Actiune privind aplicarea unei sanctiuni pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti date in contencios administrativ. Conditii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta P.M., in contradictoriu cu paratul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale  Bucuresti  - dl. I.N.B.  a solicitat aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe zi de intarziere, incepand cu data de 22 mai 2010 si pana la data executarii deciziei nr. 2026 din 21 aprilie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - sectia contencios administrativ si fiscal, ministrului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin decizia sus mentionata a fost admis recursul declarat impotriva sentintei 248/16.11.2009 a Curtii de Apel Suceava, cu consecinta anularii Ordinului nr. 393/23.04.2009 emis de parat, ca urmare a numeroaselor demersuri  a fost emis Ordinul nr. 1258/02.09.2010 care anuleaza Ordinul 393/23.04.2009, decizia 2026/2010 fiind executata doar partial.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul a  invocat exceptia netimbrarii actiunii si exceptia ramanerii fara obiect a actiunii reclamantei. Referitor la cea de a doua exceptiei, paratul arata ca, prin emiterea Ordinului 1259/02.09.2010, Ministerul Muncii, familiei si Protectiei Sociale a executat dispozitivul deciziei 2026/2010 a I.C.C.J.
In ceea ce priveste pretentiile reclamantei, constand in reintegrarea pe functia detinuta anterior emiterii ordinului 393/2009 si plata unor diferente de drepturi banesti, paratul arata ca  acestea pot forma obiectul unei actiuni in justitie, motivat de faptul ca nici Curtea de Apel Suceava si nici Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-au pronuntat in legatura cu aceste aspecte.
Prin sentinta nr.4/13.01.2011, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile formulate de parat si a respins, ca neintemeiata, cererea,
pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, text de lege potrivit caruia "Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii"solicitand aplicarea amenzii prev. de art. 24 alin. 2.
Analizand insa hotararea judecatorului a carei punere in executare se solicita, Curtea a constatat ca, fata de continutul dispozitivului: "Anuleaza ordinul nr. 394 din 23.04.2009_", aceasta decizie nu presupune nici o alta actiune din partea autoritatii publice, fiind "executata" din momentul pronuntarii ei. Asa incat chiar ordinul nr. 1259 din 2.09.2010 nu este decat un act inutil, emis din exces de zel de reclamanta.
In realitate, ceea ce urmareste petenta, respectiv modificarea inscrierilor din cartea de munca, reintegrarea in functia avuta si plata drepturilor salariale restante sunt pretentii ce puteau fi solicitate prin cererea de anulare a ordinului, nefiind insa consecinte firesti ale unei asemenea anulari. Pentru ca repunerea in situatia anterioara este vazuta, in materia contenciosului administrativ, ca o cerere distincta de cererea de anulare a actului administrativ, modul in care este formulat art.8 alin.1 din Legea  nr. 554/2004, care  enumera separat ca obiect al actiunii judiciare anularea actului, repararea pagubei cauzate, reparatii pentru daune morale, nelasand loc  unei alte interpretari. De altfel si in materia nulitatii actului juridic civil este  unanim acceptata teza conform careia actiunea pentru restabilirea situatiei anterioare (prescriptibila in toate cazurile) nu se confunda cu actiunea in nulitate (prescriptibila sau nu, in raport de caracterul absolut sau relativ al cauzei de nulitate), cel interesat avand doua cai procedurale: sa solicite prin aceiasi actiune atat anularea actului cat si restabilirea situatiei anterioare sau sa solicite mai intai anularea actului juridic, iar daca instanta va desfiinta actul, sa declanseze un nou proces avand ca obiect repunerea in situatia anterioara, aceasta  din urma fiind situatia in care se afla reclamanta din prezenta cauza.
In ce priveste exceptiile formulate de intimata, Curtea a observat, pe de o parte, ca actiunea formulata in baza art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este supusa timbrajului, iar, pe de alta parte, ca obiectul cererii fiind pretentia de aplicare a unei amenzi, acesta nu a disparut prin punerea in aplicare a hotararii judecatoresti, constituind, asa cum s-a aratat anterior, doar o pretentie neintemeiata.