Program vizitare minor. Interesul minorului. Art. 43 alin. 3 din Codul familiei

Prin cererea inregistrata la data de la Judecatoria Darabani reclamantul DT a chemat in judecata pe parata CC solicitand incuviintarea de a avea legaturi personale cu minora RF, dupa urmatorul program: prima saptamana din vacanta de iarna, primele patru zile din vacanta de Pasti si in perioada 20.07- 10.09 in vacanta de vara, la domiciliul sau, precum si la sfarsit de saptamana, de doua ori pe luna, de vineri de la orele 1500 pana duminica la orele 1600.
         Prin sentinta civila nr. 155 din 4.03.2010 Judecatoria Darabani a admis in parte actiunea formulata de reclamantul si, in consecinta, a stabilit in favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei RF, nascuta la data de 2.05.2001, in ultimul sfarsit de saptamana al fiecarei luni, de vineri de la orele 1500, pana duminica la orele 1600, prima saptamana din vacanta de iarna si doua saptamani din vacanta de vara.
         A incuviintat ca reclamantul sa ia minora la locuinta proprietatea sa din Botosani.
         Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost casatorit cu parata  in perioada 2000 - 2004, din aceasta casatorie rezultand minora RF, nascuta la data de 2.05.2001. Prin sentinta civila nr. 697 din 11.11.2004 pronuntata de Judecatoria Darabani, a fost desfacuta casatoria partilor din vina reclamantului, minora fiind incredintata paratei spre crestere si educare.
A retinut prima instanta, in considerarea dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, art. 42 - 44 din Codul familiei, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/ 2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ca se impune a fi analizata cererea prin prisma drepturilor parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva drepturilor copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat de art. 14 si 15 din Legea 272/ 2004, restrangerea acestor drepturi putandu-se dispune doar in cazuri justificate.
Din probatoriul administrat in cauza, coroborat cu pozitia partilor in proces, a retinut prima instanta ca paratul are un loc de munca stabil in Grecia si ca, de regula, vine in tara doar in concediu pe timpul vacantei de vara, ca minora sufera de astm bronsic si are nevoie de un tratament adecvat, aspecte fata de care se justifica programul stabilit prin dispozitivul hotararii.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, criticand-o sub  aspectul gresitei stabiliri a unui program de pastrare a relatiilor personale intre reclamant si minora, care nu urmareste interesul copilului.
      A precizat ca martorii audiati au relatat atitudinea violenta a reclamantului si a familiei sale, violenta care este de natura a-i pricinui minorei traume severe.
      A mai invederat faptul ca reclamantul locuieste in Grecia, programul de vizitare a fost solicitat in mod sicanator, just fiind ca acest program sa fie stabilit doar in perioada de concediu, cand reclamantul revine in tara, iar in plus, distanta mare dintre domiciliul reclamantului din tara si domiciliul minorei, de peste 300 km, reprezentand un impediment in realizarea programului de vizitare stabilit de prima instanta, prin afectarea programul de odihna al minorei, care, in plus, sufera de o boala care nu-i permite schimbari de clima.
      Prin decizia civila nr. 107 din 14.06.2010, Tribunalul Botosani a respins apelul ca nefondat.
      Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca dreptului reclamantului de a pastra legaturi personale cu minora, reglementat de dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, ii corespunde dreptului copilului de a mentine relatii personale si constante directe cu el, copilul avand dreptul de a-si cunoaste rudele, de a institui relatii personale cu acestea, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior (art. 14 din Legea nr. 272/2004).
      Acest drept al copilului, a conchis instanta de apel, nu ar putea fi respectat in conditiile in care legatura s-ar realiza numai cu tatal la domiciliul comun, unde, ca urmare a starii tensionate firesti, care exista intre fostii soti, copilul ar putea asista la eventualele altercatii, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra dezvoltarii sale psihice.
      Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, se poate limita exercitarea acestui drept de a pastra legaturi personale cu minora daca exista motive temeinice ca dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului ar fi periclitata, insa in cauza, a retinut instanta de apel, nu exista asemenea motive, care sa impuna restrictionarea luarii minorei din domiciliul mamei.
      Varsta minorei, a conchis instanta de apel, nu poate fi considerata nici ea un asemenea motiv temeinic, luarea copilului de la domiciliul mamei o data pe luna la sfarsit de saptamana, de vineri pana sambata, nefiind in masura sa conduca la un dezechilibru si sa afecteze negativ procesul de crestere a copilului, ca de altfel nici boala de care acesta sufera, intrucat se afla sub tratament, iar intre localitatea de domiciliul a reclamantului si domiciliul minorei nu exista diferente mari de clima, care sa-i agraveze starea de sanatate.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata CT, in motivarea caruia, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, a aratat ca este in interesul minorei desfasurarea programului de vizitare la domiciliul mamei, in luna iulie a fiecarui an, duminica intre orele 14,00 - 17,00, in prezenta mamei sau a bunicii materne, justificat de aspectul ca reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai multi ani si se impune o perioada de construire a relatiei tata fiica.
      Precizeaza ca programul lunar stabilit de prima instanta este obositor pentru minora, care fiind eleva nu are timpul suficient pentru a-si pregati temele pentru ziua de luni, iar programul de vizitare pe perioada vacantelor nu se poate desfasura deoarece conditiile de locuit pe care le ofera reclamantul minorei nu au fost verificate in mod direct de catre reprezentantii autoritatii tutelare.
      Arata ca minora sufera de o afectiune asmatoforma, schimbarea mediului de locuit putand declansa crize cu repercusiuni grave, iar reclamantul nu are cunostinte despre factorii ce pot declansa criza si nici despre masurile ce se impun in asemenea cazuri.
      Examinand recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizeaza             dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
      In cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut in art. 97 alin. 1, iar, ca o expresie a acestuia, art. 98 alin. 1 din Codul familiei dispune ca ‚‚masurile privitoare la persoana copilului (_.) se iau de catre parinti de comun acord". Nu trebuie, insa, pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor parintesti trebuie facuta exclusiv in interesul copiilor minori.
      In ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul familiei contine o dispozitie de principiu, potrivit careia parintele caruia nu i-a fost incredintat spre crestere si educare minorul "pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala".
      Prin urmare, in baza dispozitiilor mentionate, se pot lua de catre instanta masuri ca parintele caruia nu i s-a incredintat copilul sa-si pastreze legaturile personale cu acesta. Acest drept urmeaza sa fie, insa, exercitat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii minorului, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
      Fata de solicitarea reclamantului, de probatorul administrat in cauza si de interesul superior al copilului se retine faptul ca realizarea dreptului pe care il are reclamantul, de a pastra legaturi personale cu minora - care implica totodata si indeplinirea obligatiei legale de a veghea si el la cresterea si educarea copilului - trebuie sa fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.
      Hotararea primei instantei de incuviintare ca reclamantul sa pastreze legaturi personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este justificata prin faptul ca acest program este conform cu interesele copilului, suficient si totodata necesar pentru stabilirea legaturilor de familie, in sensul art. 8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si al Legii nr. 272/2004,  intre reclamant si minora.
      De asemenea, in motivarea programului de vizitare incuviintat, se retine ca reclamantul are o stare materiala buna, lucrand in Grecia si ca apartamentul in care urmeaza sa se desfasoare programul de vizitare, proprietatea reclamantului potrivit contractului de vanzare cumparare nr. 923 din 22.12.2009, are doua camere si o suprafata utila de 71,46 mp si acest apartament, potrivit declaratiei martorului AL, este complet utilat si mobilat, motiv pentru care concluzia autoritatii tutelare de pe langa Primaria municipiului Botosani exprimata prin ancheta sociala efectuata in cauza a fost in sensul incuviintarii ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora RF potrivit programului solicitat de acesta.
      Reclamantul este interesat si informat cu privire la starea sanatatii minorei, acesta fiind cel care a dus-o pe minora la un consult in Iasi, la Spitalul de Copii "Sfanta Maria", astfel cum rezulta din considerentele sentintei civile nr. 412 din 27.08.2009 a Judecatoriei Darabani. Preocuparea reclamantului fata de sanatatea minorei a fost confirmata si de martorii AL si FC. Asa fiind, se conchide ca reclamantul fiind preocupat de sanatatea minorei, este informat si cu privire la  factorii ce pot declansa crizele de astm si la masurile ce se impun in asemenea cazuri sau, ca masura a responsabilitatii parintesti de care trebuie sa dea dovada, se poate informa si interesa cu privire la acestia.
      Se apreciaza ca programul de vizitare incuviintat va contribui la crearea unei legaturi intre minora si parintele sau, care, in timp, sa se dezvolte si sa evolueze inspre o legatura afectiva puternica, motiv pentru care sustinerea paratei recurente in sensul ca reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai multi ani si se impune o perioada de construire a relatiei tata fiica nu se va retine.
      Sustinerea potrivit careia programul lunar stabilit de prima instanta este in masura sa impiedice buna desfasurare a activitatii scolare a minorei nu se va retine deoarece reclamantul, fiind interesat si el de procesul educational al minorei, poate supraveghea efectuarea temelor de catre fiica sa in intervalul in care a fost stabilit programul de vizitare.
       Dreptul parintelui de a-si vizita copilul implica obligatia legala de crestere, educare si supraveghere, asa ca nu poate fi exercitat eficient in cazul in care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost incredintat. Este evident faptul ca intre parti exista o tensiune ce ar putea afecta copilul si  pentru aceste motive este bine ca relatia cu parintii sa nu fie stingherita de prezenta celuilalt.
      Asa fiind, cum nu s-a dovedit ca interesul minorei ar fi periclitat prin desfasurarea programului de vizitare stabilit de prima instanta, sanatatea minorei, precum si dezvoltarea ei fizica, psihica si morala nefiind afectate de acest program, se conchide ca limitarea anticipata a dreptului parintelui de  a-si vizita copilul este nejustificata.
      Pentru aceste considerente, Curtea, in baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila, respinge recursul ca nefondat.