Criterii avute in vedere de instanta de judecata la incredintarea minorului unuia dintre parinti spre crestere si educare.

     Prin cererea adresata Judecatoriei Dorohoi, inregistrata sub nr. 937/222 din 19.03.2010, reclamantul CC a chemat in judecata pe parata CMF, solicitand desfacerea din vina exclusiva a paratei a casatoriei incheiate la 2.02.2008, revenirea paratei la numele anterior casatoriei si sa i se incredinteze spre crestere si educare minora CFE, nascuta la 17.04.2008, cu obligarea paratei la plata pensiei lunare de intretinere in favoarea acesteia.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca neintelegerile dintre parti au aparut din cauza paratei, care consuma in mod excesiv bauturi alcoolice. Pe acest fond au ajuns sa nu se mai inteleaga, parata a inceput sa intretina relatii cu alti barbati, nu contribuie cu nimic la cheltuielile gospodariei si nici la cresterea minorei.
Prezenta in instanta, parata a declarat ca este de acord cu desfacerea casatoriei, insa solicita sa-i fie ei incredintata minora spre crestere si educare.
Dupa administrarea probelor, Judecatoria Dorohoi prin sentinta civila nr. 800/29.04.2010 a admis actiunea, a declarat desfacuta casatoria partilor din vina paratei, i-a incredintat reclamantului spre crestere si educare minora FG, nascuta la 17.04.2008, a obligat parata la plata unei pensii de intretinere in favoarea acesteia de 100 lei lunar, cu incepere de la data introducerii actiunii si pana la majorat si a dispus ca dupa ramanerea irevocabila a hotararii parata sa revina la numele anterior casatoriei, acela de C.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca relatiile de familie ale partilor sunt iremediabil vatamate, aspect confirmat de martorii audiati in cauza, cat si de referatul de ancheta sociala dispus in cauza, care au relevat ca parata consuma frecvent bauturi alcoolice, isi neglijeaza familia, iar in ultima perioada are o relatie de concubinaj.
Minora rezultata din casatorie locuieste la reclamant, care ii asigura cele necesare unei dezvoltari armonioase, iar parata nu a vizitat-o de la despartirea partilor in fapt.
Deoarece in prezent parata nu are un loc de munca stabil, insa este tanara si apta de a munci, cuantumul pensiei de intretinere stabilit in sarcina sa a fost calculat in functie de venitul minim pe economia nationala.
Impotriva sentintei a declarat apel parata, aratand ca ambele parti sunt in culpa pentru destramarea relatiilor de casatorie, deoarece reclamantul este consumator de bauturi alcoolice, provoaca scandaluri, devine chiar violent fata de ea si o alunga din domiciliul comun.
In ce priveste masura incredintarii minorei spre crestere si educare, parata a aratat ca prima instanta a retinut o situatie de fapt gresita, deoarece nu s-a putut ocupa indeaproape in ultima perioada de copil fiind alungata din locuinta de catre reclamant.
In apel probatoriul a fost suplimentat la solicitarea paratei.
Prin decizia civila nr. 193/13 decembrie 2010, Tribunalul Botosani a respins apelul ca nefondat, cu motivarea ca situatia de fapt stabilita de prima instanta a fost confirmata si de probele administrate in aceasta faza procesuala. Sustinerile apelantei privind alungarea sa din domiciliul comun si interzicerea contactarii minorei nu au fost dovedite. Reclamantul este cel care s-a ocupat de cresterea minorei, dispune de conditiile materiale  si morale corespunzatoare si este in masura sa-i asigure acesteia un mediu familial stabil, spre deosebire de parata, care si-a neglijat obligatiile parintesti fata de ambii copii, din referatul de ancheta sociala rezultand ca mai are un copil minor dintr-o casatorie anterioara, care i-a fost incredintat spre crestere si educare si care se afla in ingrijirea efectiva a strabunicilor materni, HG si M.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal parata, aducandu-i critici cu privire la  solutia data petitului vizand incredintarea minorei spre crestere si educare. A aratat ca a dovedit cu martorii propusi ca dispune de conditii corespunzatoare de crestere si educare a minorei si ca nu se afla in culpa cu privire la parasirea domiciliului conjugal si neglijarea minorei. Astfel, la data despartirii in fapt partile locuiau la mama sa, iar reclamantul a luat pur si simplu minora si a plecat la parinti in timp ce ea se afla la cumparaturi. De altfel, in considerentele deciziei atacate se regasesc aspecte ce tin de divort, nu de situatia copilului minor.
Prin intampinare, reclamantul s-a opus recursului.
In aceasta faza procesuala nu s-au administrat probe noi.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor formulate de parata, curtea retine urmatoarele :
In cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art. 299 - 316 Cod procedura civila, calea extraordinara de atac a recursului poate fi exercitata doar pentru motivele de nelegalitate ce se incadreaza in situatiile expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila.
Criticile vizand exclusiv modul de apreciere a probelor administrate de catre instantele de fond si apel constituie motiv de netemeinice, iar nu de nelegalitate a hotararii, neputand forma obiect de cercetare judecatoreasca in aceasta cale de atac.
Admitand incidenta in speta a dispozitiile art. 304 pct. 7 si  9 Cod procedura civila, curtea constata ca instantele de fond au facut o evaluare completa si corecta a probelor administrate in cauza, aplicand corect dispozitiile legale incidente petitului privind incredintarea spre crestere si educare a minorei rezultata din casatoria partilor.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 31 si 32 din Legea nr.  272/2004, copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, ambii parinti fiind responsabili pentru cresterea copilului lor.
In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca hotaraste potrivit interesului superior al copilului, dupa ascultarea ambilor parinti.
In aplicarea acestor dispozitii legale, instantele judecatoresti sunt tinute a stabili, in concret, pe baza probelor administrate,care dintre parinti dispune de conditiile cele mai bune - materiale si morale - pentru cresterea si educarea copilului minor, avand in vedere o gama variata de factori, cum sunt : gradul de atasament al minorului, nevoia de stabilitate, disponibilitatea manifestata de parinti, ajutorul dat de familia largita, ocupatia si nivelul de educatie al intretinatorului, locuinta proprie, apropierea fata de gradinita sau scoala, mediul familial si social de formare etc.
Culpa unuia dintre parinti in destramarea relatiilor de familie poate constitui un astfel de factor, in cazul in care are legatura cu modul de  exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti.
In speta, cum rezulta din referatele de ancheta sociala intocmite de Colectivul de sprijin al autoritatii tutelare din cadrul Primariei comunei Virfu Cimpului, judetul Botosani, reclamantul dispune de locuinta proprie, amplasata in vecinatatea gospodariei parintilor, se ocupa efectiv de cresterea si educarea minorei FG (in prezent in varsta de 3 ani) de la despartirea in fapt a partilor, survenita in vara anului 2009, ajutat fiind si de parintii sai, nu are alte persoane in intretinere, realizeaza venituri din produsele agricole din gospodaria proprie si munca la stana.
La randul sau, parata locuieste cu concubinul intr-o casa inchiriata, care necesita igienizare si renovare completa, singurul venit fiind suma de 42 lei lunar ce constituie alocatia minorei MMS, dintr-o casatorie anterioara, care locuieste cu strabunicii materni, HG si M, strabunici care ii furnizeaza si paratei produse agricole din gospodaria proprie.
Aceste date nu au fost contestate de parata si nici rasturnate prin dovada contrara. Prin urmare, in mod evident reclamantul are conditii materiale de crestere a minorei superioare celor de care dispune in prezent parata.
La acestea se adauga nevoia de stabilitate a copilului, disponibilitatea manifestata de mama de a se ocupa personal, efectiv de cresterea si educarea acesteia, faptul ca mai are un copil, pe care il viziteaza periodic.
In contextul dat, faptul ca despartirea in fapt a partilor s-ar fi produs prin plecarea reclamantului, impreuna cu minora, la parintii sai, iar nu prin plecarea paratei - aspect invocat pentru prima data in recurs - nu este de natura a schimba solutia data de prima instanta cererii de incredintare a copilului spre crestere si educare.
Contrar sustinerilor paratei, in considerentele deciziei atacate se regasesc motivele pentru care instanta de apel a apreciat neintemeiata critica referitoare la incredintarea minorei (f. 3-4 decizie).