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenta si a dispozitiilor legale incidente in cauza, curtea a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia.
In mod corect instanta de fond a stabilit ca angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator poate fi facuta numai in conditiile prevazute de art.270 Codul muncii si ca pentru a se face dovada prejudiciului si a conduitei culpabile, constand in indeplinirea defectuoasa ori neindeplinirea sarcinilor de serviciu de catre salariat, angajatorului ii revine sarcina probei, conform art.287 din acelasi cod.
In speta, reclamanta in calitate de angajator avea obligatia ca odata cu introducerea actiunii sa depuna la dosar si toate actele care au stat la baza stabilirii existentei si intinderii prejudiciului, ori, pentru a face aceasta proba reclamanta nu a depus la dosar decat fisa de activitate pe luna august 2005, intocmita de aceasta, proba insuficienta atat pentru dovedirea culpei, cat si pentru dovedirea prejudiciului.
In conditiile in care reclamanta nu a depus si alte probe la dosar, desi i-au fost cerute de catre instanta, in temeiul rolului activ, cerere reiterata si de catre instanta de recurs, curtea a constatat ca in mod corect tribunalul a respins actiunea, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat.