Contestatie in anulare. Analizarea incompatibilitatii judecatorilor din recurs, pe aceasta cale.

La data de 19.10.2010, sub numarul 874/39/2010, a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava contestatia formulata de numitii D.C. si D.E. impotriva deciziei civile nr. 231 din data de 28 septembrie 2010 a aceleiasi instante.
In motivare s-a aratat ca decizia atacata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, deoarece 3 din cele 11 hotarari judecatoresti date in cele 4 cicluri  procesuale ale litigiului au fost pronuntate de Curtea de Apel Suceava, de instante in compunerea carora se regasesc aceiasi doi judecatori, ultimele doua hotarari fiind date chiar de acelasi complet de judecata. Toate cele trei decizii au fost favorabile reclamantilor, iar dintre acestea, decizia atacata cu contestatie in anulare a fost pronuntata de o instanta din compunerea careia au facut parte doi magistrati  ce si-au spus anterior parerea cu privire la pricina, astfel rezultand in mod evident ca aceasta decizie a fost pronuntata de o instanta care nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale. Au mai aratat contestatorii ca dispozitiile art. 27 pct. 7 Cod procedura civila potrivit caruia judecatorul poate fi recuzat daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca, reprezinta aplicarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul oricarei persoane de a-i fi judecata cererea de o instanta independenta si impartiala, reglementare regasita si in alte acte normative interne (art. 2 alin. 1 si art. 10 din Legea nr.  304/2004, art. 1 alin. 2 si art. 90 din Legea nr. 303/2004 si art. 124 alin. 1 si 2 din Constitutie). Au sustinut contestatorii ca impartialitatea, ca element al unui proces echitabil, reprezinta garantia increderii justitiabililor in magistratii si institutiile in care se realizeaza actul de justitie, presupunand doua elemente : lipsa oricarei prejudecati si lipsa oricarui interes din partea judecatorului. Fata de aspectele expuse si de faptul ca legea prevede expres ca motiv de casare nerespectarea dispozitiilor legale imperative privind alcatuirea instantei, contestatorii au solicitat admiterea contestatiei, anularea hotararii atacate si reluarea judecatii intr-un complet legal constituit.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.
Intimatii B.E. si B.G. au depus la dosar intampinare (f.27 dosar), prin care au solicitat, pe cale de exceptie, respingerea ca inadmisibila a contestatiei, deoarece dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila se refera la normele de competenta de ordine publica, absoluta, respectiv la competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva, in timp ce incompatibilitatea unuia sau mai multor membri ai completului de judecata este reglementata de norme de organizare judecatoreasca.
Pe fondul cauzei, au aratat ca, desi asistati de acelasi aparator pe toata durata litigiului, contestatorii nu au formulat cerere de recuzare impotriva niciunui judecator din complet. Chiar si asa, au sustinut intimatii, nu a existat nici un motiv de incompatibilitate, deoarece curtea a casat partial decizia tribunalului si a dispus rejudecarea acelor capete de cerere neanalizate pe fond de catre instanta de apel, in cazul deciziei nr. 47 din 19.02.2009 a Curtii de Apel Suceava. In ce priveste decizia civila nr. 344 din 4.11.2009 a aceleiasi instante, recursul a fost admis deoarece a fost gresit respinsa cererea de recuzare formulata de ei, intimatii, deci nici in aceasta decizie judecatorii curtii nu si-au spus parerea privitoare la pricina.
Analizand actele dosarului si avand in vedere motivele invocate de contestatori, Curtea retine urmatoarele :
Potrivit dispozitiilor art. 317 Cod procedura civila, contestatia in anulare obisnuita poate fi promovata pentru doua motive:
1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii;
2. cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Din redactarea textului de lege amintit rezulta fara echivoc faptul ca este avuta in vedere competenta absoluta prevazuta de art. 159 Cod procedura civila, respectiv competenta generala, materiala si competenta teritoriala exclusiva.
Invocand ca motiv al cererii incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, contestatorii au in vedere, de fapt, incompatibilitatea anumitor membri ai completului de judecata care au pronuntat decizia atacata, sustinand ca aceasta hotarare a fost pronuntata de o instanta care nu era alcatuita potrivit dispozitiilor legale.
In raport de aceste sustineri, este de subliniat faptul ca incompatibilitatea unuia sau a mai multor membri ai completului de judecata nu genereaza incalcarea normelor privind competenta absoluta a instantelor, fiind o situatie care a primit o reglementare speciala in codul de procedura civila (art. 24 si urm.).
Din analiza deciziei atacate rezulta ca nu este data nici situatie unei nelegale alcatuiri a instantei, completul care a pronuntat decizia in recurs fiind alcatuit din trei judecatori.
Desi  normele procedurale confera partilor posibilitatea de a rezolva o anumita situatie de incompatibilitate a unuia sau mai multor judecatori, contestatorii din prezenta cauza nu au uzat de prevederile art. 27 si 29 alin. 2 Cod procedura civila si nu au inteles sa formuleze cerere de recuzare a judecatorilor care au participat la solutionarea recursului.
Daca pe calea contestatiei in anulare s-ar analiza incompatibilitatea judecatorilor din recurs, s-ar observa ca, in speta,  prin deciziile nr. 47 din 19 februarie 2009 si nr. 344 din 4 noiembrie 2009 ale Curtii de Apel Suceava, judecatorii vizati de contestatori nu si-au spus parerea cu privire la cauza, ci doar au casat deciziile tribunalului, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.