Cerere de investire cu formula executorie. Calitate procesuala activa in raport de dispozitiile art. 269 Cod procedura civila

La data de 18 august 2011, pe rolul Curtii de Apel Suceava - Sectia civila, sub nr.2470.1/40/05/91, a fost inregistrata cererea de investire cu formula executorie a Deciziei nr.100/22.06.2009 a Curtii de Apel Suceava ramasa definitiva si irevocabila prin Deciziile nr.2167 din 6.03.2010 si nr.4310 din 23.05.2011 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti, formulata de petentul I.M.C.
In motivarea cererii s-a aratat ca este necesara investirea hotararilor cu formula executorie in vederea solicitarii executarii dispozitiilor din acestea. A anexat actul de cesionare a drepturilor litigioase si copii ale hotararilor in privinta carora a solicitat investirea.
Actiunea a fost legal timbrata cu 14 lei taxa de timbru si 0,9 lei timbru judiciar.
Prin sentinta nr.15 din 14 septembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Botosani in baza art.374 al.2 Cod procedura civila.
      Investit cu solutionarea dosarului, inregistrat sub numarul 9671/40/2011, prin incheierea din data de 31 decembrie 2011, Tribunalul Botosani a respins cererea de investire cu formula executorie a Deciziei 100/2009 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, asa cum a fost modificata prin Decizia 2167/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, formulata de petentul I.M.C.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca in dosarul nr.2740/40/2005 au figurat ca parti C.L. in calitate de reclamanta si Primaria Municipiului Botosani, respectiv Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, in calitate de parati. Prin sentinta civila 491 din 29 martie 2006 actiunea reclamantei a fost admisa in sensul anularii unei dispozitii emise de primarul municipiului Botosani si obligarii la emiterea unei dispozitii privind acordarea de despagubiri conform dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civila 100 din 22 iunie 2009 a fost admis in parte apelul declarat de reclamanta C.L., constatandu-se ca aceasta are dreptul la despagubiri in suma de 57924 lei pentru imobilul cladire si de 50.000 Euro pentru terenul expropriat din str. B.P.Hasdeu nr. 7; a fost obligata primaria sa ii plateasca acesteia  suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civila 2167 din 26.03.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis recursul declarat de reclamanta si modificata in parte decizia recurata, in sensul obligarii intimatei Primaria municipiului Botosani la plata sumei de 4.048 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cererea de revizuire formulata de C.L. prin mandatar V.F. la data de 26 august 2010 a fost respinsa ca nefondata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia 4310 din 23 mai 2011.
In speta, numitul I.M.C. a solicitat investirea cu formula executorie a deciziei 100/2009 a Curtii de Apel Suceava, atasand deciziile mentionate si contractul de cesionare de drepturi litigioase autentificat sub nr.992 din 27 mai 2010, prin care a cumparat de la numita C.L. dreptul litigios privind imobilul din strada B.P. Hasdeu nr.7 din municipiul Botosani, ce formeaza obiectul dosarului 2740/40/2005. In act s-a consemnat ca procesul este in curs de judecata, iar pretul vanzarii este de 1.500 lei.
Potrivit art.269 din Codul de procedura civila, hotararile judecatoresti vor fi investite cu formula executorie daca legea nu prevede altfel, iar hotararea investita se va da numai partii care a castigat sau reprezentantului ei.
      Numitul I.M.C. nu are calitatea de parte in dosarul 2740/40/2005. Numele acestuia nu apare in nici o incheiere de sedinta intocmita de instanta de fond sau de instantele de apel sau recurs.
      In plus, cererea de revizuire formulata la 27 august 2010 este semnata de numita V.F. in calitate de mandatar al reclamantei C.L., calea de atac fiind introdusa la 3 luni dupa incheierea actului de cesionare de drepturi litigioase invocat de catre petentul I.M.C.
Din dosarele 2470/40/2005 al Tribunalului Botosani si nr.7606/1/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti rezulta ca litigiul dintre C.L. si paratii Primaria municipiului Botosani si respectiv Statul Roman a fost solutionat definitiv si irevocabil la 26 martie 2010. Ca urmare, la data de 27 mai 2010 nu mai exista un proces asupra fondului dreptului, astfel ca nu se poate considera ca I.M.C. este cumparator al unor drepturi litigioase. Cu alte cuvinte, acesta nu este succesorul cu titlu particular al reclamantei C.L. si, implicit, nu poate fi considerat reprezentant al acesteia. In conditiile art.269 Cod procedura civila, daca partile ar fi incheiat un contract de cesiune de drepturi litigioase, acesta trebuia depus la dosar pe parcursul solutionarii cauzei, astfel incat partea adversa sa poata sa se elibereze de cesionar numarandu-i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii. Pe de alta parte, cesionarul de drepturi litigioase ar fi aparut in calitate de succesor al partii reclamante, in dosar fiind astfel indeplinite cerintele art.269 Cod procedura civila. Or, actul de cesiune nu numai ca a fost incheiat la 2 luni de la solutionarea irevocabila a cauzei, dar nici macar nu a fost depus in dosarul 6986/1/2010 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in care a fost formulata o cerere de revizuire a deciziei 2167/2010.
        In ceea ce priveste prevederile art.1131 si urmatoarele Cod civil,  instanta a retinut ca din actul cu numarul 992 din 27 mai 2010 nu rezulta ca ar fi fost incheiata o cesiune de creanta. In masura in care partile ar fi avut in vedere operatiunea juridica reglementata de articolele mentionate, C.L. ar fi trebuit sa predea petentului I.M.C. titlul executoriu reprezentat tocmai de deciziile a caror investire se solicita in prezenta cauza.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs numitul I.M.C., aratand ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca cererea care a format dosarul nr. 2470/40/2005 al Tribunalului Botosani a fost solutionata definitiv si irevocabil la data de 26 martie 2011 (dosar nr. 7606/1/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), desi aceasta a fost solutionata irevocabil la data de 23 mai 2011, prin  decizia nr. 4310/23.05.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, comunicata mandatarei reclamantei C.L. la data de 18 iulie 2010.
V.L., in calitate de mandatar al reclamantei C.L., a introdus cererea de revizuire la 27.08.2010. Acesteia nu i s-a retras mandatul. In plus, este legatara a reclamantei, iar el este fiul natural al mandatarei.
Examinand incheierea atacata prin prisma criticii formulate care, in drept, poate fi incadrata in motivul de nelegalitate prevazut de disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constata neintemeiat recursul.
Cum corect a sesizat prima instanta, I.M.C. nu a fost parte in dosarul in care s-a pronuntat decizia a carei investire cu formula executorie o solicita si nu a avut calitatea de reprezentant legal al reclamantei C.L..
Imprejurarea ca petentul este fiul natural al mandatarei reclamantei C.L., numita V.F., este lipsita de relevanta, mandatul fiind personal.
Contrar sustinerilor petentului, actiunea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 introdusa pe rolul Tribunalului Botosani de C.L. la 4.04.2005 a fost solutionata irevocabil la data de 26.03.2010, prin decizia nr. 2167 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in dosarul nr. 7606/1/2009 (atasat).
Contractul de cesionare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 992 a fost incheiat de petent cu I.L. la data de 27 mai 2010, data la care procesul asupra obiectului acestuia nu era "in curs", ci fusese finalizat. Prin urmare, fata de dispozitiile art. 1402-1404 din Codul civil in vigoare la data respectiva si de dispozitiile art. 269 alin. 2 C.pr.civ., calitatea dobandita prin acest contract nu-i confera petentului posibilitatea de a solicita si primi hotararea investita, cata vreme legea prevede ca aceasta "_.se va da numai partii care a castigat sau reprezentantului ei".
Este, de asemenea, lipsita de relevanta imprejurarea ca la 26.08.2010, C.L. prin mandatar V.F. s-a adresat Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu o cerere de revizuire a deciziei nr. 2167/26.03.2010, cerere respinsa ca nefondata prin Decizia nr. 4310/23.05.2011 a instantei supreme.
In primul rand, acest demers releva faptul ca, si dupa incheierea contractului de cesionare a dreptului cu petentul, reclamanta - cedenta C.L. a actionat in nume propriu pentru rezolvarea integrala a pretentiilor deduse judecatii, prin acelasi reprezentant legal, caruia nu   i-a retras mandatul.
Pe de alta parte, promovarea unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii irevocabile pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cauza, la patru luni de la pronuntare, nu are semnificatia de proces in curs de judecata.
Conform dispozitiilor art. 376 (1) C.pr.civ., se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, instanta investita cu solutionarea cererii de revizuire putand dispune suspendarea executarii in conditiile art. 325 C.pr.civ.
Contrar sustinerilor petentului, decizia pronuntata in recurs de Inalta Curte de Casatie  si Justitie produce efecte de la pronuntare, iar nu de la data la care partea a intrat in posesia ei, respectiv 28.07.2010. In acest sens sunt si dispozitiile art. 324 C.pr.civ., potrivit carora, in cazul hotararilor date de instanta de recurs dupa evocarea fondului, termenul de revizuire se socoteste de la pronuntare.