Ridicare control judiciar. Constatare incetare temeiuri care au determinat luarea masurii arestarii preventive, fara a se dispune revocarea ei.

Prin incheierea nr.21 din data de 21 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosar nr.575/86/2011 s-a admis cererea formulata de inculpatul B. N..
In baza art. 1603 Cod procedura penala s-a ridicat controlul judiciar instituit asupra inculpatului prin hotararea nr. 365 din data de 12.08.2010 pronuntata de Curtea de Apel Suceava.
In baza art. 139 alin. 2 Cod procedura penala s-a revocat masura arestarii preventive luata fata de inculpat, dispusa de Tribunalul Suceava prin incheierea nr. 11A din 5.05.2010.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea adresata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 19.01.2011, sub nr. 575/86/2011, inculpatul a solicitat ridicarea controlului judiciar.
Potrivit art.160/3 Cod procedura penala "controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice".
Fata de inculpat s-a luat masura arestarii preventive prin incheierea sedintei Camerei de Consiliu nr. 11 A,  pronuntata la data de 05.05.2010 de catre Tribunalul Suceava, in dosarul nr.5065/86/2010, emitandu-se in baza acestei incheieri mandatul de arestare preventiva nr.11 A din 05.05.2010, la momentul adoptarii acestei masuri preventive judecatorul retinand ca sunt intrunite conditiile prev. de art.136, 146 si 148 alin.1 lit. f Cod procedura penala, respectiv ca exista indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 681 Cod procedura penala, ca inculpatul a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, ca infractiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu inchisoare mai mare de 4 ani inchisoare, iar din actele dosarului au rezultat probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, care rezulta din gravitatea intrinseca a faptelor penale comise si starea de pericol creata pentru interesele publice.
Masura arestarii preventive a fost prelungita succesiv in conditiile legii prin incheierea nr. 74 R din 30 iulie 2010 Curtea de Apel Suceava dispunand in acest sens pe o perioada de 25 de zile, incepand cu data de 2 august 2010 si pana la 26 august 2010, inclusiv.
Prin decizia penala nr.365 din 12.08.2010 a Curtii de Apel Suceava, s-a admis recursul declarat de inculpat impotriva incheierii nr.143 din 09.08.2010 a Tribunalului Suceava, s-a casat aceasta incheiere si s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, stabilindu-se obligatiile pe care trebuie sa le respecte pe timpul liberarii provizorii.
Tribunalul a constatat de asemenea ca masura liberarii provizorii sub control judiciar poate fi dispusa si mentinuta doar in cadrul unui proces penal, care trebuie sa fie si unul efectiv. Examinand sub acest aspect dosarul de urmarire penala inaintat de catre organul de urmarire penala, s-a constatat ca ulterior punerii in liberatate a inculpatilor arestati preventiv urmarirea penala a stagnat. Ultimul act efectuat in cauza dateaza de mai bine de doua luni si este comunicarea unui raport de expertiza ADN, cu relevanta indoielnica sub aspect probatoriu. In consecinta, in conditiile in care fata de inculpat sau fata de faptele de care este acuzat nu se desfasoara in mod efectiv activitati de cercetare, iar prezenta sa nu este necesara in vederea acestor cercetari (nefiind chemat de catre organele de urmarire nici macar o singura data).
Pe de alta parte, controlul judiciar aplicat acestui inculpat este dificil de inteles si din perspectiva necesitatii aplicarii unitare a legii, in conditiile in care inculpati cu o situatie similara sau chiar cu o contributie mai mare nu sunt supusi nici unei masuri. Sustinerea inculpatului in acest sens nu este contrazisa nici de inscrisurile depuse la dosarul cauzei si nici nu a fost combatuta in momentul formularii concluziilor.
De asemenea, avand in vedere ca libertatea inculpatului sub control judiciar era provizorie, in conditiile in care masura arestarii preventive nu a fost inlocuita sau revocata, Tribunalul a considerat necesar a se pronunta (din oficiu, dar ca un corolar al aplicarii institutiei ridicarii controlului judiciar) si asupra masurii preventive, motiv pentru care a procedat in consecinta.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminilitate Organizata Terorism-Serviciul Teritorial Suceava, solicitand respungerea cererii formulate de inculpat, cu motivarea, in esenta, ca nu este justificata ridicarea masurii si, totodata, s-a facut o gresita aplicare a disp.art.139 alin.2 Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr. 61 din 26 ianuarie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosar nr. 575/86/2011, s-a admis recursul declarat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminilitate Organizata Terorism-Serviciul Teritorial Suceava, s-a casat in parte incheierea mai sus-mentionata si, in rejudecare, s-a inlaturat din incheierea atacata dispozitia de aplicare a art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, respectiv de revocare a masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul B.N., dispusa de Tribunalul Suceava - sectia penala prin incheierea nr. 11A din 05.05.2010.
In temeiul art.160/3 Cod procedura penala, s-a constatat ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a decide astfel, a retinut curtea ca, potrivit prevederilor art. 1603 Cod procedura penala, controlul judiciar instituit de instanta in cazul liberarii provizorii sub control judiciar dispusa fata de un inculpat poate fi oricand ridicat sau modificat de catre aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice.
De la data punerii inculpatului in libertate provizorie sub control judiciar si pana in prezent s-a scurs insa o durata suficienta de timp, in care rezonanta concreta a faptelor in mediul in care acesta traieste s-a atenuat pana la disparitia ei.
Este real ca exista unele infractiuni, printre care si cele de crima organizata, care prin insasi comiterea lor releva un astfel de pericol pe care lasarea in libertate a celui pe care le comite l-ar presupune pentru ordinea publica.
Aceasta justificare insa poate fi avuta in vedere pentru luarea, respectiv mentinerea masurii arestarii preventive a unui inculpat in imediata proximitate a comiterii faptei, insa dupa o durata rezonabila de timp, in lipsa oricarei dovezi concrete, acest pericol social trebuie dovedit.
Or, in cauza nicio proba nu s-a facut sub aspectul de mai sus si nici privind faptul ca odata ridicate interdictiile impuse inculpatului, buna desfasurare a procesului penal ar putea fi stirbita in vreun mod, obligatie ce revine organului de urmarire penala.
Asadar, constatand ca pericolul social concret pentru ordinea publica, pe care lasarea acestuia in libertate l-ar presupune, nu mai subzista, curtea a constatat ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive a inculpatului intimat, prima instanta procedand in mod corect la ridicarea controlul judiciar instituit asupra acestuia.
Cu privire la gresita aplicare a disp.art.139 alin.2 Cod procedura penala invocata de parchet in motivarea recursului, curtea a constatat ca in mod eronat tribunalul a revocat masura arestarii preventive.
Potrivit disp.art.160/1 alin.3/2 Cod procedura penala, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de inculpat masura arestarii preventive.
Din interpretarea acestor dispozitii, rezulta ca masura arestarii preventive, in momentul acordarii liberarii provizorii sub control judiciar, nu mai este in fiinta, ea fiind substituita de aceasta.
Cum temeiurile avute in vedere la luarea/prelungirea masurii arestarii preventive nu mai subzista, se impunea ca tribunalul sa constate ca acestea au incetat si nu sa dispuna revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului.