Stabilirea programului de vizitare a minorilor de catre parintele caruia nu i-au fost incredintati. Aplicarea dispozitiilor art. 43 alin. 2 Codul familiei.

Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni, inregistrata sub nr. 1591/227/3 iunie 2009, reclamanta B.M. a chemat in judecata pe paratul B.V., solicitand stabilirea unui program in care sa aiba legaturi personale cu minorii B.V.F., nascuta la data de 7 martie 2003 si B.F., nascut la data de 4 mai 2006, in prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 16,00 pana duminica orele 18,00, cate o saptamana in vacantele scolare de iarna si primavara si o luna in vacantele de vara, la domiciliul sau.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu paratul, casatorie din care au rezultat cei doi minori. Din cauza comportamentului necorespunzator al paratului a fost nevoita sa paraseasca domiciliul conjugal fara a putea sa-i ia si pe minori.
Prin sentinta civila nr. 1072 din 19 mai 2009 a Judecatoriei Falticeni, ramasa irevocabila, s-a declarat desfacuta casatoria partilor, minorii fiind incredintati tatalui spre crestere si educare. In tot acest timp paratul nu i-a permis sa ia legatura cu minorii, ba, mai mult, nu a mai trimis fetita la gradinita pentru ca ea sa nu o poata contacta, afectand astfel nivelul de pregatire al minorei.
Prin intampinare paratul s-a declarat de acord, in principiu, cu actiunea, solicitand insa ca programul de vizita a minorilor sa se desfasoare la domiciliul sau, intrucat reclamanta nu are un domiciliu stabil, intretinand relatii de concubinaj cu diferite persoane din diferite localitati, nu prezinta conditii materiale si morale pentru a le asigura copiilor un trai decent, interesul acesteia fiind acela de a pune copii sa cerseasca. De asemenea, paratul a solicitat ca programul de vizita sa fie stabilit in prima si a treia saptamana din luna, sambata intre orele 10,00-20,00.
Dupa administrarea probelor, Judecatoria prin sentinta civila nr. 498 din 25 februarie 2010 a admis in parte actiunea. Drept urmare, a incuviintat ca reclamanta sa aiba legaturi personale cu minorii in prima si a treia saptamana din luna de vineri orele 18,00 pana duminica orele 16,00, cate o saptamana in vacantele scolare de iarna si de primavara si cate o luna in vacantele de vara, la domiciliul reclamantei, cu obligatia acesteia de a readuce minorii la domiciliul paratului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cauza s-a dovedit, cu declaratiile martorilor audiati, ca paratul nu ii permite reclamantei sa-si viziteze copiii, contrar dispozitiilor art. 43 al. 3 din Codul familiei, art. 2 si 14 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din CEDO; ca stabilirea unui program de vizita numai la domiciliul paratului si in prezenta acestuia nu este de natura a asigura realizarea unei relatii afective normale intre mama si copii.
Sentinta a fost criticata in apel de catre parat. A aratat ca instanta nu a avut in vedere sustinerile sale, potrivit carora reclamanta nu are un domiciliu stabil, locuind cu concubinul sau, nu dispune de conditii minime de trai, iar referirile la vacantele scolare nu-si au rostul, cata vreme copiii frecventeaza forme de invatamant prescolar. Oricum, reclamanta nu ar avea cum sa le ofere minorilor conditii minime de locuit cate o saptamana, respectiv cate o luna, in vacantele scolare. Din cate cunoaste, reclamanta urmeaza sa duca minorii in targuri si balciuri la cersit.
Prin decizia civila nr. 168 din 8 iunie 2010 Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca in cauza nu s-au produs dovezi care sa confirme sustinerile paratului. Audiat in cauza, numitul I.C. a confirmat ca are o relatie stabila cu reclamanta, care locuieste la domiciliul sau din comuna Radaseni, conditiile materiale de care dispune fiind relevate si de referatul de ancheta sociala intocmit (filele 15, 16, 32-34 dosar).
Pentru a i se acorda reclamantei posibilitatea de a intretine legaturi personale cu minorii se impune ca exercitarea acestui drept sa nu fie stanjenita de prezenta tatalui, comunicarea dintre mama si copii trebuind sa aiba loc in mod firesc, fara nici o restrangere. Modalitatea propusa de parat este de natura a ingradi si chiar impiedica practic exercitarea dreptului la legaturi personale.
Faptul ca programul stabilit de prima instanta vizeaza si vacantele scolare, in conditiile in care minorii au 4 si, respectiv, 7 ani nu este gresit, deoarece hotararea va produce efecte pana la majoratul acestora.
Si intinderea programului de vizitare este corecta, intrucat un program mai restrans (cu excluderea vacantelor scolare), cum solicita paratul, este de natura a ingradi si chiar a anihila exercitarea dreptului reclamantei de a avea legaturi personale cu copiii sai.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen legal paratul, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor a aratat, in esenta, ca nu este bine ca minorii sa fie luati la domiciliul concubinului mamei lor, deoarece mutarea intr-un mediu total diferit le-ar putea dauna foarte mult. In plus, nu cunoaste ce conditii le-ar putea oferi reclamanta minorilor, cata vreme aceasta nu munceste si in prezent este insarcinata. A reiterat sustinerea potrivit careia singurul motiv pentru care reclamanta doreste sa ia minorii la domiciliul sau este acela de a-i trimite la cersit.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, care pot fi incadrate in motivul de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea constata neintemeiat recursul.
Astfel, cum corect au apreciat instantele de fond, in speta nu s-a dovedit ca scopul promovarii actiunii de catre reclamanta ar fi acela de a-i duce pe minori la cersit.
Din ancheta sociala intocmita de serviciul de specialitate din cadrul Primariei comunei Radaseni, judetul Suceava reiese ca reclamanta are un domiciliu stabil la concubinul sau, numitul I.C., in privinta caruia referentii ai facut aprecieri pozitive, anume ca este cunoscut in comunitate drept o persoana onesta, echilibrata, fara abateri de la normele de conduita morala si ca dispune de conditii materiale adecvate.
De asemenea, concubinul reclamantei a fost audiat in apel (fila 38 dosar).
In conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. 2 din Codul  familiei, parintele divortat caruia nu i s-au incredintat minorii pastreaza dreptul a avea legaturi personale cu acestia, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala.
Dezvoltarea armonioasa a minorilor presupune realizarea efectiva a unor legaturi personale, constante, cu ambii parinti, deziderat ce se subsumeaza notiunii de "interes superior al copilului".
Asadar, parintele divortat carui i s-au incredintat minorii este obligat sa faca demersurile necesare pentru a inlesni exercitarea de catre celalalt parinte a dreptului prevazut de dispozitiile art. 43 al. 2 din Codul familiei.
Desigur, deplasarea unor minori de varsta prescolara, chiar pentru o perioada scurta de timp, intr-un mediu strain, cum este cazul in speta, ii poate afecta. Pentru ca impactul mutarii sa nu fie unul negativ, ambii parinti sunt tinuti deopotriva sa ia toate masurile necesare si sa pregateasca psihic minorii.
In cauza nu s-au produs dovezi privind eventuala lipsa de atasament a minorilor fata de mama ori existenta unor motive concrete pentru care deplasarea acestora la domiciliul reclamantei "le-ar putea dauna foarte mult", cum a sustinut recurentul.