partaj succesoral si anulare certificat de mostenitor

Dosar  nr.  XXXXX/193/2009
                                                                                                        - Recurs    -                      
                                                                                                  -  Anulare  act -
                                                                                                                                                    
                                                 R  O  M  A  N  I  A
                      TRIBUNALUL  BOTOSANI   -   SECTIA  CIVILA
                      Sedinta  publica  din  data de    01  februarie   2011

                                  DECIZIA   CIVILA  NR.  91  -  R  
                    Pe rol, judecarea cererii de recurs  formulata de recurentul - reclamant  V. M. C., impotriva  sentintei civile nr.  1958 din data  de 11  martie 2010 a Judecatoriei Botosani, judetul Botosani in dosar nr. XXXXX/193/2009, in contradictoriu cu intimata - parata  B. A.  si intervenientii  in interes propriu  V. D. P. si V. I. D.,  avand ca obiect de  judecata actiune civila  pentru  -  anulare  act.   -
                    La apelul nominal, facut in sedinta  publica, se  prezinta  avocat  A. A., pentru avocat C. A., angajata in cauza a recurentului - reclamant lipsa,  V. M. C.,  prezenta fiind  si  intimata  - parata B. A.,  asistata de  avocat P. R.,  lipsind  intimatii - intervenienti in interes  propriu.
                    S-a facut  referatul cauzei de catre grefierul de sedinta  acesta invederand ca procedura de citare a partilor  este legal indeplinita dupa care  avand cuvantul, avocat A. A., pentru recurentul - reclamant  invedereaza  instantei faptul ca nu este in masura a  prezenta la dosar nici un fel de  inscris,  respectiv  incheiere  care sa fie  inregistrata la  vreun notariat,  pentru a se  face  dovada  eliberarii  testamentului in discutie, desi in acest sens  i s-a  acordat  un termen de judecata.
                    Totodata, prezenti la instanta si intrebati fiind, aparatorii  ambelor  parti  arata, pe  rand,  ca nu mai au de  formulat alte cereri ori de adus  noi inscrisuri la  dosar,  situatie  in care  instanta,  constatand  pricina   in stare de  judecata, acorda cuvantul cu privire la  dezbateri.
                    Avocat A. A., pentru recurentul - reclamant V. M. C., solicita admiterea  recursului potrivit motivelor formulate, respectiv  concluziilor scrise depuse astazi la  dosar. Nu se solicita cheltuieli de  judecata.
                    La  randul sau,  avocat P. R., pentru intimata - parata B. A.,  formuleaza concluzii  de  respingere  a  cererii  de  recurs  si mentinere  a sentintei civile  recurate, ca  fiind  legala si temeinica.  De asemenea,  nu se  solicita cheltuieli de  judecata.                   
                     Dupa deliberare;

                                               T R I B U N A L U L ,
                    Asupra  cererii  de  recurs,  de  fata,  constata ca;
                    Prin cererea   inregistrata pe  rolul Judecatoriei  Botosani, si care  a  constituit  initial  obiectul dosarului  nr.  XXXX/193/2009 (partaj succesoral  si anulare certificat de  mostenitor) reclamantul  V. M. C. - in contradictoriu cu paratii  B. A., V. D. P. si V. I. D., a solicitat  modificarea certificatului de  mostenitor  nr.  XXX  din data  de  23.10.1997, eliberat de  Biroul Notarului  Public  S. M. D., in sensul excluderii paratei B. A. de la   succesiunea  defunctei  C. P..
                    A mai solicitat reclamantul sa se constate ca patrimoniul  defunctului V. I., se compune din casa situata in municipiul  Botosani, strada   X,  nr.  Y si  din cota  indiviza  de  2 ori  1/3 din suprafata  de  5.235 m. p. situate la aceiasi adresa, sa se identifice  cotele ce  revin succesorilor  defunctului V. I.  si sa se  dispuna lichidarea  starii  prin  individualizarea  si atribuirea  corespunzatoare.
                    In motivare  reclamantul  a aratat ca masa  de bunuri  ramasa  la decesul autorului V. I. se compune  din imobilele  aratate,  dobandite  prin  mostenire,  conform  testamentului  intocmit  in data  de  15  mai  1959 la  Notariatul de  Stat - Botosani, certificatelor de  mostenitor nr.  XXX, XXX si XXX  din data de 23.10.2007 eliberate de Biroul Notarului Public  S. M. D.si testamentului autentificat sub numarul XXXXX din 26.03.1992 la  Notariatul de  Stat Botosani. 
                    Ca, prin acest din urma act, despre care  s-a  avut  cunostinta in momentul intocmirii certificatului de mostenitor nr. XXX/2007, defuncta  C. P. atestat toata averea sa in favoarea fratelui V. I., testamentul fiind descoperit dupa decesul beneficiarului, justificandu-se  astfel  modificarea certificatului mentionat.  
                    Parata B. A., prin intampinarea formulata a  solicitat respingerea  cererii de  modificare  a certificatului de  mostenitor, aratand  ca este de acord cu partajarea averii succesorale a defunctei C. P.  a  carei mostenitoare  este.
                    Parata, in motivare, arata ca, parintii  sai, defunctii V. I.  si E. au testat  celor trei copii, V. P., C. P.  si B. A., cate 1/3 din imobilele teren si constructii situate in municipiul Botosani, strada X nr. Y (fosta Z). Cei trei  frati  au stapanit  bunurile astfel dobandite, in   buna intelegere, pana la  decesul numitului V. P.,  tatal  defunctului  V. I. - autorul  reclamantului  si al  celorlalti doi parati.
                    Arata parata  B. A. ca, intrucat  reclamantul s-a  confruntat  cu o serie de dificultati, matusa sa, defuncta C. P.,   care  nu avea  copii, a decis  sa-i lase  averea  sa,  intocmind  testamentul nr.  XXXXX/1997,  iar in anul 2007, defunctul V. I., care nu a dorit   niciodata sa beneficieze  de  testament  a  insistat in dezbaterea  succesiunii  defunctei sale  matusi, eliberandu-se  astfel, certificatul  nr. XXX/2007,   pentru ambii succesori ai defunctei,  in cote  egale de 1/2  din 1/3 din casa  si terenul  de  5.235 m. p. . Dupa un an   de la  intocmirea  acestui certificat  a decedat  nepotul V. I.,  lasand celor  trei  fii  ai  sai bunurile   indicate  in acest act.
                    Prin raspunsul la intampinare, reclamantul a aratat ca  sustinerile  paratei nu sunt intemeiate, ca in pofida acestora, casa  defunctilor  V. I. si E.,  a revenit integral, prin testament,  fiului V. P.,  ca  presupusa  dorinta de  valorificare  a testamentului  intocmit  in beneficiul  autorului  V. I., a  fost   infirmata prin insasi  acceptarea,  de  catre  acesta, a  inscrierii  in certificatul de  mostenitor  contestat,  ca testamentul nr. XXXXX/1992 nu a  fost revocat de testatoarea C. P. si ca acest act a  vizat  implicit  excluderea  paratei  B. A.,  astfel incat, nu poate  fi   inclusa in certificatul de  mostenitor.  
                    A mai sustinut  reclamantul ca  exheredarea  in discutie nu poate fi inlaturata  prin simpla  manifestare de  vointa a legatarului,  ca  in absenta unei revocari voluntare sau judecatoresti, testamentul este inca valid,  atestand dreptul de   proprietate  al legatarului.   
                    In final,  reclamantul  invedereaza ca defunctul  V. I.  nu a   avut  cunostinta de  existenta  testamentului  in discutie, concluzie  ce  rezulta  din insasi indicarea  in certificatul  de  mostenitor  a  naturii  legale  iar nu testamentare a  succesiunii.   Pe de  alta parte,  a aratat   reclamantul  ca, daca ar  fi existat un refuz  din  partea  defunctului beneficiar,  acesta s-ar fi  tradus  in  considerarea  succesibilului  renuntator  ori strain de  mostenire.
                    A mai aratat  reclamantul ca bunurile in litigiu  au fost  transmise  prin testamentul din 1959, exclusiv celor trei frati deja mentionati,  casa revenind   in intregime  numitului V. P.,   ca desi a cunoscut  existenta  testamentului  nr.  XXXXX/1992, parata   a  ascuns  notarului  public,  cu rea  credinta acest aspect, ignorand situatia delicata in care se afla  nepotul sau,  V. I..
                    Prin incheierea din data de 27 noiembrie 2009, s-a disjuns capatul de cerere avand ca obiect anulare (modificare certificat de  mostenitor  si s-a suspendat cererea de partaj, formandu-se dosarul nr.  16.394/193/2004, reclamantul  solicitand  repunerea in termenul de   optiune  succesorala).
                    Dupa formarea noului  dosar,  prin nota  de  concluzii a  sustinut   ca  la momentul  eliberarii certificatului  de  mostenitor, nici  defunctului  V. si nici notarul public nu a avut cunostinta de existenta  testamentului,  acesta  fiind  descoperit  dupa decesul beneficiarului,   situatii de natura a  atrage incidenta  prevederilor   art.  88  din Legea  nr.  36/1995.   S-a mai aratat  ca, in conditiile  sate certificatul  de  mostenitor a fost  emis  cu incalcarea dispozitiilor in materia devolutiunii testamentare,  impunandu-se  anularea  sa  partiala, in sensul  inlaturarii de la mostenire a  paratei  B. A.,  cu atat  mai mult   cu cat  testamentul  autentificat sub numarul  XXXXX/1992 nu si-a pierdut valabilitatea, proba faptului negativ al necunoasterii existentei testamentului, nefiind admisibila, dovada  imprejurarii contrare cazand  in sarcina paratei, eventuala proba testimoniala   impunandu-se  a proveni de la  persoane care  au luat  cunostinta in mod  direct  de  faptele   ce  tind  a  fi demonstrate. 
                    La termenul de  judecata din data de  05 februarie 2010,  in baza  precizarilor reclamantului, instanta a procedat la refacere a cadrului  procesual, paratii  V. D. P. si V. I. D., urmand  a figura  in proces, in calitate de intervenienti in nume propriu,  conform  dispozitiilor   art. 57 Cod procedura civila.
                    Astfel, intervenientul  V. D. P.  a aratat  ca inca din copilaria  sa, bunicul sau,  V. P., a  utilizat si terenul proprietatea  surorii  sale,  C. P., teren care  a  fost cultivat  pana la  moartea  acestuia, dar si ulterior, de familia  V.,  fara  ca  parata  sa emita  vreo  pretentie  asupra  respectivului   imobil,  stiut  fiind   faptul ca  sora  sa  a afirmat   mereu ca urmeaza  sa-l cedeze  fiului  V.   M. C.,  reclamantul  in cauza.
                    A sustinut  intervenientul  ca desi a  auzit discutii intre parintii  sai cu privire la intentia  defunctei  C., la  acea  vreme  nu s-a  aflat  daca s-a intocmit  un act in acest sens. Intrucat defunctul  V. I.  avea  probleme de sanatate care i-au  afectat  grav viata  personala, avand nevoie de tratament medicamentos constant dar si de conditii de trai  speciale pe care imobilul parintilor sai nu le asigura, s-a intentionat vanzarea  imobilului respectiv pentru a-si achizitiona o garsoniera, astfel ca au demarat  si au suportat financiar procedura dezbaterii succesorale  cu privire la imobilul   din strada  X,  nr. Y,  prilej cu care si-au  intrebat tatal daca a  incheiat vreun act cu matusa sa, C. P., fara sa  obtina un raspuns  lamuritor  in acest sens. Testamentul a fost descoperit dupa decesul beneficiarului  de  catre intervenienti,  in timp  ce  cauta  actele de   identitate  ale  bunicii sale  printre  documentele existente  in locuinta.
                    Intervenientii au solicitat inlaturarea depozitiilor partinitoare   ale martorilor paratei  si admiterea  actiunii  in sensul   dorit  de  reclamant.  
                    Prin sentinta civila nr. 1958 din data de 11 martie 2010,   Judecatori a Botosani a  respins  actiunea  ca  neintemeiata.
                    Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul si intervenientii  sunt  fii ai defunctului  V. I., decedat la  data  de  19.11.2008,  acesta  din urma,  fiind  fiul  numitului V. P. si nepotul  paratei B. A. si al defunctei C. P..
                    Prin testamentul autorilor V. (D.) I. si E.,  fiecare  dintre cei trei frati (V. P., B. A. si C. P.) au primit  cate  1.745 m. p. din totalul  proprietatii  de  5.235 m. p.  situat  in municipiul Botosani,  strada   Z nr.  Y (actualmente X). Numitului V. P.  i-a  revenit  in plus  si  imobilul  constructii edificat  pe teren.
                    Astfel, de pe  urma  defunctului  V. P.,   decedat la data  de  29.12.1994,  a  ramas  o masa succesorala   compusa din casa si cota  de  1/2  din terenul aferent,  masa ce  a fost culeasa  integral  de  succesorul   V. I.  conform certificatului de  mostenitor  nr.  146 din 23.10.2007.
                    Numita C. P. prin testamentul autentificat sub numarul XXXXX din data de 26.03.1992  a dispus de intreaga sa  avere  (respectiv   cota  de  1/3  din teren) in favoarea  nepotului sau,  V. I.,  insa prin certificatul de   mostenitor  intocmit pentru  succesiunea  defunctei C. P. (nr.  XXX/23.10.2007) s-a stabilit  ca masa  de  bunuri   revine  in cote  egale, mostenitorilor  B. A.  si V. I.,  in calitate de  sora   si, respectiv, de  nepot de  frate,  certificatul  necuprinzand mentiuni    referitoare  la existenta   vreunui testament, succesiunea   fiind  considerata  a  avea,   in intregul sau, o natura legala.  Dupa  emiterea acestui  certificat  V. I. a  decedat, respectiv la  19.11.2008.
                    Retine prima   instanta ca  actiunea  reclamantului  formulata in termenul de prescriptie  de trei ani,  vizeaza  tocmai  modificarea  (anularea partiala),   a certificatului de mostenitor  emis  dupa   defuncta C. P., in sensul excluderii  de la  succesiune a  paratei B. A., drept consecinta a  descoperirii testamentului   defunctei, ulterior  decesului beneficiarului  V. I.,  ipoteza  care  poate   constitui,  intr-adevar, o cauza  a repunerii   celui interesat  in termenul de  optiune  succesorala si pe  cale  de consecinta, a desfiintarii sau modificarii certificatului de  mostenitor  intocmit cu ignorarea   existentei acestui testament.
                    Insa, retine prima  instanta ca, o atare  solutie  este  conditionata de  demonstrarea  imprejurarii ca,  in mod  cert, la  momentul  dezbaterii  succesorale,   beneficiarul  testamentului  nu avea  cunostinta despre acesta.
                    In sustinerea unei astfel de imprejurari  reclamantul a invocat intre altele, absenta mentiunilor specifice din certificatul de mostenitor,  starea  de  sanatate precara a tatalui  sau legatar,  efectuarea  de  catre  acesta  de  acte  de   stapanire  a   terenului  defunctei C. P., dorinta   si necesitatea  achizitionarii  unui imobil  care   sa asigure   conditii potrivit  situatiei  medicale  a  numitului   V. I..  De asemenea,  a sustinut  reaua  credinta a  paratei  B.,  care nu a adus  la  cunostinta notarului public   existenta  testamentului  prin care a  operat  exheredarea  sa  de la   succesiunea  defunctei Calinescu.
                    Parata,  in aparare,  a  invocat  in esenta  ca, defunctul  V. I.  avea  cunostinta despre  dorinta  numitei  C. P.,  fiind  atasat  in egala masura de ea,  ca matusa sa a  preferat sa ignore  dispozitiile  testamentare, in favoarea impartelii rezultate in cadrul succesiunii    legale.
                    In raport  de  aceste sustineri,  prima instanta a  retinut  ca  unele  situatii invocate  de   reclamant  sunt  apte  a pleda,  chiar reale  fiind, pentru  concluzia ramanerii  ascunse a  testamentului  pana la  o data ulterioara  decesului  lui V. I., intrucat  absenta  din certificatul contestat a  mentiunilor referitoare la testamentul defunctei C.  poate aparea, deopotriva,  ca efect al  vointei  gratificatului,  dupa cum  actele  de  luare  in stapanire  a  terenului  servesc  ideii de  acceptare  a succesiunii,  indiferent  de  natura   acestuia  (legala sau testamentara).
                    Mai retine prima instanta si dispozitiile art. 928 Cod civil potrivit cu care, beneficiarul poate determina prin propria sa vointa  caducitatea testamentului, ca efect al neacceptarii legatului, iar proba   testimoniala administrata in cauza pledeaza pentru   concluzia  cunoasterii de catre  autorul  reclamantului a existentei testamentului  intocmit  de matusa  sa,   in plus   unul dintre   intervenienti,  prin precizarile  sale, a invederat ca testamentul a fost gasit in casa tatalui sau, defunctul V. I.,  imprejurare  care sprijina consistent, concluzia mentionata si, prin urmare,  intocmirea certificatului  de mostenitor contestat apare, ca rezultat al  vointei  constiente  a  gratificatului  de  a opta  pentru mostenirea  legala  optiune  perfect legala si  care atrage  caducitatea  legatului stabilit de  testatoarea  C. P.. Tot  in legatura cu neaducerea la cunostinta notarului a existentei testamentului  prima instanta a retinut  aceasta imprejurare ca  fiind  tot  o obtine  a  beneficiarului,  iar necesitatea  achizitionarii  de  catre   acesta  a  unei noi locuinte, putea fi indeplinita si prin   intrarea  in posesie  a  jumatate  din  averea defunctului, cu atat  mai mult  cu cat defunctul  V. I.  era  deja proprietarul   exclusiv  al unei  cote  de  1/3   din terenul  de  5.235  m. p.  precum  si al casei existente. 
                    Referitor la sustinerile reclamantului privind capacitatea   legatarului de a constientiza semnificatia testamentului si mai ales a  semnificatiei  intocmirii  certificatului de mostenitor, in forma  criticata prin prezenta   actiune, prima   instanta   a retinut  ca desi defunctul  V. I.  s-a  confruntat  cu probleme  grave de sanatate  care au condus  la amputarea  unui  picior si la  restrangere  importanta a  mobilitatii, nu se poate pretinde  ca acestea  i-au abolit  si facultatile  mintale,  intr-o masura  incompatibila  cu  intelegerea  semnificatiei  actelor  sale, opinie valabila  inclusiv  daca  se admite  ca inainte  de  deces   acesta  sa-r   fi  confruntat  cu momente  de  amnezie, cu toate  ca  din depozitiile de  martor  rezulta ca  defunctul   a  fost pe  deplin  constient  pana  in apropierea   mortii sale.
                    Retine prima  instanta ca, stabilirea discernamantului unei  persoane, reclama, pe  langa proba  cu inscrisuri  si proba  testimoniala, administrate si administrarea  unei probe cu expertiza de  specialitate,  proba car e insa nu a  fost solicitata de   reclamant  si care, de  altfel,  avand  in vedere  inscrisurile  de  la   dosar,  nu i-ar fi fost favorabila reclamantului,   intrucat  defunctul,  ulterior   intocmirii  certificatului  de  mostenitor a promovat  o actiune de  partaj  de  bunuri  comune, la  judecarea  careia  s-a  infatisat personal. In plus,  reclamantul / intervenientii   insusi au aratat  ca si-a insotit  tatal la notariat in vederea intocmirii certificatului de   mostenitor  neinvocand  cu acel prilej,  vreo  stare  speciala a  defunctului,  astfel  suspiciunile privind  starea   de  normalitate psihica a defunctului  au aparut  odata cu  descoperirea  de  catre  succesori acestuia  a testamentului,   putand  fi apreciate, ele  insusi,  drept  subiective.
                    Mai retine  prima  instanta  faptul ca in cauza nu s-a facut  dovada  relei credinte  a  partii cu privire la  necomunicarea  tuturor  datelor   notarului  public, cu atat mai putin  cu  cat  aceasta atitudine  s-ar fi justificat  in mod  serios  doar in conditiile  in care   testamentul ar fi  ramas  ascuns  beneficiarului,  iar pe  de  alta parte,  nici  ideea  exercitarii, de  catre  parata  a unei influente  dolosive  asupra  nepotului  sau, nu ar  putea   fi retinuta decat  prin   raportarea  la o situatie  psihica  speciala  a legatarului si in conditiile  producerii  unor  dovezi  in acest sens.
                    Referitor la sustinerea reclamantului privind exheredarea   paratei, prima   instanta a  retinut  ca acest aspect  ar  functiona  independent  de cunoasterea de catre beneficiar a dispozitiilor testamentare si  independent de vointa acestui din urma privitoare la acceptarea ori neacceptarea legatului, intrucat s-ar putea constata un caz de exheredare  indirecta numai in masura in care  s-ar retine vointa testatorului de a  inlatura  de la mostenire un anumit succesibil, ceea ce devanseaza intentia de  gratificare a legatarului. 
                    Insa, din declaratiile  martorilor audiati  reiese ca defuncta  prin actul sau a  inteles sa compenseze neajunsurile cu care s-a confruntat  numitul  V. I. iar pe de alta parte,  numita  C. a  locuit, spre  sfarsitul vietii  impreuna cu sora  sa parata, aceasta  din urma ocupandu-se   inclusiv  de  funeraliile  testatoarei  astfel ca scopul  defunctei a  fost acela  de al gratifica   pe  nepotul sau,  exheredarea  paratei operand  doar  ca  efect  subsidiar,  fara  sa fi fost  urmarit  in mod expres,  avand  in vedere  si relatia   dintre  cele doua  surori care exclude ideea  sanctionarii constiente  a  paratei  B. A.  si, deci, in cauza nu sunt intrunite conditiile   functionarii  exheredarii independent  de  soarta  legatului, cu atat mai putin  cu cat  caducitatea  este efectul vointei beneficiarului.
                    Impotriva  acestei sentinte, a declarat recurs reclamantul V. M. C. - C., solicitand   mai  repunerea  in termenul legal  de declarare  a  recursului  si, ca urmare  a  admiterii  acestei cereri, admiterea   recursului  si modificarea  in tot  a  sentintei  recurate  in  sensul  admiterii  actiunii.
                    In motivarea cererii de repunere  in termenul legal de declarare  a recursului se  arata ca  instanta avea obligatia, din oficiu, de a-i  comunica   hotararea judecatoreasca la domiciliul si adresa indicate de el potrivit   dispozitiilor  art.  86  Cod procedura civila  si, desi a  depus  la  instanta  de  fond,  in temeiul dispozitiilor  art.  9   Cod procedura civila, cerere  prin care   a  solicitat  comunicarea  actelor de procedura,  inclusiv  hotararea  la  adresa   din municipiul  Botosani,  Aleea  X,  nr.  Y,  et. Z,  apt. T,  instanta  in mod  nejustificat  nu a  avut  in vedere  aceasta cerere  de  aratare  a  noului sau domiciliu  si a  comunicat actele  la  adresa  veche,  indicata   prin actiune,   recurentul  invocand  dispozitiile art.  103  Cod procedura civila.
                    Referitor la   recursul declarat  impotriva  hotararii   primei instante  recurentul a  aratat  in  motive, ca aceasta  a dat   o interpretare   eronata a   probelor  administrate in  cauza.
                    Arata recurentul ca la momentul realizarii procedurii   succesorale notariale, V. I. nu avut cunostinta de existenta  testamentului  lasat de  defuncta C. P.,  iar  parata  a  fost de rea credinta,  intrucat,  astfel cum   reiese  din  probele administrate,  a  avut cunostinta   de  dorinta  defunctei si, implicit, a  stiut  si de  testamentul lasat   insa s-a prevalat  de  lipsa  actului  juridic,   respectiv  a  inscrisului   notarial, solicitand si obtinand prin manopere dolosive eliberarea   certificatului de  mostenitor,  impotriva   vointei testatoarei.
                    Ca,  simpla sustinere  a  paratei ca defunctul V.  stia  de  existenta  testamentului nu implica aplicarea de plino  a prezumtiei  ca acesta  nu a  acceptat  mostenirea  testamentara si nici  nu poate  inlatura  sustinerea  ca defunctul  nu stia  de  existenta  acestui  act juridic,  imposibilitatea   probarii  unui fapt negativ neputand  constitui o imprejurare  care profita partii.                                                                   
                    A mai aratat recurentul ca  dupa decesul  tatalui sau a  gasit  testamentul  dupa indelungi cautari la Arhiva  Notariatului  de Stat preluat  de  Biroul Notarului  Public A. R. intrucat a vrut sa deschida succesiunea dupa tatal  sau, defunctul V. I., si abia la  inmormantarea   acestuia  din urma   aflat  de la  fratele  sau,  V. P.  D.,  de faptul ca  tatal sau  a  facut   succesiunea  dupa C. P.,  desi stia  de  cand  era  copil  ca numita C. P.  doreste sa-i lase  lui terenul  pe  care-l  detinea  in proprietate,  fapt  ce l-a  determinat sa caute  prin Arhivele Notariale testamentul prin care defuncta  a  lasat terenul  mostenire.
                    Dupa ce  a intrat  in posesia  testamentului,  recurentul a sustinut  ca l-a  lasat  in casa  defunctului   intrucat  nici   timpul si nici banii  nu i-au permis  sa  deschida  succesiunea, fiind nevoit  sa plece   inapoi in Norvegia,  unde  are  loc  de munca,   urmand  sa revina in perioada  concediului pentru a  deschide  succesiunea   dupa tatal  sau impreuna cu fratii sai.     
                    Recurentul a reiterat  sustinerea sa  privind exheredarea   paratei  B. A. prin testamentul autentificat  sub numarul  XXXXX/1992, optiunea legatarului neavand nici o relevanta, intrucat ar insemna ca  valabilitatea acestei dispozitii de ultima vointa a defunctului sa fie  conditionata de consimtamantul  legatarului ceea  ce  este  inadmisibil.
                    In plus, a mai aratat reclamantul, faptul ca, testamentul nu a  fost  revocat  de  catre testator  in mod  expres, astfel ca acesta isi  produce  efectele iar descoperirea   ulterioara a  acestuia   este  de natura  a  modifica   cuprinsul certificatului de  mostenitor emis  in   necunostinta de   cauza,  imprejurari de natura  a  face  incidenta  dispozitiilor  art.  88  din Legea   nr.  36/1995.
                    In drept,  reclamantul a  invocat  dispozitiile   art.  304  punctul 9  Cod procedura civila.
                    Prin incheierea de sedinta din data de 19 octombrie  2010,  Tribunalul   Botosani, a admis  cererea  de  repunere  in termenul de  recurs,   avand  in vedere  faptul ca  desi reclamantul - recurent  a  solicitat in temeiul  dispozitiilor art. 98 Cod procedura civila comunicarea  actelor  de  procedura  la  o alta adresa  decat  cea indicata  prin actiune,  prima  instanta a  omis comunicarea   hotararii in cauza   la  adresa veche,  astfel ca   reclamantul nu a  avut  posibilitatea  de  a lua  la  cunostinta  de  continutul acesteia   si de a  formula  recurs, in termenul legal  de  15  zile  de la  comunicare.
                    In ceea  ce  priveste   recursul,  Tribunalul  analizand  actele  si lucrarile  dosarului  in raport  de motivele  invocate  si de  dispozitiile  legale aplicabile   in cauza,  constata  ca  fiind  nefondat, pentru   cele  ce  succed:
                    Astfel retine Tribunalul ca, intr-adevar, prin testamentul  autentificat sub numarul XXXXX din data de 26 martie 1992, numita  C. P., a dispus  de  intreaga  sa  avere  in favoarea   nepotului  V. I., autorul  reclamantului si a intervenientilor, insa in pofida acestui legat, prin certificatul de mostenitor nr. XXX din data de  23 octombrie 2007 invocat pentru  succesiunea  defunctei C.  (testatoarea) s-a stabilit  ca masa de bunuri revine, in cote egale, paratei B. A. si  defunctului V. I., certificatul  necuprinzand  mentiuni referitoare la  existenta   vreunui testament,  succesiunea  stabilita fiind  de  natura legala.
                    Astfel, in mod legal a retinut prima instanta ca absenta din certificatul contestat a mentiunilor referitoare la acest testament poate  aparea  ca  efect al vointei  gratificatului, producerea  efectelor  juridice  a unui astfel de act nerevocat ori nedesfiintat pe alta cale,  fiind   conditionata  de  pozitia persoanei   gratificate, potrivit  dispozitiilor  art.  928  Cod civil, care  prevad  ca ,,orice   dispozitie  testamentara  cade,  cand eredele numit  sau legatarul nu o va primi   sau va  fi  incapabil a  o primi". Deci, din interpretarea  acestui text de lege rezulta  ca  nimeni nu poate   fi obligat sa primeasca  o mostenire  impotriva  vointei sale, astfel  ca,  beneficiarul poate   determina, prin   propria  sa  vointa, caducitatea  testamentului,   ca  efect al neacceptarii legatului. 
                    Prima instanta a dat o corecta interpretare probelor  administrate   din care reiese, fara echivoc  ca,  intre  defunct  si cele  doua  matusi  ale sale a existat o relatie apropiata, defuncta C. P. locuind, impreuna cu sora  sa  astfel cum demonstreaza  si dovezile  scrise  depuse in cauza (domiciliul acestora  fiind  acelasi), insa nu si cu cel al  defunctului  V. I..  Ca, intr-adevar, matusa sa, a  intentionat sa-i transmita averea,  avand   in vedere  greutatile pe care le avea,  insa  V. I.,  din dorinta de a nu o nedreptati pe  parata, de la care primea   ajutor  important, a optat  pentru  mostenirea legala,  la data  intocmirii  certificatului  de  mostenitor  defunctul V. I.  fiind  insotit  de unul dintre  fii, potrivit precizarilor   intervenientului  V. D. P., acesta din urma neinvocand  cu acel prilej  vreo stare  speciala a  defunctului,  care  sa-i afectat  discernamantul.
                    Invocand recurentul  faptul ca a intrat  in posesia   testamentului  dupa decesul tatalui sau, V. I., dupa indelungi cautari la Arhiva  Notariatului  de Stat,  insa desi i s-a  solicitat expres,  nu a facut  dovada in acest sens,  iar  intervenientul  V.  D.- P. a aratat  in precizarile  sale  de la instanta de fond ca a  gasit acest testament  in casa  defunctului,  imprejurare  care  sprijina  consistent  concluzia  cunoasterii de  catre autorul  reclamantului a existentei testamentului chiar la data intocmirii  certificatului  de  mostenitor  contestat.
                    A mai sustinut  recurentul ca, inca  din copilarie stia  faptul ca  numita C. P. a dorit  sa-i lase  lui terenul  pe  care-l  detinea  in proprietate, acest   fapt  determinandu-l sa caute  la  Arhivele  Notariatului de  Stat testamentul, sustinere ce nu poate fi primita intrucat daca intr-adevar  ar fi  existat aceasta dorinta din partea  numitei C. P., aceasta  ar fi testat  in favoarea  recurentului  si nu in favoarea  tatalui sau,  si, in plus, ar fi  avut  cunostinta de aceasta la data  intocmirii   testamentului  nefiind  necesar sa-l caute  in arhive, dupa 11  ani de la  decesul  testatoarei.
                    Mai mult,  aceste sustineri  fiind  in contradictie   cu  sustinerea ca a lasat  testamentul in casa  parinteasca, dupa decesul   tatalui  sau, pentru  a se  prevala in momentul deschiderii   succesiunii  pe  care urma sa o faca  odata cu revenirea   in tara.
                    Daca ar fi adevarat,  atunci  se naste  intrebarea  de ce  nu a adus la  cunostinta fratilor sai de existenta acestui testament, pentru a se  preocupa ei de deschiderea  mostenirii, si eventual de introducerea  prezentei actiuni.  
                    In final,  singura  concluzie  care  se poate  retine  este faptul  ca acest testament  a  fost gasit  in casa   parinteasca,   recurentul  nefacand nici un demers la  Arhivele  Notariatului de Stat, toate celelalte  sustineri  nefiind plauzibile. 
                    In ceea ce priveste reaua credinta a paratei - intimate,  Tribunalul constata ca aceasta nu a fost dovedita, aceasta atitudine a  paratei, s-ar justifica doar in conditiile in care testamentul ar fi ramas ascuns  beneficiarului, ori, astfel  cum s-a  retinut  acesta  din urma   avea  cunostinta de  existenta  testamentului,  insa la  momentul  intocmirii  certificatului de mostenitor   dupa defuncta  C. P.  a optat  pentru  mostenirea  legala, optiune  care  atrage   caducitatea  legatului. 
                    Nici ideea exercitarii de catre  parata  de manopere  dolosive   asupra  lui  V. I.,  nu poate fi  retinuta  intrucat  la data intocmirii  certificat de mostenitor,  astfel  cum a retinut si prima instanta, V. I., nu era lipsit de discernamant, folosirea de astfel de manopere  reclamand  o situatie psihica speciala  a legatarului,  ceea  ce  in cauza  nu s-a  facut.  
                    A mai invocat recurentul  si faptul ca  prin   intocmirea   acestui testament,  testatoarea a urmarit  sa o exheredeze pe parata B. A.  de la  mostenirea sa,  aspect care ar  functiona  independent  de  cunoasterea  de  catre   beneficiar a  dispozitiilor  testamentare    si, in plus,  independent  de  vointa acestuia  din urma,  privitoare la  acceptarea  ori neacceptarea  legatului.
                    Ca, in fapt, astfel cum a retinut si prima instanta, aceasta situatie  s-ar  putea constitui   intr-un   caz  de  exheredare  indirecta   daca  s-ar retine  ca intentia testatorului de  a inlatura  de  la  mostenire  un anumit  succesibil,  chiar  cu conditia ca  legatul  sa fie  eficient  juridic,   intrucat ineficacitatea   va  permite mostenitorilor  legali sa revina la  succesiune. Daca,  dimpotriva,  intentia testatorului a fost ca exheredarea sa opereze inclusiv in cazul  ineficacitatii  legatului,  atunci bunurile   vor  fi culese  de  stat,   cu titlu de mostenire   vacanta.
                    Prin dispozitiile testamentare, in cauza, a operat implicit,  inlaturarea  de  la  mostenire a celui de al  doilea  succesibil,  nerezervatar, respectiv a paratei B. A., insa testamentul  nu cuprinde  mentiuni referitoare la consecintele eventualei neacceptari a legatului, in sensul  operarii, in continuare a efectului de exheredare  privitoare la persoana  paratei si prin urmare,  vointa  reala  a  testatoarei  in raport  de  aspectele  de  fapt  dovedite  in cauza,  a  fost  aceea  de  a-l gratifica   pe nepotul sau,   V. I.,  exheredarea   paratei  avand  doar   un efect subsidiar,  fara sa fi fost urmarit in mod  expres  si deci, in speta,   nu sunt  intrunite  conditiile  exheredarii  independente  de soarta   legatului, cu  atat  mai putin   cu cat  caducitatea este efectul  vointei beneficiarului pentru care  s-a  procedat  la   intocmirea testamentului.    
                    Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge, ca nefondat   recursul declarat de reclamantul - recurent V. M. C.,  impotriva sentintei civile nr. 1958 din data de  11 martie 2010 a Judecatoriei Botosani,  judetul  Botosani,  pe care o va  mentine.
                    Pentru   aceste   motive;
                   In numele  legii;

                                                       D  E  C  I  D  E :
                    Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V. M. C. - Catalin,  din   municipiul  Botosani, Aleea   X,  nr. Y, sc. Z, apt. T, judetul Botosani,  impotriva sentintei civile nr. 1958 din data de        11 martie 2010 a Judecatoriei Botosani,  judetul  Botosani,  pe care o mentine in contradictoriu cu intimata - parata  B. A.,  din  municipiul  Botosani,  Strada  X,  nr.  Y, sc. Z, apt.  T,  judetul  Botosani  si intervenientii  in interes propriu  V. D. P. si V. I. D.,  ambii  fiind  citati  din municipiul   Botosani,  Strada  X,  nr.  Y, sc. Z,  apt. T, judetul    Botosani.
                    Irevocabila.
                    Pronuntata in sedinta publica din data de 01 februarie 2011.
 PRESEDINTE,                         JUDECATORI,                        GREFIER,

12