anulare act si despagubiri

Dosar nr. XXXX/222/2010                                                                       anulare act
                                                        R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI - SECTIA CIVILA
SECTIA CIVILA
Sedinta publica din data da 11.06.2012         Sentinta civila nr. 490 R

                 Pe rol judecarea cererii de recurs formulata de reclamanta recurenta  S.C. X S.A. Dorohoi, in contradictoriu cu paratul intimat C. D.,  impotriva sentintei civile nr. 2267 din 19.12.2011 pronuntata de Judecatoria Dorohoi in dosarul nr.  XXXX/222/2010, avand ca obiect anulare act.
             La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
         S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care evidentiaza partile si obiectul pricinii aratand ca procedura de citare este  legal indeplinita, s-a  luat act de primirea la dosar, prin serviciul de registratura al instantei a  adresei  nr.   638/P/2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani, dupa care  ;
              Vazand ca nu mai  sunt alte cereri de formulat sau  probe de administrat si ca reclamanta recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsa, instanta ramane in pronuntare asupra fondului cauzei. 
     
                                                          TRIBUNALUL

                Prin sentinta civila nr. 2267 din 19.12.2011  a Judecatoriei Dorohoi s-a  respins, ca neintemeiata, actiunea civila formulata de reclamanta SC X SA Dorohoi, in contradictoriu cu paratul C. D..
               Pentru a se pronunta  astfel, instanta retine ca  prin cererea inregistrata la Tribunalul Botosani, sub nr. XXX/40 din 10.02.2010, reclamantul C. D., in contradictoriu cu parata SC X SA Dorohoi, jud. Botosani, prin reprezentanti legali, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 16.491 lei reprezentand diferenta neincasata din salariile aferente lunilor ianuarie-aprilie 2008 si din indemnizatia de concediu de odihna neefectuat in perioada 26.03.2007-12.04.2008, la plata unor daune interese si la plata cheltuielilor de judecata.
             Se arata ca reclamantul a sustinut ca, a fost salariatul paratei, cu contract de munca, pana la data de 31.03.2008, cand a fost inregistrata  si aprobata cererea sa de demisie, iar in aceasta perioada, parata nu i-a platit unele drepturi salariale, cauzandu-i importante prejudicii.
             Se arata ca SC X SA Dorohoi, jud. Botosani a depus  la dosar, intampinare si cerere reconventionala prin care, a invocat mai intai necompetenta materiala a Tribunalului Botosani in ceea ce priveste judecarea cauzei, intrucat, obiectul acesteia excede raporturilor de munca, derivand dintr-un contract de imprumut si de asemenea, exceptia prescrierii dreptului la actiune. Pe fond, a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, deoarece, suma pretinsa de reclamant nu a fost niciodata imprumutata paratei.
         Se sustine ca prin cererea reconventionala, parata reclamanta SC X SA Dorohoi, jud. Botosani a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a unei conventii de imprumut, pentru lipsa obiectului acesteia si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, iar in motivare a aratat ca, suma de bani solicitata de creditor, respectiv de 12.069 lei, nu a existat faptic si nu a fost data cu titlu de imprumut,  ci a fost inaintata doar scriptic catre casieria unitatii cu titlu de avans, strict pentru cheltuielile pe care societatea urma sa le suporte, urmare a majorarii fictive a salariului reclamantului.
             Se arata ca prin incheierea din 12.05.2010, Tribunalul Botosani a dispus disjungerea cererii reconventionale formulata de parata reclamanta SC X SA in dosarul nr. XXX/40/2010 si inregistrarea acesteia sub un nou nr. de dosar, respectiv, XXXX/40/2010, iar  prin sentinta civila nr. 792 din 14.05.2010, pronuntata in dosarul nr. XXXX/40/2010, Tribunalul Botosani a declinat competenta de solutionare a cauzei privind constatarea nulitatii absolute a conventiei de imprumut in favoarea Judecatoriei Dorohoi. 
         Din probele administrate prima instanta constata ca, paratul a fost salariatul societatii reclamante in perioada 26.03.2007-12.04.2008, avand functia de director executiv si beneficiind de un salariu de 2.500 lei brut, ca incepand cu data de 12.04.2007, s-a intocmit un act aditional la contractul individual de munca, prin care s-a hotarat schimbarea functiei paratului, din director executiv in director general, precum si schimbarea salariului, de la 2.500 lei brut, la 8.000 lei brut.
         Se arata ca paratul a ocupat aceasta functie pana la data de 12.04.2008, cand si-a dat demisia, fiind nemultumit de faptul ca nu-si primise in mod corect drepturile salariale si a formulat o cerere Tribunalului Botosani pentru recuperarea acestora.
         Din probele administrate instanta retine ca intre parti, nu a existat niciun contract  de imprumut, inscrisurile semnate de parti fiind contractul individual de munca si actul aditional la acesta.
          Se sustine ca pentru a dovedi faptul ca suma solicitata de parat nu a existat si nu a fost data cu titlu de imprumut reclamantei, ci a fost inaintata doar scriptic catre casieria societatii, cu titlu de avans strict pentru cheltuielile pe care societatea urma sa le suporte, urmare a majorarii fictive a salariului paratului din acest dosar, SC X SA a solicitat instantei administrarea probei cu martori, inscrisuri si o expertiza tehnica de specialitate, insa ulterior reclamanta nu a depus inscrisuri doveditoare la dosar, nu a trimis reprezentant in instanta decat sporadic si nu a achitat costul raportului de expertiza, incat  respinge actiunea ca neintemeiata.
             Impotriva acestei  sentinte a declarat recurs reclamanta SC X SA,  criticand-o pentru gresita aplicare a legii, motive  de recurs prev.  de art.  304 pct. 8 si 9 rap. la art. 304/1 Cod  proc. civila, sustinand ca hotararea atacata reflecta  incalcarea normelor privind incompatibilitatea, interpretarea gresita a actelor juridice deduse judecatii,  schimband  natura  si  intelesul  neindoielnic ale acestora.
             A aratat recurenta ca prin sentinta civila nr.  591/29.03.2010, pronuntata  de Judecatoria Dorohoi in dosarul nr. XXX/222/2010 a fost admisa cererea formulata  de reclamantul C. D. si a fost somata sa-i plateasca acestuia suma de 14.069 lei, reprezentand diferenta suma imprumutata, suma de 1484,30 lei -  daune interese in raport cu  rata inflatiei si  cheltuieli de  judecata de 1539 lei, motivand  ca la data de 23.01.2007,  cat  si  la data de 03.03.2008 reclamantul  a imprumutat recurentei suma  totala de 15.516 lei,   pentru care au fost intocmite doua chitante, imprumut restituit partial, constatand ca aceasta mai avea obligatia de plata a sumei de 14.069 lei.
       A invederat ca potrivit art. 11/1 Cod  proc. civila ordonanta privind  somatia de plata  nu  are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor  juridice  dintre parti,  astfel incat cererea  reconventionala  formulata  de aceasta in dosarul nr. XXXX/222/2010 al Judecatoriei Dorohoi, in care s-a pronuntat  sentinta pe care au atacat-o prin prezentul recurs, vizeaza  nulitatea aceluiasi contract de  imprumut,  ca  ambele cauze  au  fost  solutionate de acelasi  judecator,apreciind ca au  fost  incalcate  disp.  art.  24 al. (1)Cod proc. civila  privind  incompatibilitatea, ceea ce  conduce la nulitatea prev. de art. 105 al. (2) Cod  proc. civila.
        Arata recurenta ca paratul intimat C. D. a fost  angajat al acesteia in  baza  contractului individual de  munca,  inregistrat sub nr.  224144/12.04.2007 si  ca in  anul 2008,  intentionand sa  obtina un imprumut  de la o   societate bancara,  conducerea unitatii  a acceptat majorarea formala a salariului sau la suma de 8000 lei lunar,  conditie  impusa  de  normele bancare pentru  acordarea imprumutului,  sens in  care solicita  a se  vedea actul  aditional la contractul  de  munca, incheiat la data de 01.01.2008. A mai  aratat recurenta ca paratul intimat  si-a asumat obligatia de a  plati  diferenta  de contributii  aferente majorarii salariului,  fara  sa mai aiba pretentii privind suma de bani care ar fi  trebuit sa o primeasca  cu titlu de diferenta de drepturi salariale, intrucat unitatea nu  avea posibilitatea de a  plati un  salariu  atat de mare, in  aceste conditii fiind  emise chitantele cu titlu  de  "contravaloare imprumut"din data de 23.01.2007 si din  data de 03.03.2008, prin care se  atesta  ca   paratul ar  fi  imprumutat societatii  suma totala de 15.516 lei, imprumut restituit partial,  ramanand de plata suma de 14.069lei.
           A aratat recurenta ca, conventia de imprumut este afectata de nulitate  absoluta intrucat lipseste  cauza unei  asemenea  operatiuni juridice, intentia reala a  partilor atat la incheierea actului aditional la contractul de munca din 01.01.2008,  cat si la momentul emiterii celor  doua chitante a fost doar facilitarea  obtinerii de catre paratul intimat a celor doua credite bancare de la X Bank. In legatura  cu aceste aspecte a  apreciat ca la dosarul  initial  fusesera depuse toate inscrisurile necesare sustinerii cererii reconventionale, insa in urma  disjungerii  celorlalte capete de  cerere, nu  au  mai fost pastrate  la prezentul dosar  toate inscrisurile, sens in  care intelege sa  solicite atasarea dosarului disjuns.
          A mai aratat recurenta ca nu si-a indeplinit obligatia de plata a  expertizei, intrucat reprezentantul legal a avut probleme de sanatate, iar avocatul ales nu si-a  indeplinit obligatiile cu  care a fost mandatat, neasigurand reprezentarea la toate  termenele de judecata si neinformand corect conducerea unitatii cu privire la  desfasurarea judecatii, iar in  situatia in care  raportul de expertiza  a fost intocmit, isi asuma obligatia de a suporta costul efectuarii expertizei.
         A mai solicitat in temeiul art. 244 al. (1) pct. 2 Cod proc. civila,  suspendarea  judecatii  pana la solutionarea cauzei penale.
          Paratul C. D. nu a depus  intampinare la recurs, fiind reprezentat  in instanta  de avocat F. V..
             Examinand recursul Tribunalul apreciaza  ca  acesta nu  este  intemeiat.
             In legatura cu primul motiv de recurs invocat, Tribunalul apreciaza ca, in  cauza, nu este data acea situatie de incompatibilitate invocata de  parte, in conditiile in care cele doua  cauze evocate au obiect diferit, iar mai mult, una dintre ele a fost data intr-o procedura speciala.
              In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, invocat de reclamanta,  Tribunalul retine ca asa cum au fost prezentate  faptele,  reclamanta evoca instantei o serie de aspecte care, in esenta, sunt de natura a eluda in detrimentul unei alte persoane juridice (in speta o societate bancara) norme care reglementeaza  modul de acordare a creditelor bancare. Practic, reclamanta recurenta pretinde ca in conventia cu partea parata C. D.  s-au  inteles sa procedeze  in  asa maniera incat,  acesta din urma, desi nu  ar  fi  indeplinit  conditiile legale, sa obtina  totusi un credit bancar prin majorarea formala a salariului. Or, un astfel de comportament reclamanta nu-l poate invoca drept temei in sustinerea propriului demers din prezenta cauza, pentru ca, in esenta, el contravine normelor de etica morala si conduitei adecvate pe care partile trebuie sa o manifeste cu onestitate si buna  credinta, in  raporturile cu  ceilalti participanti in raporturile juridice civile.
                 In esenta, daca asa stau lucrurile, partile au manifestat  un comportament inadecvat in  raport cu  normele de conduita  etica, punandu-l pe al treilea intr-o  potentiala stare prejudiciabila, insa lasand deoparte  aspectele de natura  morala,  Tribunalul retine ca partea reclamanta nici nu a dovedit cele afirmate in prezenta cauza si ca, in  realitate, s-au facut  doar o serie  de afirmatii  fara ca acestea  sa fie sustinute si de  un probatoriu adecvat si concludent, imprejurare pe care reclamanta va fi pusa in situatia de a si-o asuma la acest moment, in  conditiile in care  partea parata se prevaleaza in sustinerea propriului interes de cele doua conventii calificate drept contracte de imprumut, prin  care se atesta o alta situatie  de fapt cu consecintele judiciare corespunzatoare.
                Mai mult decat atat, se mai retine ca desi se invoca necesitatea  efectuarii  unei expertize  in  cauza pentru lamurirea anumitor aspecte, Tribunalul constata  ca o astfel de proba nici nu poate fi considerata ca fiind utila cauzei pentru ca in raport de specificul acesteia, situatiile de fapt evocate se impun a fi dovedite cu alte mijloace de  proba.
                 Faptul ca fata de parat, asa cum afirma reclamanta s-ar fi dispus  inceperea urmaririi penale pentru  faptele aduse in discutie nu  inseamna ca exista o hotarare judecatoreasca definitiva, sub acest aspect, care sa statueze asupra  existentei unei fapte de natura penala si nu impieteaza asupra prezentei judecati, cel putin la acest moment, partea avand la indemana si calea unei cereri in revizuire, in  masura in care va obtine satisfactie  in acel cadru, recursul  urmand a fi  respins  pentru motivele mai sus aratate, hotararea primei instante fiind mentinuta  ca temeinica si  legala. 

                                          PENTRU ACESTE MOTIVE
                                                    IN NUMELE LEGII
                                                         D E C  I  D E :

                 Respinge ca nefondat recursul  declarat de reclamanta S.C. X S.A. Dorohoi, in contradictoriu cu paratul intimat C. D., impotriva sentintei  civile nr. 2267/2011 a Judecatoriei Dorohoi, pe care  o mentine.
               Irevocabila.
               Pronuntata in sedinta publica din data de 11.06.2012.

         Presedinte,                          Judecatori,                                             Grefier,
1