Masura incredintarii copiilor minori unuia dintre parinti. Principiul interesului superior al minorului.

Prin cererea inregistrata la data de 16.07.2009 la Judecatoria Gura Humorului, reclamanta B.E. a solicitat, in contradictoriu cu paratul B.C., ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti din culpa paratului, sa-i fie incredintati ei spre crestere si educare minorii rezultati din relatiile de casatorie, respectiv B.N.M., nascut la data de 12.07.1999 si B.A.G., nascut la data de 10.11.2001, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea celor doi minori si sa revine la numele avut anterior incheierii casatoriei..
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca vinovat de destramarea relatiilor de casatorie este paratul, care, pe fondul consumului de bauturi alcoolice, devenea violent atat cu ea, reclamanta, cat si cu cei doi copii rezultati din relatiile de casatorie.
Paratul B.C., a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa ambelor parti si incredintarea celor doi minori rezultati din relatiile de casatorie, cu obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor lunare de intretinere a acestora.
In motivarea cererii reconventionale, s-a aratat ca solicitarea de incredintare a minorilor este justificata de aspectele ca are conditii materiale decente pentru cresterea si educarea acestora si posibilitatea de a le ofere un camin stabil.
Judecatoria Gura Humorului, prin sentinta civila nr. 204 din 9.02.2010, a admis in parte actiunea, precum si cererea reconventionala si, in consecinta, a dispus desfacerea casatoriei dintre parti din culpa comuna, revenirea reclamantei la numele avut anterior incheierii casatoriei, a incredintat paratului spre crestere si educare pe minorii B.N.M., nascut la data de 12.07.1999 si B.A.G., nascut la data de 10.11.2001 si a obligat-o pe reclamanta la plata in favoarea acestora a unei pensii de intretinere in cuantum de cate 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul minorilor.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca neintelegerile in viata de familie s-au manifestat inca de la inceputul casatoriei datorita atat comportamentului reclamantei, care parasea domiciliul conjugal, fara motiv, cate 2- 3 luni pe an, cat si al paratului care, pe fondul consumului de alcool, ii adresa sotiei sale cuvinte urate, jignitoare, manifestandu-se violent fata de aceasta.
S-a retinut ca partile sunt despartite in fapt de aproximativ un an.
Asa fiind, prima instanta a conchis ca relatiile de casatorie sunt grav vatamate, iar casatoria nu mai poate continua.
In justificarea incredintarii minorilor rezultati din relatiile de casatorie paratului, prima instanta a avut in vedere ca inca de la nastere si pana la despartirea in fapt a parintilor, acestia au locuit in localitatea Dragoesti, impreuna cu bunica paterna, avand asigurate toate conditiile de crestere si educare, opinia minorului B.N.M., care a solicitat sa fie incredintat tatalui, opinia autoritatii tutelare si, nu in ultimul rand, faptul ca interesul superior al minorilor este de a ramane in mediul familial in care au crescut.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, criticand-o sub aspectul incredintarii celor doi minori rezultati din relatiile de casatorie paratului.
In dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a aratat ca prima instanta nu a tinut cont de interesul superior al celor doi minori si de afectiunea sa fata de acestia, pronuntandu-se doar in raport de pozitia minorului B.N.M., care a declarat ca doreste sa ramana cu tatal si de faptul ca inca de la nastere copii au fost crescuti in locuinta bunicii paterne.
A precizat ca paratul este plecat in Spania, iar copii au ramas cu bunica paterna in varsta de 76 de ani, care este bolnava, iar impreuna cu aceasta locuieste si fratele paratului, care este consumator de bauturi alcoolice.
A precizat ca a avut grija de copii si de gospodarie, cu exceptia unei perioade de 9 luni, cand a fost alungata de catre parat, iar minori au continuat sa locuiasca in casa bunicii paterne, formata din doua camere,  un hol si o camara.
Tribunalul Suceava, prin decizia civila nr. 216 din 21.09.2010, a admis apelul declarat de reclamanta si, in consecinta, a schimbat in parte sentinta judecatoriei, in sensul ca a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minorii B.N.M., nascut la data de 12.07.1999 si B.A.G., nascut la data de 10.11.2001 si l-a obligat pe parat sa plateasca in favoarea acestora pensie de intretinere in cuantum de cate 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul minorilor.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca interesul celor doi minori este de a fi incredintati mamei spre crestere si educare, avand in vedere ca tatal este plecat la lucru in Spania, iar copiii au ramas doar in grija bunicii paterne, care este in varsta de aproximativ 76 ani.
Din declaratiile martorilor A.O. si R.E., vecini cu paratul, s-a retinut ca reclamanta, in perioada in care a locuit cu sotul ei, a avut grija de copii, soacra sa fiind cea care a contribuit la destramarea relatiilor dintre cei doi soti, reclamanta fiind alungata din domiciliul comun.
Din declaratiile acelorasi martori s-a retinut ca dupa plecarea mamei, copiii au un comportament necivilizat in societate, bunica paterna nereusind sa-i educe corespunzator, iar tatal acestora este plecat de ceva timp in Spania, de unde trimite doar bani si pachete.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei s-a retinut ca aceasta beneficiaza de conditii materiale si morale propice cresterii si educarii minorilor, fiind ajutata si de parinti, la care, de altfel, si locuieste si care i-au pus la dispozitie o casa cu doua camere, corespunzator mobilate, un hol si o camara.
S-a retinut ca reclamanta realizeaza venituri lunare in cuantum de 700 lei si ca doreste sa se apropie de copii, pentru a-i creste si educa corespunzator, departe de influenta bunicii paterne.
Chiar daca minorul B.N.M. a sustinut ca doreste sa fie incredintat tatalui, instanta de apel a apreciat ca interesul acestuia, cat si al fratelui sau este de a fi crescuti de catre mama si nu de bunica paterna, la care au o mai mare libertate de a se comporta dupa bunul lor plac.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs paratul B.C., in motivarea caruia a aratat ca in mod gresit a apreciat instanta de apel ca argumentele retinute de prima instanta pentru incredintarea minorilor tatalui nu sunt suficiente. Asa fiind, solutia adoptata de instanta de apel, in sensul incredintarii minorilor mamei acestora, incalca principiul interesului superior al copilului.
A aratat ca instanta de apel nu a analizat cu atentie anchetele sociale efectuate in cauza, care sunt contradictorii, iar ultima ancheta sociala, prin care se arata faptul ca reclamanta are conditii materiale bune, nu corespunde adevarului.
A precizat ca se impunea efectuarea in cauza a unei noi anchete sociale la domiciliul minorilor.
De asemenea, a precizat ca opinia minorului B.N.M. a fost constanta, in sensul exprimarii dorintei de a locui cu tatal sau si familia sa.
Nu s-a probat ca reclamanta realizeaza venituri si ca are conditii optime pentru cresterea minorilor.
A mai aratat ca reclamanta nu este interesata de cresterea si educarea minorilor, parasind in nenumarate randuri domiciliul conjugal.
Concluzioneaza paratul recurent ca interesul superior al minorilor este de a fi incredintati spre crestere si educare tatalui, care are o situatie materiala mai buna decat reclamanta si poate asigura dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a acestora.
Examinand recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizeaza dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Masura incredintarii copiilor minori unuia dintre parinti atunci cand acestia nu se inteleg amiabil cu privire la acest aspect, urmareste intotdeauna interesul superior al copilului care se determina in raport de mai multe criterii, in functie de care instanta de judecata concluzioneaza in final care dintre parinti ofera cele mai bune conditii materiale si garantii morale pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a minorilor.
Printre aceste criterii se regasesc varsta copiilor, atasamentul fata de parinti, mediul familial in care au crescut pana la sesizarea instantei de judecata, conditiile pe care le ofera fiecare parinte din punct de vedere material si moral, mentinerea fratilor pe cat posibil impreuna si alte asemenea.
Mediul familial in care au crescut pana la sesizarea instantei de judecata copii (in speta acestia crescand in gospodaria bunicii paterne, care, in ultima perioada, ii si ingrijeste), constituie unul dintre criteriile ce se au in vedere in aprecierea intereselor lor, dar acesta trebuie analizat in contextul celorlalte criterii, printre care posibilitatea fiecarui parinte de a acorda supraveghere si de a se ingriji de copii.
Or, raportand aceste aspecte la cauza, este de retinut, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, ca tatal minorilor se afla in prezent la munca in Spania.
In aceste conditii, minorii au ramas in ingrijirea bunicii paterne, care este o femeie in varsta de aproximativ 76 ani.
Reclamanta si paratul nu au locuinta proprie, fiecare fiind ajutat de familia extinsa. Astfel, reclamanta este ajutata de parintii sai, la care locuieste, iar paratul locuieste cu mama sa, care se ocupa efectiv de copii.
Fata de varsta minorilor, care reclama multa atentie si supraveghere exigenta, avand in vedere si concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei, care a relevat ca aceasta locuieste in casa pusa la dispozitie de parintii ei, compusa din doua camere si bucatarie, complet mobilate, ca realizeaza venituri in cuantum de 700 lei lunar si ca are un comportament ireprosabil in familie si in societate, instanta de apel in mod corect si legal a apreciat interesul efectiv al minorilor, dispunand incredintarea lor spre crestere si educare mamei, de a carei afectiune, indrumare si supraveghere au nevoie, mai ales in conditiile in care paratul, fiind plecat din tara, nu poate sa le acorde.
Anchetele sociale efectuate la domiciliul reclamantei nu sunt contradictorii. Astfel, in cea efectuata la data de 5.02.2010, la prima instanta, se consemneaza ca reclamanta doreste incredintarea doar a minorului B.A.G., sustinere care, avand in vedere pozitia constanta a reclamantei exprimata pe durata intregului proces de a-i fi incredintati spre crestere si educare ambii minori, apreciind ca are conditii propice de crestere si educare a acestora, nu este elocventa.
De asemenea, solicitarii inlaturarii anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei la data de 2.09.2010, la instanta de apel, in conditiile in care cele aratate in cuprinsul ei nu au fost combatute prin alte probe, nu i se poate da curs.
In cauza a fost efectuata la prima instanta o ancheta sociala la domiciliul paratului, astfel ca in mod corect instanta de apel a apreciat ca nu se impune efectuarea unei noi anchete. De altfel, aceasta proba a fost depusa la dosar la instanta de recurs.
Chiar daca opinia minorului B.N.M. a fost in sensul incredintarii tatalui, aceasta opinie nu are caracter obligatoriu pentru instanta, ci doar orientativ, cel care primeaza in cazul incredintarii minorilor unuia sau altuia din parinti fiind interesul superior al acestora.
In consecinta, pentru cele retinute, Curtea in baza dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.