Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei. Caracterul irevocabil al cererii formulate in temeiul art. 320/1 alin.(1) Cod procedura penala, in fata instantei de recurs.

Prin sentinta penala nr. 26 din 21.02.2012 pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei, in baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. d  Cod penal si art. 320 ind. 1 Cod proc. pen, a fost condamnat inculpatul K.M.M. la 1 (unu) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de "refuzul conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei".
In temeiul dispozitiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si b Cod penal, pe durata executarii pedepsei.
In temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1(unu) an inchisoare pe durata unui termen de incercare de 3 (trei) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat conditionat executarea pedepselor accesorii.
In temeiul dispozitiilor art. 359 Cod de procedura penala, s-au pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei in ipoteza savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare, cu consecinta executarii in regim de detentie a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
          S-a respins actiunea civila formulata de partea civila L. S. ca fiind inadmisibila in cadrul prezentului proces penal.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca in noaptea de 11/12.09.2011, in jurul orelor 01,55 inculpatul, dupa ce a consumat bauturi alcoolice  la Barului lui "G.", a fost implicat  intr-un accident de circulatie  cu autoturismul pe care-l conducea marca "VW" Golf  cu numarul de inmatriculare M.,  pe DJ 174 pe raza comunei Saru Dornei din directia Vatra Dornei spre Panaci, accidentand cu partea din fata a autoturismului un cal apartinand  numitului  L. S. care se deplasa pe mijlocul partii carosabile. In urma accidentului  rutier  a rezultat moartea calului si accidentarea usoara a numitului M.  V., pasager pe locul din dreapta fata a masinii.
Prezenti la  fata locului lucratorii de politie, ca urmare a apelului la S.N.U.A.U 112  i-au solicitat inculpatului sa fie testat cu aparatul etilotest, intrucat emana miros de alcool, insa acesta a refuzat motiv pentru care, lucratorii de politie l-au condus pe inculpat la Spitalul Mun. Vatra Dornei pentru a i se recolta probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei din sange. Desi a mers la spital, inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sange, dupa cum rezulta din  Buletinul de examinare clinica semnat si parafat de medic, act ce a fost semnat si de catre inculpat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul K. M. M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate in partea introductiva a deciziei de fata.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate cat si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art.385/6 alin.(3) Cod procedura penala, instanta l-a constatat neintemeiat.
Astfel, din ansamblul probator administrat in cauza in faza de urmarire penala, respectiv: proces verbal de sesizare, nota telefonica nr.1932  din 12.09.2011 a Spitalului Municipal Vatra Dornei - sectia  Chirurgie, proces verbal de efectuare a actelor premergatoare, procesul verbal de cercetare la fata locului,  buletinul de examinare clinica intocmit in original in care s-a consemnat refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice, semnat si parafat de medicul de serviciu si de inculpat, declaratia partii vatamate, declaratiile martorilor M. V. si B. F.O., certificat medico-legal nr.280/F din  15.09.2011 eliberat de Cabinetul Medico-Legal Cimpulung Moldovenesc si declaratiile inculpatului de recunoastere a infractiunii, sens in care a solicitat si aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedura penala, rezulta, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, ca inculpatul K. M. M, dupa ce a fost implicat  intr-un accident de circulatie  cu autoturismul pe care-l conducea marca "VW" Golf  cu numarul de inmatriculare M. in  noaptea de 11/12.09.2011, in jurul orei 01.55 a  refuzat ulterior sa fie testat cu aparatul etilotest de organele de politie rutiera, dupa care o data ajuns la Spitalul Municipal Vatra Dornei a refuzat  si recoltarea probelor  biologice in vederea  stabilirii  imbibatiei alcoolice in sange, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alineatul 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Asa cum s-a aratat mai sus, inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii in ambele faze procesuale, solicitand in fata primei instante aplicarea disp. art. 320/1 cod procedura penala.
Cum din probele administrate in faza de urmarire penala a rezultat ca fapta exista, constituie infractiune si ca a fost comisa de inculpat, in mod corect prima instanta a constatat ca in cauza pot fi aplicate, la cererea inculpatului, dispozitiile art. 320/1 Cod procedura penala, beneficiind, in consecinta, de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsa, in conformitate cu alin.(7) al acestui articol.
Curtea apreciaza ca, odata constatate indeplinite conditiile prevazute la art. 320/1 alin.(1) - (4) Cod procedura penala si aplicate disp. alin.(7) al acestui text de lege, inculpatul nu mai poate reveni in recurs de la cererea sa si sa se procedeze la o cercetare judecatoreasca.
A admite contrariul, ar insemna ca de fiecare data cand un inculpat nu este multumit de pedeapsa stabilita de prima instanta, sa ceara in recurs administrarea de probe si in faza cercetarii judecatoresti, in scopul obtinerii unei eventuale achitari, asa cum a urmarit inculpatul in cauza. Acest lucru  este inadmisibil, intrucat, in eventualitatea retinerii din nou a vinovatiei sale, s-ar pune problema respectarii principiul non reformatio in peius, in sensul mentinerii noilor limite de pedeapsa rezultate prin reducerea cu 1/3 a celor initiale, desi inculpatul nu a mai recunoscut fapta/faptele retinuta/retinute in actul de sesizare al instantei.
Nici critica referitoare la cuantumul pedepsei stabilit de prima instanta nu poate fi retinuta, atata timp cat prima instanta a facut o justa individualizare a acesteia, in raport de criteriile prevazute la art. 72 Cod penal, in conformitate cu care, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana inculpatului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Ori, in speta, curtea apreciaza ca, raportat la aceste elemente, pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata inculpatului exprima gradul concret de pericol social al infractiunii si periculozitatea acestuia, atat sub aspectul cuantumului cat si al modalitatii de executare, fiind in masura sa asigure indeplinirea scopului pedepsei, respectiv, acela de reeducare a inculpatului si de preventie generala si speciala in comiterea de noi infractiuni.