Necitarea partilor in conformitate cu dispozitiile art. 208 alin. 1 cod procedura civila, conduce la nulitatea raportului de expertiza

      Prin cererea introdusa initial la 18.06.2008 pe rolul Tribunalului Iasi, reclamanta S.C. M_ S.R.L. a solicitat obligarea paratei A. C. la plata sumei de 8564,33 RON, reprezentand lipsa in gestiune, precum si a cheltuielilor de judecata.
      In motivare, a aratat ca, incepand cu 17.06.2005, parata a avut calitatea de gestionara la un punct de lucru al societatii din Iasi, fiind incadrata cu contract individual de munca pe durata nedeterminata.
      A mai sustinut reclamanta ca, in cursul lunii decembrie 2005, gestiunea paratei a fost inventariata, constatandu-se o lipsa de 201,18 RON, iar ulterior, aceasta ar fi vandut tesaturi, fara a elibera bon de casa, situatie pe care a si confirmat-o in declaratia data pe 19.01.2006.
      De asemenea, s-a argumentat ca, pe 20.01.2006, cu ocazia unei noi inventarieri, s-a constatat o lipsa in gestiune de 8564,33 RON, lipsa recunoscuta de parata in declaratia data pe 20.01.2006, prin care era de acord sa suporte diferenta depistata la inventar. Ulterior insa, parata si-a schimbat pozitia, in sensul ca a refuzat sa achite lipsa constatata la inventar si nu a dat curs notificarii trimisa de societate pe 10.02.2006.
      Societatea a aratat ca a formulat si o plangere penala impotriva paratei pentru savarsirea infractiunii de delapidare prevazuta de art. 2151 Cod penal, aflata in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi.
      In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 270, 283 din Legea 53/2003 si art. 274 Cod procedura civila.
      In dovedirea sustinerilor sale a depus in copie la dosar, contractul individual de munca al paratei, procesul verbal de inventariere din 20.02.2006, declaratia paratei din 19.01.2006, declaratiei paratei din 20.01.2006.
      Prin sentinta civila 1151/30.07.2008, Tribunalul Iasi a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Botosani, in baza art. 284 din Legea 53/2003.
      Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Botosani la data de 22.09.2008 sub nr. 4049/40/2008.
      Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, iar pe calea cererii reconventionale a solicitat obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2006 - 18.01.2006, in cuantum de 220 RON si a cheltuielilor de judecata.
      In motivare, a aratat ca situatia de fapt prezentata de reclamanta in motivarea actiunii nu corespunde realitatii, in sensul ca, desi a avut calitatea de vanzator -gestionar la magazinul din Iasi, nu ar fi raspunzatoare de lipsa constatata la inventarul din 20.01.2006.
      A mai sustinut parata ca, in toata perioada in care a lucrat la societate, au existat doi vanzatori gestionari pentru magazinul din Iasi, respectiv A.C. si A.M., in perioada iunie 2005 - decembrie 2005, dupa care, in locul numitei A. M., a fost angajata G. T.
      De asemenea, a aratat ca ar fi fost obligata de administratorul societatii sa dea declaratii, in sensul ca a efectuat vanzari fara a le inregistra si si-a insusit contravaloarea acestora.
      Parata a criticat modul in care s-a facut inventarierea gestiunii, respectiv metrarea incorecta, inscrierea in listele de inventariere a unor dimensiuni mai mici cu 5-10 cm la textile, comunicarea cu intarziere a diferentei constatate la inventar, aspecte care au determinat-o sa refuze semnarea procesului verbal de valorificare a inventarului.
      Totodata, parata a confirmat ca textilele au fost primite si aranjate in rafturi, fara ca preluarea in gestiune sa se faca prin metrarea efectiva a valurilor de material, ci doar prin confruntarea avizelor de insotire a marfii cu datele inscrise pe etichete, si ca, ulterior, ar fi constatat ca nu corespunde lungimea de pe eticheta cu lungimea efectiva a materialului.
      A mai argumentat parata ca si plangerea penala formulata de societate impotriva sa a fost solutionata prin rezolutia din 04.09.2008, in sensul scoaterii de sub urmarire penala, in cauza nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prevazuta de art. 2151 Cod penal, aspecte care apreciaza ca ar trebui avute in vedere de instanta la solutionarea pricinii.
      In ceea ce priveste conditiile raspunderii patrimoniale ale angajatului, prevazute de art. 270 din Legea 53/2003, a sustinut ca, in cazul sau, nu ar fi intrunite cumulativ aceste conditii, astfel incat, cererea reclamantei este neintemeiata.
      Prima instanta  a admis proba cu expertiza contabila solicitata de reclamanta, iar ulterior, la solicitarea paratei, instanta a dispus intocmirea unui nou raport de expertiza de catre alt expert, in conditiile art. 212 alin. 2 Cod procedura civila.
          Prin sentinta  nr. 1693 din 4 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Botosani - sectia civila -  s-a admis, in parte, actiunea, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 4282,165 lei cu titlu de daune, precum si suma de 1440 lei reprezentand cheltuieli de judecata. Prin aceeasi hotarare a fost admisa cererea reconventionala formulata de parata reclamanta impotriva reclamantei parate si, in consecinta, a fost obligata reclamanta parata sa plateasca paratei reclamante suma neta de 182 lei reprezentand drepturi salariale.
      Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Parata a avut calitatea de angajata la S.C. M_ S.R.L., desfasurandu-si activitatea in baza unui contract individual de munca incheiat pe durata nedeterminata ca gestionar - vanzator la magazinul societatii din Iasi.
      Raporturile de munca dintre parata si reclamanta au incetat prin demisie la 28.02.2006, potrivit deciziei nr. 1011/28.02.2006.
      La 20.01.2006, gestiunea magazinului din Iasi, condusa de parata impreuna cu G.T., a fost inventariata, listele de inventar depuse la dosar fiind semnate de ambele gestionare si de membrii comisiei de inventariere.
      Dupa finalizarea inventarului, parata a dat o declaratie, in care a consemnat ca "toate marfurile aflate in gestiunea magazinului C_ au fost masurate si numarate in fata mea. Preturile trecute in listele de inventar sunt cele care se gasesc pe etichete, asa cum au fost receptionate la intrarea in gestiune".
      Anterior inventarului, A.C. a recunoscut, conform declaratiei depuse la dosar, ca si-a insusit bani din incasarile magazinului, nu a eliberat bon de casa si ca "in urma inventarului care se va efectua astazi, 20.01.2006, sunt de acord sa suport lipsurile".
      Ulterior, la 10.02.2006, a fost intocmit procesul verbal de valorificare a inventarului, in care s-a evidentiat o lipsa in gestiune de 8564, 33 lei, stabilita ca diferenta intre scripticul din evidenta contabila si fapticul din cadrul punctului de lucru din Iasi.
      Societatea a emis initial o decizie de imputare, prin care a imputat paratei lipsa constatata la inventarul din 20.01.2006 si apoi s-a adresat instantei cu o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 270 din Legea 53/2003 si aceasta intrucat Legea 10/1972, care prevedea posibilitatea recuperarii de catre angajatori a prejudiciilor produse de angajati prin emiterea deciziilor de imputare sau luarea angajamentelor de plata, a fost abrogata expres prin Legea nr. 53/2003.
      Prima expertiza administrata in cauza, la cererea reclamantei, a evidentiat faptul ca parata a luat in primire gestiunea la 17.06.2005, pe baza avizelor de insotire a marfurilor, gestiunea fiind nou infiintata, iar la inventarul din 20.01.2006 a rezultat o lipsa in gestiune de 8564,33 lei, suma care a fost inregistrata in contul debitori, astfel incat, prejudiciul este cert.
      De asemenea, a aratat ca, la efectuarea inventarului, au fost respectate dispozitiile Ordinului Ministrului Finantelor 1753/2004, conchizand ca vinovata de producerea prejudiciului este parata.
      Cea de a doua expertiza efectuata a evidentiat ca magazinul din Iasi, apartinand societatii reclamante, a avut ca angajate 3 gestionare, respectiv A.C., A.M. si G.T. Aprovizionarea cu marfa se facea saptamanal de administratorul societatii, valurile de stofe si panzeturi nefiind metrate. Stofele de la furnizori veneau initial la magazinul din Botosani, unde erau desfacute si impartite  pentru cele 3 magazine din Suceava, Iasi si Botosani.
      Ca urmare a sesizarilor facute de gestionare cu privire la diferentele constatate in minus la metraj, administratorul a dispus ca aceste diferente sa fie scazute din gestiunea  magazinului din Iasi, sens in care a si intocmit avize de insotire a marfii cu mentiunea "diferente receptie", suma totala scazuta fiind de 2133 lei.
      Expertul a apreciat ca parata nu se face vinovata de diferenta constatata la inventar, motivat de faptul ca "ambele gestionare au primit marfa in magazin, fara a se efectua o masuratoare a valurilor de stofe si panzeturi, luandu-se de baza cantitatile mentionate pe avizele de insotire a marfii si pe etichete."
      A mai consemnat expertul si ca, la efectuarea inventarierii, nu au fost respectate prevederile O.M.F. 1753/2004 de catre administratorul societatii, in sensul ca, cele doua inventare au fost valorificate cu intarziere, iar lipsa constatata la inventarul din 20.01.2006 a fost retinuta doar in sarcina paratei, desi aceasta avea gestiune comuna cu G.T.
      Prima instanta a retinut ca, potrivit art. 4 din H.C.M. 2230/69 "predarea - primirea gestiunii se face prin inventarierea totala a bunurilor din gestiune, intocmindu-se un proces verbal, ce se semneaza de gestionarul care preda si gestionarul care primeste gestiunea. In cazul in care nu se efectueaza inventarierea si nu se intocmeste proces verbal, gestionarii sunt obligati sa refuze predarea - primirea gestiunii."
      De asemenea, in art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ se prevede ca "gestionarul este obligat ca, la primirea bunurilor, sa controleze daca acestea corespund datelor inscrise in actele insotitoare, sa identifice viciile aparente si sa semneze de primirea bunurilor".
      Asadar, atat la preluarea initiala a gestiunii, la primirea marfurilor, cat si pe parcursul desfasurarii activitatii, conchide prima instanta, parata avea obligatia legala de a prelua, receptiona si inventaria toate bunurile, prin metrarea efectiva a acestora, in virtutea calitatii sale de gestionara.
      A retinut prima instanta ca parata nu se poate apara, invocand, in aparare, propria culpa, intrucat O.M.F. 1753/2003 prevede expres, in art. 16, ca "stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare."
      Deci, chiar daca dupa valorificarea inventarului parata a refuzat sa semneze procesul verbal in care era consemnata lipsa, declaratia data la sfarsitul inventarului confirma ca nu are obiectiuni asupra modului de efectuare a inventarului, bunurile din gestiune fiind inventariate in prezenta sa, prin numarare si masurare.
      Retinand dispozitiile art. 25 alin. 1 si 2 din Legea nr. 22/1969 raportate la situatia de fapt conturata de aspectul ca parata a acceptat sa efectueze acte de gestiune fara ca la angajare sa preia gestiunea pe baza de inventariere efectiva, atitudine imputabila paratei, prima instanta a conchis ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii patrimoniale a salariatului.
      In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului retinut in sarcina paratei, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 27 (2) din Legea 22/1969 si functie de timpul efectiv lucrat de parata A. C. si gestionara G. T., in conditiile in care acestea aveau acelasi castig salarial lunar a stabilit ca paguba concreta de care se face vinovata A. C.  este de 4282,65 lei.
      Cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta A.C., in contradictoriu cu reclamanta parata S.C. M... S.R.L. a fost admisa de prima instanta, motivat de urmatoarele:
      Potrivit art. 163 (1) din Legea 53/2003 " plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit."
      De asemenea, legiuitorul a prevazut, in cuprinsul art. 164 (2) din Codul muncii ca "retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila".
      Retinand ca din statul de plata depus la dosarul cauzei rezulta ca in luna ianuarie 2006, restul de plata in cuantum de 182 lei net nu a fost incasat de catre parata, ci i-a fost eliberata chitanta nr. 5468530/28.02.2006, banii intrand in contul societatii fara acordul paratei reclamante si fara a exista o hotarare judecatoreasca in acest sens, prima instanta a conchis ca pretentiile paratei-reclamante sunt intemeiate.
         Impotriva sentintei a declarat recurs parata, in motivarea caruia a aratat urmatoarele:
         - Gresit prima instanta a refuzat administrarea in cauza a unor probe utile si pertinente, respectiv copii de pe declaratiile cogestionarelor A. M. si G.T., aflate la dosarul 2607/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
         - Gresit s-a acordat valoare probanta expertizei efectuate de expert N. G., care este nula, exceptie invocata potrivit dispozitiilor art. 108 alin. 3 Cod procedura civila, in fata instantei de fond. Astfel, avand in vedere ca expertul trebuia sa verifice “documentele inregistrate in contabilitatea societatii" si care se gaseau la sediul reclamantei, se impunea convocarea paratei, prin scrisoare recomandata, lucru pe care expertul nu l-a facut.
         De asemenea, desi parata a solicitat participarea unui expert parte, conform art. 18 din O.G. nr. 2/2000 raportat la dispozitiile art. 201 alin. 5 Cod procedura civila, nelegal prima instanta a respins aceasta solicitare.
         De altfel, precizeaza parata recurenta expertiza efectuata de expert N.G. are un caracter vadit partinitor, incalcand principiul permanentei metodelor si ignorand rapoartele de gestiune despre care se recunoaste de administratorul societatii reclamante ca au fost modificate unilateral. De asemenea, incorectitudinea lucrarii de expertiza a determinat prima instanta sa dispuna efectuarea unei expertize “contrarii", de care, insa, nu s-a tinut cont.
         - Au fost ignorate in solutionarea cauzei inscrisurile aflate la dosar, respectiv declaratia olografa a paratei din data de 19.01.2006, raspunsul formulat de administratorul societatii reclamante la intampinarea  paratei si raspunsurile la interogatoriu, rapoartele de gestiune periodica in copii si contractul de garantie imobiliara autentificat sub nr. 1952 din 20.09.2005, precum si constatarea procurorului de la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi.
         - Prima instanta a retinut o situatie de fapt gresita si a facut o aplicare eronata a dispozitiilor legale incidente in cauza.
         Astfel, pentru a se retine existenta raspunderii patrimoniale a paratei trebuia dovedita existenta unui prejudiciu, care sa fie real si cert.
         Ori, in speta, aceasta conditie nu este indeplinita, cele doua expertize efectuate in cauza nedovedind certitudinea existentei unui prejudiciu.
         Precizeaza parata recurenta ca intrarea in gestiune a marfurilor s-a facut fara metrarea efectiva a textilelor, ci doar scriptic si nu s-a tinut cont in stabilirea prejudiciului de ultimul inventar din decembrie 2005.
         Subliniaza parata recurenta ca eventuala culpa a gestionarei constand in primirea marfurilor doar pe baza de eticheta, fara metrare efectiva, nu atrage dupa sine considerarea ca dovedit a caracterului cert al prejudiciului.
         Concluzioneaza ca aceasta paguba nu exista in realitate si ca materialele stabilite ca diferente nu au ajuns in realitate niciodata la punctual de lucru de la Iasi decat scriptic.
      Prin decizia nr. 811/02.06.2010 a Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale, pronuntata in dosarul nr. 4049/40/2008, s-a admis recursul declarat de parata, s-a casat in parte sentinta civila nr. 1693 din 4.12.2009 a Tribunalului Botosani in sensul ca, mentinand dispozitia privind admiterea cererii reconventionale, s-a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea cererii principale si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.
            Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
         Angajarea raspunderii patrimoniale este conditionata de existenta unui prejudiciu. Prejudiciu este definit ca fiind o diminuare a patrimoniului unei persoane ca efect al savarsirii unei fapte ilicite.
         Prejudiciul, in cazul raspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie sa fie real - deoarece salariatul raspunde pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului nu si pentru valorile stabilite ca pierdere numai nominal; cert - prejudiciul trebuie sa fie evaluat precis intr-o suma de bani; actual - de regula, un prejudiciu este cert in masura in care este si actual, si un prejudiciu viitor trebuie luat in considerare daca producerea lui este certa; direct - sa fie cauzat angajatorului sau; material - salariatul neraspunzand si pentru daunele morale; sa nu fi fost reparat.
         In speta, din actele si lucrarile dosarului rezulta ca magazinul societatii reclamante din Radauti a fost desfiintat la inceputul lunii iunie 2005, iar toata marfa din acest magazin a fost transferata la magazinul din Iasi pe baza de avize de expeditie, in total inregistrandu-se un numar de 319 valuri de stofe si panzeturi expediate in perioada 16 - 17 iunie 2005.
         Din data de 16 iunie 2005 si pana la data de 6 decembrie 2005 societatea reclamanta a avut angajate doua gestionare pentru gestiunea magazinului din Iasi, respective parata P.(A ).C. si A.M., acestea preluand gestiunea in comun.
         Cele doua gestionare, care au inceput vanzarile de marfa pe 18 iunie 2005, nu au masurat cele 319 valuri de stofe si panzeturi, receptia facandu-se pe baza etichetelor confruntate cu avizele de expeditie (raport de expertiza intocmit de expert O. A. si rezolutia nr. 2607/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi).
         Pe parcursul derularii activitatii, cele doua gestionare au semnalat administratorului societatii reclamante diferentele in minus constatate la unele valuri de stofe si panzeturi ( de 0,20 m; 1,55 m; 2,20 m pana la 5,45 m), acesta emitand un numar de 8 avize de insotire a marfii la data de 30.11.2005 cu mentiunea “diferente receptie la marfa" la un numar de 148 valuri de stofe si panzeturi, in valoare de 2.133 lei. Aceste diferente au fost deduse din gestiunea celor doua gestionare.
         Insa, conform raportului de expertiza intocmit de expert O. A., 200 de etichete cu diferente “uriase" in minus la valurile de stofe si panzeturi au fost ridicate de organele de cercetare penala din Iasi, precum si caiete si foi din magazine, toate confirmand aceste diferente cantitative si valorice, aspecte care pun sub semnul intrebarii veridicitatea stocului faptic de marfuri al magazinului din Iasi si concordanta lui cu stocul scriptic.
         De asemenea, se evidentiaza in aceeasi lucrare ca rapoartele de gestiune intocmite de gestionare tot pe baza avizelor de expeditie in unele cazuri au suferit modificari facute de administrator fara cunostinta si acceptul gestionarelor, ceea ce a dus la o evidenta nereala a stocului de marfuri.
         La data de 6.12.2005, gestionara A.M. si-a dat demisia, iar inventarul intocmit cu aceasta ocazie prin verificarea cantitatii de marfuri trecute pe etichetele insotitoare si prin sondaj a stocului de marfa trecut pe etichete cu cel real existent (procedura folosita conform sustinerilor expertului O.A., administratorul societatii reclamante negand aceasta procedura, in interogatoriu de la filele 184-191, pct. 7) a evidentiat ca in perioada de 6 luni cele doua gestionare au condus si gestionat corect magazinul, inregistrand o lipsa nesemnificativa de 207,18 lei.
         In urma inventarierii efectuate la aproximativ o luna jumatate, 20.01.2006, a fost evidentiata o lipsa in gestiune de 8.564,33 lei, care prin raportare la incasarile lunare ale magazinului din Iasi, care in ianuarie 2006 au fost de 5.902 lei, iar in februarie 2006 au fost de 8.968 lei (punct final interogatoriu), poate fi apreciata ca semnificativa.
         Acelasi raport de expertiza conchide ca la intocmirea raportului de inventariere nu a fost respectat Ordinul Ministrului de Finante nr. 1753/2004.
         In aceste conditii, reala diminuare a patrimoniului reclamantei si cuantumul acestei diminuari ca urmare a sustragerii de catre parata a unor sume din incasari, cat si prin sustragerea de tesaturi (pct. 21 din interogatoriu) nu apare probata cu certitudine.
         Pe de alta parte, Codul de procedura civila prevede, art. 201 alin. 1, ca atunci cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte si termenul in care trebuie sa efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea expertizei la instanta sa aiba loc cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. La efectuarea expertizei contabile judiciare pot participa si experti desemnati de parti, daca prin lege nu se dispune altfel.
         Daca este nevoie insa de o expertizare la fata locului (art. 208 alin. 1 Cod procedura civila) ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrarii expertului
         Conform jursiprudentei de la  Strasbourg, atunci cand se numeste un expert in cauza, partile trebuie sa aiba facultatea de a participa la activitatile pe care acesta le desfasoara si sa primeasca concluziile expertului pentru a le putea pune in discutie. Contradictorialitatea, intim legata de ideea de egalitate a armelor, impune judecatorului sa vegheze ca orice element susceptibil sa influenteze solutia privind litigiul sa faca obiectul unei dezbateri contradictorii intre parti. Fiecare parte a procesului trebuie sa aiba nu numai facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care se bazeaza pretentiile sale, dar si aceea de a lua la cunostinta si de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecatorului cu scopul de a-i influenta decizia.
         Curtea Europeana a constatat incalcarea principiului contradictorialitatii in cauza Dima c/ Romania, intrucat Curtea Suprema de Justitie s-a pronuntat pe baza unei expertize contabile la efectuarea careia reclamantul nu fusese citat.
         In speta, raportul de expertiza efectuat de expert N. G. la punctul 6 evidentiaza intocmirea lucrarii in baza documetelor din evidenta societatii reclamante, aflate la sediul acesteia, iar la dosar nu exista dovada citarii paratei prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, situatie in care se constata infrante dispozitiile art. 208 alin. 1 Cod procedura civila, dreptul la aparare al paratei, in conditiile in care concluziile expertizei ii sunt defavorabile, fiind incalcat.
         Asa fiind, se constata conform dispozitiilor legale mentionate raportate la dipozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, nulitatea raportului de expertiza intocmit de expert N. G.
         Inlaturand aceasta expertiza, pe concluziile careia si-a bazat sustinerile reclamanta si avand in vedere cele sus retinute cu privire la necesitatea pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratei a dovedirii caracterului real al prejudiciului, Curtea, constatand fondul cauzei necercetat, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 1, 2 , 3 si 5 Cod procedura civila, a admis recursul si a casat in parte sentinta atacata, in sensul ca mentinand dispozitiile privind admiterea cererii reconventionale, a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea cererii principale, urmand ca instanta sa puna in discutia partilor necesitatea completarii probatoriului, inclusiv cu o noua expertiza contabila, obiectivele ce se vor fixa urmand  a avea in vedere cele sus evidentiate.

8