Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicia cererii. Necesitatea atasarii dosarului de urmarire penala

Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicia cererii. Necesitatea atasarii dosarului de urmarire penala
Liberare provizorie Decizia penala nr. 163 R/25 martie 2011
          

      Examinand actele si lucrarile dosarului se constata ca prin  incheierea nr.14 din 24 martie 2011, pronuntata in dosarul nr. xxxx/222/2011 al Judecatoriei Dorohoi, s-au constatat indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 1606 Cod procedura penala si s-a admis in principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul G. E. D., de cetatenie romana, fiul lui G.  si Gx, nascut la data de xx.xx.xxxx in Botosani, judetul Botosani, cu domiciliul in aceeasi localitate, Aleea X nr.Y, bl.Z, sc. T, ap.U, jud. Botosani, fara forme legale in comuna Leorda, jud. Botosani,  in prezent aflat in arestul IPJ Botosani, studii 12 clase, fara ocupatie, necasatorit, recidivist, CNP:  xxxxxxxxxxxxx.
     S-a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul G. E. D..
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante cu nr. xxxx din 24.03.2011, inculpatul G. E. D. a solicitat punerea sa in libertate sub control judiciar, aflandu-se din data de 25 martie 2011 in arestul preventiv al IPJ Botosani pentru savarsirea infractiunii de talharie.
     Verificand in temeiul art. 1608 cod procedura penala conditiile de admisibilitate in principiu ale cererii, conditii prevazute de art. 1606 Cod procedura penala, prima instanta a constatat ca acestea sunt indeplinite.
     In a doua faza, instanta a verificat temeinicia cererii, avand in vedere in primul rand conditiile impuse de art. 1602 Cod procedura penala, potrivit caruia liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, dar nu se acorda, potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol, in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de impiedicare a inculpatului sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
     Astfel,  prima instanta a constatat ca prin incheierea nr. 7 din 25 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Dorohoi in dosarul nr. xxx/222/2011, a fost admisa propunerea  Parchetului de pe langa Judecatoria Dorohoi, dispunandu-se arestarea preventiva a inculpatului G. E. D., cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 211 alin.2, lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a, b, Cod penal.
     Aceasta incheiere a fost recurata, iar prin incheierea nr. 16 R din 28 februarie 2011 a Tribunalului Botosani - Sectia penala, a fost respins recursul.
     La data de 16 martie 2011, Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi a solicitat prelungirea arestarii,  iar prin incheierea nr. 13 pronuntata in dosarul nr. xxx/222/2011  s-a prelungit arestarea cu inca  30 de zile,  respectiv de  la 25 martie 2011, pana la  24 aprilie 2011 .
      Aceasta incheiere a fost recurata si prin incheierea nr. 20 R din 17.03.2011 a Tribunalului Botosani,  s-a respins  recursul acestuia.
      La data de 25.02.2011 s-a dispus urmarirea penala a inculpatului G. E. D., fiind cercetat sub aspectul savarsirii  infractiunii  de talharie prev. si ped. de art. 211 alin. 2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b, Cod penal, fapta constand in aceea ca  la data de 08 februarie 20111, in jurul orei 17,30 a urmarit-o pe partea vatamata  I. D. din mun. Dorohoi, iar in apropierea intersectiei cu str. Iulia Onita i-a aplicat o lovitura cu pumnul in zona capului si a deposedat-o de borseta in care aceasta avea suma de 30.000 lei. Partea vatamata a suferit leziuni vindecabile intr-un numar de 7-8 zile ingrijiri medicale.
     Avand in vedere activitatea infractionala a inculpatului, prima instanta a considerat ca, in cauza, nu sunt indeplinite  cerintele  legale pentru a fi  pus in libertate.  Inculpatul are un comportament vadit antisocial savarsind cu usurinta numeroase infractiuni, persistand in activitatea sa infractionala.  Instanta a mai retinut ca inculpatul nu este la prima abatere, el fiind recidivist si un astfel de comportament, o obliga sa constate ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile  de liberare provizorie sub control judiciar si, prin urmare, a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs inculpatul-petent G. E. D., solicitand admiterea cererii si liberarea sa provizorie sub control judiciar, motivand ca sunt intrunite conditiile prev. de art. 1602 Cod procedura penala, considerandu-se nevinovat, nefiind el cel care a comis fapta.
     Examinand cauza prin prisma motivelor invocate cat si sub toate aspectele, instanta constata ca recursul declarat de inculpat este intemeiat, insa pentru alte considerente decat cele aratate, verificate de instanta de recurs din oficiu, in temeiul art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala.
Astfel, dupa admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de judecata are obligatia de a verifica, in solutionarea pe fond a cererii, indeplinirea conditiilor liberarii, potrivit disp. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala si sa dispuna in consecinta dupa analizarea indeplinirii acestor conditii.
In speta, prima instanta a solutionat cererea de liberare provizorie sub control judiciar fara a verifica indeplinirea acestor conditii, neavand anexat dosarul de urmarire penala, asa incat solutia pronuntata nu are la baza verificarea actelor si dosarului de urmarire penala despre care se face vorbire, motivand doar generic ca nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea masurii, iar antecedentele penale dovedesc un comportament antisocial, acestea fiind "motivele" care au indreptatit prima instanta sa respinga cererea ca fiind neintemeiata, ceea ce echivaleaza cu o nesolutionare a cauzei, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod procedura penala.
De asemenea, prima instanta, nici in calea de atac promovata de inculpat nu a inaintat dosarul de urmarire penala, limitand astfel posibilitatile instantei de recurs sa verifice motivele invocate de inculpat.
     Pe de alta parte, dupa cum rezulta din preambulul incheierii nr.14/24.03.2011, judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a avut loc in sedinta camerei de consiliu. Or, potrivit art.290 alin.1 Cod procedura penala, regula este publicitatea sedintei de judecata, in lipsa unor alte prevederi legale derogatorii.
     Din interpretarea prevederilor art.197 alin.2 Cod procedura penala rezulta ca publicitatea sedintei de judecata este reglementata sub sanctiunea nulitatii absolute, neputand fi in niciun mod acoperita, actul facut cu neobservarea acestei prevederi legale fiind nul.
      Asa fiind, pentru aceste considerente, Tribunalul constatand intemeiat recursul declarat de inculpatul G. E. D., fiind date cazurile de casare prevazute de art.3859 alin.1 pct.4 raportat la alin.1 pct.9 Cod procedura penala,  in conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, se va  admite recursul declarat de inculpat, se va casa incheierea recurata si se va trimite cauza aceleiasi instante, pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul G. E. D. , in sensul celor aratate mai sus.
     In rejudecare, se va atasa dosarul de urmarire penala si vor fi avute in vedere motivele de recurs invocate de inculpat pentru a se pronunta in cauza o hotarare legala si temeinica.
      Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,

3