Litigiu de munca, drepturi banesti

Dosar nr. XXXX/40/2012
R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI
SECTIA I CIVILA
SENTINTA CIVLA NR.XX
Sedinta publica de la xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PRESEDINTE
Asistent Judiciar
Asistent Judiciar
Grefier

       Pe rol judecarea litigiului de munca privind pe reclamantii A. L., A.A. E., SI ALTII si pe paratii Statul Roman -prin Ministerul Finantelor Publice, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, avand ca obiect drepturi banesti.
        La apelul nominal facut in sedinta publica , lipsa partile.
         Procedura legal indeplinita.
         S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care:
         Vazand ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanta constata cauza in stare de judecata si ramane in pronuntare asupra exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Botosani, asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii si asupra fondului cauzei.

INSTANTA
Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului Botosani la data de xx.xx.xxxx reclamantii A. L., A.A. E., SI ALTII au chemat in judecata paratii Statul Roman -prin Ministerul Finantelor Publice, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani solicitand acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( al 13-lea salariu) avand in vedere ca acest drept a fost prevazut de legislatia in vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept castigat.
 In fapt au aratat ca, prin art. 18 din O.U.G. nr. 27/29.03.2006, privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul judiciar se prevedea ca "pentru activitatea desfasurata personalul beneficiaza la sfarsitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizatia de incadrare bruta din ultima luna a anului pentru care se face premiere, iar pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul indemnizatia de incadrare bruta din ultima luna de activitate".
Au aratat ca, acest articol a fost abrogat de Legea nr. 330/2009, care a prevazut insa acordarea acestui drept in continuare, conform art. 25 care are urmatorul continut: "pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premiere. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare, realizate in perioada in care a desfasurat activitatea. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabilelor.
Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul."
Au sustinut reclamantii ca, dispozitiile sus-aratate au fost de asemenea, abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicate in Monitorul Oficial nr. 877/28.12.2010, ce a intrat in vigoare la data de 01.01.2010 (art. 46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28.12,2010, privind salarizarea in anul 2010 a personalului platit din fonduri publice, publicat in Monitorul Oficial nr. 878/28.12.2010 (in vigoare de la data de 31.12.2010), s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda, incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Au apreciat ca, ca dreptul lor de a beneficia de acest premiu este castigat, atat timp cat  dispozitiile legale ce il prevedeau erau in vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor banesti fiind amanata pentru luna ianuarie a anului urmator, celui pentru care se acorda premiul, orice prevedere contrara incalcand principiul retroactivitatii.
In legatura cu acest principiu, au sustinut ca o lege devine obligatorie numai dupa promulgarea si dupa aducerea ei la cunostinta prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, ea ramanand in vigoare pana cand intervine o alta lege care o abroga pe cea anterioara in mod explicit sau implicit.
Drept consecinta, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii legi care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, in determinarea campului de aplicare in timp trebuie sa se tina seama nu numai de prioritatea pe care o are legea noua fata de cea veche, ci si de siguranta raporturilor sociale, care impune sa nu fie desfiintate sau modificate, fara un motiv deosebit de ordine sociala, drepturi care, in momentul intrarii in vigoare a legii noi, erau deja concretizate in acte de vointa sau in raporturi definitiv incheiate valabil dupa legea existenta in momentul incheierii lor.
Norma neretroactivitatii, inscrisa in art.l din Codul civil, se refera la toate raporturile nascute sub legea veche care nu si-au epuizat toate efectele.
Este adevarat ca aplicarea imediata a legii noi constituie principiul, iar supravietuirea legii vechi, exceptia si fara a admite ca legea noua poate fi interpretata in sensul de a guverna si asupra trecutului, principiul aplicarii imediate presupune intrarea in vigoare a noilor dispozitii pentru toate situatiile ale caror efecte nu erau susceptibile sa se produca sub imperiul legii vechi.
Au sustinut ca dreptul de a incasa premiul anual aferent anului 2010, era deja castigat, legile sus mentionate ce au abrogat posibilitatea acordarii lui intrand in vigoare ulterior perioadei prevazuta pentru acordarea lui. Privarea lor de dreptul salarial invocat incalca si art.l al Protocolului din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In aceasta privinta CEDO face o distinctie intre dreptul angajatului de a continua sa primeasca in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata.(Cauza Lelas c.Croatiei din 20.05.2010, par.58).
De asemenea in Cauza Kechko c.Ucrainei din 08.11.2005 Curtea a statuat ca "daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite autoritatile nu pot in mod deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare" (par.23).
Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si obligarea paratilor la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu "actualizat functie de rata inflatiei pana in momentul achitarii efective, pentru fiecare din persoanele enumerate in tabelul anexat  cu referire la perioada efectiv lucrata, in decursul anului 2010.
In drept si-au intemeiat actiunea pe disp. art. 25 din Legea 330/2009, art. 1 Cod civil, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44, art. 124, art. 125 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
 In dovedire au depus la dosar  adeverinta eliberata de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani pentru dovedirea perioadei efectiv lucrata in anul 2010.
 Prin intampinarea formulata, paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invocat exceptia necompetentei materiale, teritoriale si functionale a Sectiei Civile din cadrul Tribunalului Botosani in solutionarea cauzei.
 A facut trimitere la Legea nr. 284/2010 -  cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice,respectiv la  prevederea  art. 30  privind modalitatea de contestare in legatura cu stabilirea premiilor si a altor drepturi care se acorda potrivit legii.
A invocat de asemenea prevederile  art. 7 din anexa nr. VI - Familia ocupationala de functii bugetare "Justitie" la Legea-cadru nr. 284/2010 .
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 685/2012, a constatat ca art. 7 alin.        (2) teza finala din anexa nr. VI - Familia ocupationala de functii bugetare "Justitie" la Legea-cadru nr. 284/2010, teza potrivit careia "hotararile pronuntate sunt irevocabile", este neconstitutionala.
 A sustinut ca ordinele si deciziile de salarizare reprezinta, acte administrative individuale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce priveste salarizarea procurorilor, aceste acte administrative sunt emise de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, autoritate publica centrala.
In ceea ce priveste salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a
personalului conex si a functionarilor publici,, aceste acte administrative sunt
emise de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel
Suceava, autoritate publica locala.
Din coroborarea dispozitiilor legale mai sus enuntate a aratat ca in speta, competenta solutionarii actiunii formulate de procurori, personalul auxiliar de specialitate si personalul conex revine Curtii de Apel Bucuresti - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, iar in ceea ce-i priveste pe functionarii publici, competenta de solutionare apartine Sectiei de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Botosani, potrivit art. 10 alin. (I) teza 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta categorie de personal nefiind inclusa in anexa VI la Legea - cadru nr.284/2010.
De asemenea, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neindeplinirea procedurii  prealabile sesizarii instantei de judecata ,anume neindeplinirea  procedurii plangerii prealabile la ordonatorul de credite.
Pe fond, a solicitat  respingerea actiunii ca neintemeiata aratand ca momentul platii premiului anual aferent anului 2010, se afla sub imperiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, respectiv a art. 8 din Legea "nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice/ publicata in Monitorul Oficial nr. 878/28.12.2010:
Totodata, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.80/ 2010 pentru completarea art.11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului ni 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar "In anul 2012, autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta".
Dupa data de 31 decembrie 2010, data la care si-a incetat aplicabilitatea
Legea nr. 330/2009, au intrat in vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea
nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din
fonduri publice.
Ulterior, a  intrat in vigoare Legea nr.  283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind Reglementarea unor
masuri financiare in domeniul bugetar.
Tinand cont de faptul ca legiuitorul stabileste expres ca acest premiu anual
pentru anul 2010 nu se acorda, precum si modalitatea de "compensare" a acestui
neajuns, pretentiile reclamantilor privind plata acestui premiu in temeiul unei legi
abrogate, sunt  nefondate.
Statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, (Decizia Curtii Constitutionale nr. 108 din 14 februarie 2006 publicata in Monitorul Oficia al Romaniei, , nr. 212 din 8 martie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 764 din 16 noiembrie) .
In ceea ce priveste criticile reclamantilor privind incalcarea principiului  neretroactivitatii legii, considera ca acestea sunt neintemeiate . Legea  nr. 330/2009 a fost abrogata expres la data de 31.12.2011 prin Legea 284/2010 - cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
In conditiile in care legile noi, respectiv Legea nr. 285/2010 si Legea nr. 283/2011 prevad ca in 2011 si 2012 prima de vacanta nu se plateste este evident ca, fara a avea caracter retroactiv, plata drepturilor respective nu mai poate fi facuta in anii 2011 si 2012.
Potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi, aceasta trebuie sa se
aplice tuturor faptelor pendinte si celor viitoare, caci tot ce se petrece sub legea
noua trebuie sa i se supuna.
In acest sens, Curtea Constitutionala a retinut ca aplicarea legii privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice este imediata . Analizand ratiunile care au stat la baza impunerii acestui termen,
Curtea a nconstatat ca data intrarii in vigoare tine cont de influenta pe care o are
aceasta lege asupra bugetului de stat si de asigurari sociale, bugete care sunt
elaborate anual si aprobate, desigur; tot anual de catre Parlament
 A mai aratat ca Legea nr.285/2010 si Legea nr. 283/2011 nu incalca prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Prin Decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 6 decembrie 2011 in
cauzele Felicia Mihaies impotriva Romaniei ( cererea nr.44232/11) si Adrian
 Sentes impotriva Romaniei (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a  reamintit ca, dispozitiile Conventiei nu confera un drept de a primi un salariu intr-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinem si altii c.Finlandei, hotararea nr.19 aprilie 2007, nr. 63235/00, par. 94, si mutatis mutandis, cauza Kjartan Asmundsson c. Inslandei, hotararea din 12 octombrie nr. 60669/00, par. 39). Nu este suficient ca un reclamant sa invoce existenta unei "contestatii reale" sau a unei plangeri credibile
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, privarea de un bun, prevazuta de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, poate fi facuta pentru realizarea unor interese generale de ordin economico social, ceea ce este  de natura sa confere statelor semnatare o anumita marja de apreciere intotdeauna aflata sub controlul Curtii Europene a Drepturilor Omului; totodata, privarea de un bun trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit. De asemenea, se arata ca restrangerea dreptului este contrara Conventiei numai daca este discriminatorie si insuficient motivata (Cauza Beyeler impotriva Italiei, 2000).
Masurile de restrangere adoptate sunt nediscriminatorii, reducerile salariale aplicandu-se tuturor salariatilor din institutiile si autoritatile publice, indiferent de regimul de finantare. masurile propuse sunt obiective, rezonabile si proportionale cu amploarea si impactul consecintelor crizei economice cu care se confrunta Romania. Totodata, se arata ca, in absenta acestor masuri, statul ar urma sa fie lipsit de sursele de finantare necesare supravietuirii sale ca stat de drept si democratic. Legea nr. 285/2010 si Legea nr. 283/2011 indeplinesc conditiile de a fi  act normative accesibile, precise si previzibile, nediscriminatorii si motivate in sensul jurisprudentei Curtii  Europene.
Solutia legislativa cuprinsa in art.9 alin. (2) din Legea nr.  285/2010 si art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 a fost determinata, asadar, de apararea securitatii nationale. Asigurarea stabilitatii economice a tarii si apararea sigurantei nationale sunt notiuni care se circumscriu celor de  scop legitim de interes general" si de "cauza de utilitate publica".
A sustinut paratul ca este nefondat  si capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata sumelor reactualizate in functie de indicele de inflatie.
Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal
sunt aprobate anual, prin legea Bugetului de stat, lege care nu cuprinde un capitol
distinct pentru acordarea ulterioara a unei sume de bani peste cea datorata, chiar
reprezentand indicele de inflatie.
Imposibilitatea aplicarii indicelui de inflatie se, datoreaza si faptului ca, in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finantele publice, nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata din acesta daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr.500/2002 privind finantele publice: "cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata", iar potrivit art. 47 alin. (4) teza a doua: "creditele bugetare aprobate in  un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol".
Paratii nu pot fi tinuti sa execute obligatiile de a face invocate de reclamanti, eventuala obligatie a acestora la plata actualizarii conform indicelui
de inflatie fiind lipsita de cauza juridica.
A invocat solutii de respingere ale instantelor  de judecata in cauze  avand ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010 .
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
In temeiul art.137 alin.1 Cod procedura civila, instanta va solutiona cu prioritate exceptiile invocate in cauza, in sensul respingerii acestora, pentru motivele ce urmeaza:
 Instanta este competenta sa solutioneze pretentiile reclamantilor intrucat acestea vizeaza plata unor drepturi de natura salariala, nefiind vorba despre contestatii intemeiate pe dispozitiile art.30 din Legea 284/2010. Aceasta intrucat art.30 alin.1 din acest act normativ are in vedere solutionarea contestatiilor in legatura cu "stabilirea salariilor de baza individuale, a sporurilor, a premiilor si a altor drepturi care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi", iar pretentia reclamantilor este intemeiata pe dispozitiile art. 25 din Legea 330/2009, fara a se raporta la o decizie prin care sa fi fost stabilit cuantumul premiului anual .
In plus, competenta instantei de dreptul muncii este data si de incidenta dispozitiilor art. 278 alin.2 din Codul muncii, conform carora prevederile acestui cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca , in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.
Cum obiectul cererii este acordarea unor drepturi d natura salariala ,solicitare pentru care dispozitia legala nu impune urmarea unei proceduri prealabile ,va respinge  exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pentru solutionarea pe fond a pretentiei reclamantilor, tribunalul retine ca textele normative incidente in cauza sunt:
- art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
 (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfasurat activitate.
 (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul.
-  art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrata in vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevazut urmatoarele:
        "Sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
        Desi in cauze similare  Tribunalul Botosani a pronuntat solutii de admitere a actiunii,   urmeaza sa revina in legatura cu solutiile ce le va pronunta avand in vedere solutiile date de Curtea de Apel Suceava - in calitate de instanta de recurs, - care  a stabilit  in mod constant ,prin deciziile pronuntate,ca se impunea respingerea cererii salariatilor platiti din fonduri publice avand ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010.
         Fata de acest aspect dar si pentru motivele pe care le va reda mai jos ,instanta va respinge ca nefondata actiunea reclamantilor.
         Tribunalul are in vedere ca in  cauza de fata reclamantii nu au invocat circumstante particulare raportate la situatia lor , ci s-au limitat la a invoca in mod obiectiv neconcordanta dintre dispozitiile art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale .
Sub acest aspect ,abstract , constatarile Curtii Constitutionale realizate prin decizia nr.115 din 09.02.2012 au caracter obligatoriu pentru instanta  de judecata.
      Astfel,in raport cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si fata de jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul arata ca  atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate, in acelasi sens fiind si Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ICCJ (Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27/12/2011).
In legatura cu  aceeasi situatie invocata de reclamanti prin actiunea lor ,prin decizia nr.115 din 09.02.2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca  a respins ca neintemeiata  exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale anterior mentionate. A stabilit nu numai ca art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci si ca acest text de lege recunoaste in favoarea salariatilor bugetari caracterul de creanta certa, lichida si exigibila a premiului anual pe 2010.
S-a mai aratat prin decizie ca  prevederea din articolul mentionat dispune cu privire la sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 in sensul ca, pe de o parte, reglementeaza incetarea acordarii lor incepand cu luna ianuarie 2011, iar pe de alta parte prevede ca aceste sume vor fi incluse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, in acord cu dispozitiile legii.
Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011  instanta de control constitutional a constatat  ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie.
  Prin aceeasi decizie, Curtea a mai retinut ca legiuitorul este in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Asadar, Curtea a  retinut  ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, asa incat nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu. 
Totodata, Curtea a  constatat ca, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar, cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
In concluzie, Curtea a stabilit  ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, fara a fi afectate in nici un fel cuantumul sau intinderea acestei creante.
Fata de  cele expuse, nu se poate retine nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.
   Avand in vedere faptul ca, prin decizia sus-mentionata prin care Curtea Constitutionala a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, instanta de contencios constitutional a realizat o verificare a dispozitiilor respective atat din punctul de vedere al compatibilitatii cu Legea fundamentala (in raport cu criticile formulate), cat si sub aspectul compatibilitatii cu Conventia europeana a drepturilor omului, instanta, raportat la limitele sesizarii Curtii Constitutionale, considera ca instanta constitutionala statueaza asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Cum ,in cauza ,instanta ar putea  realiza o analiza proprie a compatibilitatii efectelor art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la situatia de fapt a fiecarei cauze doar daca s-ar fi invocat  circumstante personale specifice,iar  reclamantii nu au invocat astfel de circumstante - fata de considerentele anterior precizate-tribunalul apreciaza ca neintemeiata cererea formulata  de acestia urmand sa o respinga ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge exceptia necompetentei  materiale, teritoriale si  functionale a Tribunalului Botosani  in solutionarea cauzei , exceptie invocata de paratul   Ministerul  Public -Parchetul de pe langa  Inalta Curte de Casatie si Justitie  si Parchetul de pe langa  Tribunalul Botosani.
 Respinge exceptia  inadmisibilitatii actiunii.  
 Respinge ca nefondata  actiunea in pretentii banesti  formulata de reclamantii: A. L., A.A. E., SI ALTII toti cu domiciliul ales la Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, str.Maxim Gorki, nr.6-8, jud.Botosani, in contradictoriu cu paratii: Statul Roman - prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in Bucuresti, str.Apollodor, nr.17, sector 5, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu sediul in Bucuresti, B-dul Libertatii, sector 5, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, cu sediul in Mun.Suceava, str.Stefan cel Mare, nr.29, jud.Suceava si  Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, cu sediul in Botosani, str.Maxim Gorki, nr.6-8, jud.Botosani.   
            Definitiva.
           Cu drept de recurs  in termen de 10  zile  de la comunicare.
           Pronuntata in  sedinta publica  din xx.xx.xxxx.

                Presedinte,                    Asistenti judiciari,                   Grefier,